#aromatic

• amomum — Gen de plante erbacee, perene și aromatice din familia ghimbirului (Zingiberaceae), originar din regiunile tropicale ale Asiei și Australiei. Include specii ale căror semințe și fructe capsule, intens parfumate și ușor picante, sunt utilizate pe scară largă drept condiment în arta culinară orientală, sub numele de cardamom negru sau nard, dar și în medicina tradițională datorită proprietăților lor carminative și stomahice.
• analină — Cel mai simplu reprezentant al aminelor aromatice primare, formula chimică fiind C6H5NH2. Se prezintă sub forma unui lichid uleios, incolor în stare pură, dar care se colorează rapid în brun în contact cu aerul din cauza oxidării. Este o substanță toxică, cu un miros caracteristic pătrunzător, utilizată ca materie primă fundamentală în sinteza industrială a coloranților sintetici, a medicamentelor, a materialelor plastice, a acceleratorilor de vulcanizare și a diferiților compuși intermediari din industria chimică.
• anason-mare — Denumire populară sinonimă pentru fenicul (Foeniculum vulgare), plantă erbacee perenă sau bienală din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă și ramificată, frunze filiforme fin divizate și flori galbene dispuse în umbele mari. Fructele sale seamănă structural și aromatic cu cele de anason, dar sunt mai mari și au un gust mai dulce-aromat, ușor mentolat, fiind folosite în medicină ca tonic digestiv, antiseptic și galactogog, iar în gastronomie ca legumă sau condiment.
• anasun — Variantă regională, arhaică sau populară de denumire a plantei aromatice Pimpinella anisum, cunoscută în limba română literară sub numele de anason. Această plantă erbacee din familia Apiaceae este cultivată pe scară largă pentru semințele sale mici și ovoidale, bogate în uleiuri esențiale (în special anetol), utilizate intens în gastronomie, patiserie, industria lichiorurilor și în medicina naturistă datorită proprietăților carminative și digestive.
• aneto — Denumire rară, neologică sau variantă regională utilizată ocazional în lexiconul botanic și gastronomic pentru a desemna mărarul (Anethum graveolens) ori o varietate înrudită de plante aromatice din familia Apiaceae. În context culinar internațional, termenul este împrumutat structural din limbile romanice vestice pentru a descrie frunzele și semințele folosite drept condiment datorită uleiurilor eterice cu proprietăți carminative și aromatice puternice.
• anetol — Compus organic aromatic, eter nesaturat din clasa fenilpropenelor, care constituie componentul principal al uleiului esențial extras din anason, fenicul ori badian. În sens tehnic și structural, se prezintă ca un lichid uleios sau cristale albe cu un miros dulce caracteristic și gust puternic aromat, fiind utilizat pe scară largă în industria parfumurilor, a băuturilor alcoolice și în medicină ca expectorant.
• angelină — Denumire populară regională folosită pentru angelică, o plantă erbacee din familia umbeliferelor cunoscută pentru proprietățile sale puternic aromate și medicinale. În tradiția fitoterapeutică românească, termenul face referire la variantele spontane sau cultivate ale plantei, ale căror rădăcini și rizomi sunt colectate toamna pentru a fi folosite în prepararea de remedii digestive, tonice și antispastice.
• anghelină — Variantă populară regională sau arhaică pentru 'angelică' (Angelica archangelica) ori 'angelină', desemnând o plantă erbacee robustă din familia umbeliferelor, apreciată istoric în satele românești pentru proprietățile sale medicinale și aromatice deosebite. Rădăcinile și tulpinile sale cărnoase sunt utilizate în fitoterapia tradițională ca tonic digestiv, stomahic și antispastic, fiind recunoscută în popor și sub denumirea metaforică de iarba îngerilor.
• anilidă — Compus chimic organic derivat structural dintr-un acid (de obicei un acid carboxilic) și anilină, prin înlocuirea unui atom de hidrogen din gruparea amino cu un radical acil. Aceste substanțe fac parte din clasa amidelor aromatice și au o importanță deosebită în industria farmaceutică, servind ca bază pentru sinteza unor analgezice și antipiretice cunoscute, precum și în fabricarea coloranților artificiali și a stabilizatorilor de mase plastice.
• anilină — Cea mai simplă amină aromatică primară (cu formula chimică C6H5NH2), prezentându-se sub formă de lichid uleios, incolor în stare pură, dar care se înnegrește rapid în contact cu aerul din cauza oxidării. Reprezintă o materie primă de importanță structurală critică în industria chimică mondială, fiind fundamentul fabricării coloranților sintetici (coloranți de anilină), a poliuretanilor, a cauciucului vulcanizat, a pesticidelor și a numeroase produse farmaceutice.
• animalic — Care aparține regnului animal, care este specific animalelor sau care provine de la acestea; în sens psihologic și antropologic, descrie comportamentele, instinctele primare ori pornirile biologice brute ale omului, care nu sunt cenzurate de rațiune, morală sau cultură. În industria parfumeriei, termenul califică notele olfactive structurale, calde și persistente obținute tradițional din secreții naturale precum moscul, ambra cenușie sau castorul.
• anisol — Compus organic din clasa eterilor aromatici, cu aspect lichid, incolor și un miros plăcut, dulceag, care amintește de cel al semințelor de anason; metoxibenzen. Este utilizat pe scară largă în sinteza organică ca solvent, intermediar în producția de parfumuri, arome sintetice, produse farmaceutice și feromoni insecticizi, fiind obținut structural prin metilarea fenolului.
• anthracen — Hidrocarbură aromatică polinucleară cu formula chimică C14H10, compusă din trei nuclee benzenice condensate liniar, care se prezintă sub formă de cristale incolore sau slab gălbui cu o puternică fluorescență albastră-violetă sub acțiunea radiațiilor ultraviolete. Este obținut industrial prin distilarea tarului de cărbune (smoală) și constituie o materie primă fundamentală în sinteza alizarinei, a coloranților antrachinonici și în producția de materiale semiconductoare organice.
• antrac — Termen tehnic neologic sau variantă lexicală restrânsă utilizată pentru a desemna un compus derivat din huilă ori un amestec de hidrocarburi aromatice policiclice corelat structural cu antracenul; de asemenea, poate funcționa ca radical sau bază chimică în sinteza unor coloranți industriali stabili. Acest element structural organic este manipulat în medii controlate de laborator datorită proprietăților sale de fixare spectrală și reactivitate termică ridicată.
• antrace — Formă de plural a substantivului neutru antrac, reprezentând loturi, sortimente sau eșantioane multiple de derivați aromatici extrași din cărbune; de asemenea, în lucrări tehnice mai vechi, poate fi întâlnit ca variantă grafică ori plural defectiv pentru amestecurile uleioase dense utilizate în sinteza industrială a coloranților.
• antracen — Hidrocarbură aromatică policiclică cu formula chimică C14H10, compusă structural din trei nuclee benzenice condensate în linie; substanță solidă, cristalină, incoloră, obținută prin distilarea catranului de huilă, având o fluorescență albastră intensă sub acțiunea radiațiilor ultraviolete. Acest compus organic servește ca materie primă fundamentală în industria chimică pentru sinteza alizarinei, a diverselor colorante antracenice și a unor materiale plastice sau senzori optici de înaltă performanță.
• antranol — Compus organic aromatic cristalin, din clasa fenolilor derivați din antracen, aflat în echilibru tautomer cu antrona. Această substanță intermediară insolubilă în apă, dar solubilă în solvenți organici calzi, prezintă o fluorescență albăstruie intensă în soluție și este utilizată în sinteza chimică a coloranților de vat și în analizele biochimice pentru identificarea carbohidraților.
• antranx — Denumire generică rară utilizată în chimia organică industrială pentru a desemna anumite structuri moleculare complexe derivate din nucleul antracenului, folosite în special ca intermediari stabili în sinteza coloranților sintetici rezistenți la lumină sau a polimerilor conductori. Acest termen face referire la configurațiile aromatice condensate care prezintă proprietăți spectrochimice specifice și o stabilitate termică ridicată în medii industriale controlate.
• aren — Denumire generică atribuită hidrocarburilor aromatice, compuși organici ciclo-nesaturați care conțin în structura lor moleculară cel puțin un nucleu sau ciclu benzenic stabil. În sens structural, arenele prezintă o conjugare electronică pi-pi complet delocalizată, responsabilă pentru stabilitatea lor chimică deosebită, proprietățile specifice de substituție electrofilă și caracterul aromatic pronunțat.
• arigan — Variantă regională sau arhaică rară utilizată în anumite graiuri pentru a desemna mageranul (Origanum majorana) sau oregano (Origanum vulgare), plante erbacee aromatice din familia Lamiaceae, folosite în medicina populară și ca condiment.