#arte

• autoecranizare — Ecranizare a unei opere literare realizată ca regizor sau scenarist chiar de către autorul scrierii originale; transpunere cinematografică autonomă în care scriitorul își asumă controlul artistic total asupra adaptării propriului text pe ecran.
• autografiat — Care conține un autograf, o semnătură sau o dedicație scrisă de mâna autorului sau a unei personalități; semnat olograf. În sens tehnic istoric, se referă la un document, o hartă sau o partitură care a fost multiplicată prin procedeul autografiei tipografice.
• autografic — Care aparține sau se referă la autograf ori la autografie; realizat prin scriere directă olografă sau multiplicat prin tehnica litografică a transferului autografic. În estetică și teoria artei (Nelson Goodman), termenul descrie o operă a cărei autenticitate depinde de execuția fizică directă a autorului (precum o pictură), spre deosebire de artele alografice (precum muzica sau literatura), care pot fi reproduse prin notație fără a-și pierde statutul de original.
• autopartenogeneză — Formă de partenogeneză (reproducere virgină) în care un ovul se dezvoltă fără a fi fecundat de un spermatozoid, însă diploidia (numărul complet de cromozomi) este restaurată spontan printr-un mecanism intern meiotic sau mitotic, cum ar fi fuziunea ovulului cu propriul său globul polar ori duplicarea cromozomială nucleară. Acest proces structural endogen asigură transmiterea integrală a materialului genetic matern, generând descendenți care sunt, din punct de vedere genetic, clone parțiale sau totale ale mamei.
• autotipie — Procedeu fotomecanic de reproducere pe cale tipografică a imaginilor pe bază de nuanțe continui, cum ar fi fotografiile, prin utilizarea unui raster care descompune tonurile în puncte microscopice de mărimi variabile. De asemenea, termenul desemnează clișeul tipografic metalic realizat prin această tehnică sau imaginea imprimată finală, reprezentând o etapă revoluționară în istoria presei ilustrate.
• avandună — Formă arhaică sau variantă regională rară folosită în anumite graiuri vechi pentru a descrie o adâncitură adâncă de apă, un vârtej periculos sau o bulboană formată pe cursul unui râu mare. În sens figurat, termenul poate evoca o prăpastie, un hău sau o situație haotică și de nepătruns în care lucrurile se pierd fără urmă.
• avenida — Termen de origine spaniolă și portugheză preluat ca neologism în urbanismul internațional și utilizat contextual în limba română pentru a desemna o stradă urbană de mari dimensiuni, un bulevard larg, o arteră principală de circulație sau o cale publică de penetrare într-un oraș mare, adesea flancată de arbori, clădiri impunătoare și spații pietonale generoase. Este utilizat cu precădere în ghidurile de călătorie, descrierile arhitecturale și planificarea urbană a metropolelor din spațiul ibero-american.
• avenue — Termen de origine franceză și engleză preluat internațional și utilizat contextual în limba română pentru a desemna un bulevard larg, o arteră urbană principală sau o cale publică de mari dimensiuni, flancată de obicei de arbori sau clădiri monumentale. Spre deosebire de o stradă obișnuită, sugerează un statut rezidențial ori comercial deosebit, fiind un element central în structura urbanistică a marilor metropole din spațiul anglo-saxon sau francofon.
• avtentic — Formă arhaică, regională sau variantă fonetică veche a adjectivului modern 'autentic'. Provenind din filieră elenă (avthentikos) prin intermediul limbii slavone în textele religioase și administrative medievale din spațiul românesc, termenul definește un înscris, un obiect sau o mărturie a cărei veridicitate, originalitate și autoritate sunt incontestabile, nefiind alterate de falsificări.
• Avtonom — Formă arhaică, regională sau variantă fonetică veche a adjectivului modern 'autonom'. Pătruns în limba română în secolele XVIII-XIX prin filieră elenă (avtonomos) sau slavonă, termenul definește o entitate politică, administrativă, bisericească sau o persoană care se bucură de independență parțială ori totală, având dreptul de a se conduce după legi proprii, fără imixtiuni din exterior.
• avuz — Formă deformată popular, regională sau arhaică pentru termenul modern 'aviz' (notificare oficială, înștiințare scrisă, opinie tehnică sau aprobare emisă de o autoritate). A apărut în perioada de tranziție a limbii române din secolele XVIII-XIX prin asimilarea imperfectă a neologismelor de filieră romano-franceză în documentele de cancelarie.
• Axinte Uricariul — Personalitate istorică marcantă din Moldova primei jumătăți a secolului al XVIII-lea, logofăt, copist de hrisoave și cronicar de seamă. Acesta a rămas profund cunoscut în cultura română pentru activitatea sa laborioasă de strângere, transcriere și completare a documentelor administrative vechi (urice), continuând totodată scrierile istorice ale lui Nicolae Costin și oferind detalii unice și rafinate despre domniile epocii brâncovenești și fanariote.