#apreciat

• admirat — Care se bucură de stimă, respect, apreciere deosebită sau dragoste din partea publicului ori a unui grup de persoane; personalitate, operă sau comportament evaluat la un nivel valoric superior. În sens lingvistic, reprezintă forma de participiu trecut a verbului 'admira', consolidată funcțional în vocabular ca adjectiv calitativ ce desemnează recunoașterea publică a excelenței sau a frumuseții.
• admirativ — Care exprimă admirație, respect, prețuire sau laudă; atitudine, privire, gest sau ton al vocii prin care se manifestă aprecierea calităților cuiva. În plan stilistic și gramatical, descrie un mod de exprimare sau un comportament comunicativ încărcat de conotații pozitive, menit să evidențieze valoarea excepțională a unui obiect ori a unei ființe.
• ameliorativ — Care aduce o nuanță pozitivă, laudativă sau de apreciere; se spune despre un element lingvistic, sufix sau context semantic care îmbunătățește ori atenuează semnificația de bază a unui cuvânt, transformându-l într-o formă meliorativă. În analiza textelor literare și în lexicologie, termenul descrie procesul prin care sensul unui termen evoluează în timp de la o conotație peiorativă sau neutră către una favorabilă.
• apreciat — Care se bucură de prețuire, stimă, respect sau recunoaștere din partea publicului, a colegilor ori a unei autorități; care este considerat valoros, util ori de înaltă calitate. În sens tehnic sau academic, descrie un obiect, un activ sau un rezultat care a fost supus unui proces de evaluare și a primit o calificare pozitivă.
• apreciație — Variantă grafică etimologică, livrescă sau arhaică pentru substantivul 'apreciere'; procesul sau acțiunea de a evalua, prețui, estima ori stabili valoarea, calitatea ori importanța unui obiect, a unei probe juridice sau a unui activ financiar. Acest concept structural este utilizat cu precădere în vechiul jargon administrativ sau în traduceri literare riguroase.
• apreciațiune — Variantă învechită, livrescă sau juridic-arhaică a substantivului 'apreciere', utilizată în textele administrative, legislative și literare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Reprezintă actul oficial sau mental de evaluare, prețuire ori cântărire a valorii, calității sau importanței unui obiect, a unei fapte sau a unei mărturii în cadrul unui proces.
• apreciativ — Care exprimă o apreciere, o aprobare, o laudă sau o prețuire; element discursiv sau atitudine care indică o calificare pozitivă sau o recunoaștere a valorii unui obiect, text sau individ. În lingvistică, descrie adjectivele sau sufixele care adaugă o nuanță afectivă laudativă cuvântului de bază, iar în psihologie face referire la un feedback menit să întărească stima de sine.
• apreciatoare — Persoană de gen feminin care evaluează, prețuiește sau stabilește valoarea ori calitatea unui bun, a unei opere de artă sau a unei conduite; femeie capabilă să recunoască și să valideze meritele cuiva. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin plural a termenului 'apreciator', definind entități, comisii sau acțiuni cu rol structural de evaluare și calificare.
• apreciator — Persoană care evaluează, prețuiește, stimează sau recunoaște valoarea, meritele ori calitățile unui obiect, ale unei persoane sau ale unei opere de artă; cunoscător avizat sau fin critic într-un anumit domeniu. Ca adjectiv, descrie o atitudine, un comportament sau un element discursiv care conține ori exprimă o evaluare sau o calificare pozitivă.
• aprețiat — Variantă grafică istorică sau livrescă pentru cuvântul 'apreciat'; care se bucură de prețuire, stimă, respect sau recunoaștere din partea publicului, a colegilor ori a unei autorități. În vechiul limbaj juridic și academic din secolul al XIX-lea, descrie un obiect, un activ sau un rezultat care a fost supus unui proces de evaluare și a primit o calificare pozitivă.
• aprețiator — Variantă grafică istorică, livrescă sau arhaică pentru cuvântul 'apreciator'; persoană care evaluează, prețuiește, stimează sau stabilește valoarea materială ori morală a unui obiect, a unei fapte sau a unei opere. În secolul al XIX-lea, definea expertul evaluator desemnat de instanță sau cunoscătorul avizat într-un domeniu cultural.
• aprețuit — Care a fost supus procesului de aprețuire; persoană sau obiect care se bucură de stimă, respect sau recunoaștere dintr-o contaminare regională a adjectivelor 'apreciat' și 'prețuit'. Descrie o entitate considerată valoroasă ori de înaltă calitate în cadrul unor comunități sau texte rurale izolate.
• autoapreciat — Care a fost evaluat sau judecat de către propria persoană; se spune despre un statut, un nivel de competență sau o trăsătură stabilită prin autoevaluare; individ care s-a analizat și și-a determinat singur valoarea ori nivelul de performanță.
• autoevaluat — Care s-a evaluat sau s-a apreciat singur; persoană, activitate ori instituție ale cărei competențe sau rezultate au fost analizate și notate prin propriul filtru critic ori prin proceduri interne autonome.