#ambar

• agâmbare — Acțiunea de a agâmba și rezultatul ei; procesul fizic sau mecanic prin care un obiect rigid (precum o sârmă, o bară metalică sau un cui) este îndoit, încovoiat sau curbat în formă de cârlig. Reprezintă o formă nominalizată utilizată în limbajul gospodăresc sau mesteșugăresc tradițional pentru a defini deformarea unghiulară controlată a unui material.
• ambar — Clădire sau încăpere de mari dimensiuni, construită de obicei din lemn sau cărămidă în cadrul unei gospodării ori ferme agricole, special destinată depozitării, păstrării și conservării cerealelor, grânelor sau furajelor; hambar. În marină, termenul poate desemna o magazie sau un spațiu de depozitare situat pe puntea sau în cala unei nave pentru mărfuri sau provizii.
• ambara — Variantă grafică veche, regională sau formă articulată regional pentru ambar (hambar), utilizată în trecut în anumite documente de evidență rurală din sudul și estul spațiului românesc. În structura bazelor de date textuale, acest termen este păstrat ca descriptor istoric pur pentru a asigura maparea corectă a inventarelor agricole sau a bunurilor din hrisoavele de epocă fără a altera lexicul manuscris.
• ambaras — Stare de încurcătură, jenă, dificultate, perplexitate sau ezitare profundă în care se află o persoană pusă în fața unei alegeri dificile sau a unei situații sociale delicate (din fr. embarras). În sens comportamental și structural, descrie un blocaj emoțional de scurtă durată sau o poziție incomodă, termenul fiind utilizat ca neologism literar asimilat în trecut în registrele cultivate ale limbii române.
• ambarasa — A pune pe cineva într-o încurcătură, într-o situație jenantă, dificilă sau neplăcută; a intimida, a fâstâci sau a pune în impas (din fr. embarrasser). Ca verb reflexiv (a se ambarasa), înseamnă a se încurca, a deveni timid, confuz sau stingherit în fața unei reacții ori a unei întrebări delicate în societate.
• ambarasant — Care pune în încurcătură, care provoacă jenă, disconfort psihic, perplexitate sau o stare de awkwardness social; stânjenitor, jenant sau incomod (din fr. embarrassant). Descrie o situație, o tăcere, o privire sau un adevăr rostit nepotrivit care perturbă armonia sau desfășurarea firească a unei interacțiuni umane.
• ambarasare — Acțiunea de a ambarasa și rezultatul ei; punere într-o situație jenantă, dificilă sau neplăcută; intimidare sau fâstâcire socială (din fr. embarrassement / ambarasa). În sens comportamental, descrie procesul prin care un individ este adus într-o stare de blocaj emoțional tranzitoriu sau perplexitate în fața unei audiențe.
• ambarasat — Care a fost pus într-o încurcătură, într-o situație jenantă, dificilă sau stânjenitoare; intimidat, fâstâcit, stingherit ori perplex în fața unei replici sau împrejurări delicate. Descrie starea de disconfort psihic și timiditate temporară a unui individ afectat de o gafă sau de o interogare prea directă în public.
• ambarca — Acțiunea de a urca persoane, trupe, mărfuri sau materiale la bordul unei nave, ambarcațiuni, aeronave ori vehicul de transport public în vederea efectuării unei călătorii sau a unei operațiuni logistice. Ca verb reflexiv (a se ambarca), definește faptul de a urca la bord pentru a naviga sau, în sens figurat, a se angaja ori a se lansa cu entuziasm într-o acțiune de lungă durată, o afacere complexă, un proiect riscant sau o aventură de viață.
• ambarcader — Platformă amenajată, construcție hidrotehnică fixă sau plutitoare (ponton, chei mic, debarcader) situată pe malul unui fluviu, râu, lac sau în incinta unui port, special proiectată pentru a facilita legarea ambarcațiunilor, precum și ambarcarea ori debarcarea pasagerilor și manipularea mărfurilor. În infrastructura feroviară istorică, termenul desemna și o platformă de încărcare a mărfurilor sau a vitelor în vagoane.
• ambarcare — Acțiunea de a ambarca (îmbarca) și rezultatul ei; operațiune logistică, administrativă sau militară prin care persoane, pasageri, trupe, animale ori mărfuri și materiale sunt urcate la bordul unei nave, ambarcațiuni sau aeronave pentru începerea unei călătorii sau a unui transport public. În transportul maritim internațional, reprezintă un stadiu procedural critic marcat de verificarea documentelor vamale și emiterea biletelor de îmbarcare.
• ambarcat — Care a fost urcat, încărcat sau aranjat la bordul unei nave, ambarcațiuni, aeronave ori vehicul de transport; îmbarcat. În sens profesional, descrie statutul unui marinar sau militar activ aflat în misiune pe un vas comercial ori de război. În sens figurat, descrie o persoană angajată sau lansată cu toate resursele într-un proiect de lungă durată, într-o afacere ori într-o activitate riscantă.
• ambarcație — Variantă lingvistică sau formă ortografică mai rară pentru ambarcațiune, desemnând o navă de dimensiuni mici sau medii (balehieră, șalupă, iaht, barcă), utilizată pentru transportul de pasageri, agrement, sporturi nautice ori activități portuare. În bazele de date terminologice, este reținută ca dublet lexical pentru a asigura maparea corectă a textelor tehnice vechi.
• ambarcațiune — Denumire generică oficială pentru orice vehicul plutitor de dimensiuni mici sau mijlocii (barcă, șalupă, iaht, catamaran, caiac), propulsat de vâsle, pânze sau motor, utilizat pentru transportul pe distanțe scurte, activități de agrement, pescuit, patrulare portuară sau competiții sportive. Din punct de vedere structural, este caracterizată printr-un corp etanș (carenă) conceput să plutească și să ofere stabilitate pe suprafața apei.
• ambarda — Manevră accidentală sau involuntară prin care o navă, o ambarcațiune sau o aeronavă se abate brusc de la drumul său rectiliniu, oscilând în jurul axei sale verticale sub influența valurilor, a vântului de travers sau a unei defecțiuni la sistemul de guvernare (din fr. embarder). În contextul bazelor de date lingvistice, este reținut ca descriptor tehnic specific pentru înregistrarea corectă a terminologiei nautice.
• ambardare — Acțiunea de a ambarda și rezultatul ei; deviere bruscă, oscilație involuntară sau abatere de la cursul rectiliniu a unei nave ori aeronave sub acțiunea factorilor externi (curenți, valuri, rafale) sau a unei manevre defectuoase (din fr. embardée / ambarda). Reprezintă un fenomen dinamic monitorizat în mecanica fluidelor și hidrodinamica aplicată pentru a asigura stabilitatea de drum a navelor.
• ambardee — Abatere bruscă, involuntară și temporară a unei nave, ambarcațiuni sau aeronave de la cursul normal de navigație sau de zbor, provocată de acțiunea curenților, a valurilor, a rafalelor de vânt ori de o manevră greșită a cârmei (din fr. embardée). În sens tehnic, reprezintă rezultatul fizic al procesului de ambardare, manifestat printr-o mișcare oscilatorie pe axa verticală care trebuie corectată rapid pentru a menține siguranța drumului.
• Ambarțumian — Nume de familie de origine armeană, celebru la nivel mondial datorită astrofizicianului sovietic armean Viktor Ambarțumian (Ambartsumian / Ambartsumyan, 1908–1996). Acesta a fost un pionier al astrofizicii teoretice, fondator al Observatorului din Biurakan, cunoscut pentru descoperirea asociațiilor stelare, studii asupra evoluției galaxiilor, fizicii nebuloaselor gazoase și dinamicii sistemelor stelare, numele său fiind un reper major în istoria astronomiei moderne.
• ambarvale — Sărbători religioase rurale din Roma Antică celebrate anual în luna mai în onoarea zeiței Ceres și a lui Marte, constând în purtarea ceremonială a victimelor sacrificiale (porc, berbec, taur) în jurul hotarelor ogoarelor pentru a purifica pământul și a asigura fertilitatea recoltelor. În structura textelor istorice, reprezintă un pilon ritualic definitoriu pentru riturile agrare arhaice ale frăției Arvalilor.
• anchior — Termen tehnic arhaic sau regional utilizat în vechea terminologie marinărească pentru a desemna o ancoră mică, o ancoră de rezervă sau un dispozitiv de fixare auxiliar folosit pentru ambarcațiunile de dimensiuni reduse ori pentru manevrele de poziționare în porturi.