#ONU

• acarce — Formă pronominală arhaică și regională folosită cu valoare de pronume sau adjectiv nehotărât, având semnificația de 'orice', 'orice lucru' sau 'indiferent ce'. Acest termen s-a păstrat izolat în texte bisericești și juridice vechi din regiunile Crișana, Banat și Transilvania, fiind utilizat pentru a indica o totalitate nediferențiată sau o alegere liberă, fără restricții, dintr-o gamă de elemente.
• acastași — Formă pronominală și adjectivală demonstrativă arhaică și regională (variantă a lui 'acesteași'), utilizată pentru a exprima identitatea absolută, având înțelesul de 'exact acestea', 'chiar acestea' sau 'tot acestea'. Întâlnit în texte juridice, bisericești și cronici medievale din regiunile intracarpatice, termenul întărește referirea la entități de gen feminin menționate anterior, subliniind că este vorba despre aceleași elemente, fără nicio modificare.
• acrolit — Tip de statuie din antichitatea clasică (în special greacă), realizată structural dintr-o combinație de materiale: extremitățile vizibile (capul, mâinile și picioarele) erau sculptate din piatră sau marmură, în timp ce restul corpului (trunchiul) era confecționat din lemn, adesea placat cu aur, fildeș sau acoperit cu draperii textile reale. Ca adjectiv, termenul descrie o lucrare sau o tehnică sculpturală de acest gen, concepută istoric pentru a reduce costurile și greutatea monumentelor mari.
• acromatopsic — Care suferă de acromatopsie; caracterizat prin incapacitatea totală de a percepe și de a distinge culorile spectrului vizibil, lumea fiind percepută exclusiv în tonuri de gri, alb și negru. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat cu această afecțiune congenitală rară, cauzată de o disfuncție structurală severă a celulelor fotoreceptoare cu conuri din retină.
• Acropole — Numele propriu al celei mai faimoase și reprezentative acropole din lumea antică, situată pe o stâncă plată ce domină orașul Atena din Grecia. Acest complex monumental de o valoare arhitecturală universală deosebită adăpostește capodopere ale epocii clasice (secolul V î.Hr., coordonate de Pericle și Phidias), printre care se numără templul Partenon, Erehteionul cu cariatidele sale, templul Atenei Nike și Propileele.
• acropolean — Care aparține acropolei sau Acropolei din Atena, care provine de pe acropolă ori este specific stilului arhitectural, monumentelor și istoriei acestei incinte fortificate antice; privitor la comunitatea religioasă sau militară care activa în interiorul cetății de pe colină.
• acroteriu — Formă tehnică savantă sau transliterare directă a termenului latin acroterium; reprezintă micul soclu ori elementul de finisare decorativ amplasat în punctele cheie ale unui fronton clasic pentru a susține statui sau ornamente vegetale. Structura sa asigură distribuția corectă a greutății sculpturilor decorative pe structura de rezistență a antablamentului clădirii.
• acvatinta — Procedeu artistic de gravură pe plăci metalice (cupru sau zinc) înrudit cu acvaforte, utilizat pentru a obține efecte de laviu, texturi granulate și tonuri catifelate modulate de gri sau culoare; de asemenea, desemnează stampa imprimată prin această tehnică. Acest stil structural se bazează pe presărarea unei pulberi fine de rășină (colofoniu) pe matrice, care, după încălzire și coroziune acidă controlată, creează suprafețe nuanțate.
• Adam-Klisi — Variantă grafică, istorică sau populară pentru toponimul Adamclisi, ce desemnează o comună din județul Constanța, renumită pentru complexul arheologic roman ce găzduiește monumentul triumfal Tropaeum Traiani, ridicat în secolul al II-lea. Acest nume structural provine din limba turcă, unde 'Adam Kilisesi' înseamnă literal 'Biserica Omului' sau 'Biserica lui Adam', localnicii otomani confundând ruinele monumentului antic cu structura unei biserici.
• Adamclisi — Localitate și sit arheologic de o importanță istorică deosebită situat în județul Constanța, România, faimos pentru adăpostirea monumentului triumfal roman Tropaeum Traiani. Acest complex arheologic a fost ridicat între anii 106-109 d.Hr. din ordinul împăratului Traian pentru a celebra victoria armatei romane asupra coaliției formate din daci, geți și sarmați în urma bătăliilor sângeroase din iarna anului 101-102 d.Hr.
• ADN — Acid dezoxiribonucleic; macromoleculă complexă formată dintr-un lanț dublu helicoidal de nucleotide, care constituie suportul material al informației genetice în toate organismele vii și la majoritatea virusurilor. Structural, conține genele responsabile de ereditate, dezvoltare și funcționare biologică, fiind localizat în principal în nucleul celular.
• aesculapius — Denumirea latinizată a lui Asclepios, zeul medicinei și al vindecării în mitologia greacă și romană, fiu al lui Apollo și al Coronidei. În sens simbolic sau contextual literar, termenul desemnează un medic legendar sau un terapeut iscusit, numele zeului fiind strâns legat de bastonul înconjurat de un șarpe (bastonul lui Esculap), care a devenit simbolul universal structural al științelor medicale și farmaceutice.
• Agripa — Renumit nume istoric și prenume masculin de origine latină (Agrippa), celebru în antichitatea romană prin personalități precum Marcus Vipsanius Agrippa, general, arhitect și ginere al împăratului Augustus, sau regii iudei Irod Agripa I și II. În onomastică, numele este asociat structural cu cel născut cu picioarele înainte.
• ahăl — Formă regională sau arhaică a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de depărtare 'acel'. Este utilizat cu precădere în graiurile din anumite zone rurale ale spațiului lingvistic românesc sau în texte literare vechi pentru a indica o persoană, un obiect ori un fenomen aflat la distanță spațială sau temporală de vorbitor.
• ahăla — Formă regională sau arhaică a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de depărtare pentru genul feminin, numărul singular, corespunzătoare termenului standard 'acea' sau 'aceea'. Este folosită în graiurile dialectale sau în literatura populară pentru a desemna o persoană de sex feminin ori un obiect care nu se află în proximitatea directă a vorbitorului.
• ahăst — Formă veche, arhaică sau regională a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de apropiere pentru genul masculin, numărul singular, corespunzătoare termenului standard 'acest'. Era utilizat istoric în documentele medievale, în cronicile de epocă și în graiurile locale pentru a indica un obiect, o persoană sau o stare aflată în proximitatea imediată a vorbitorului.
• ahastă — Formă veche, arhaică sau regională a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de apropiere 'această'. Folosit în trecut cu precădere în textele bisericești, cronici medievale și dialecte regionale pentru a indica o persoană, un obiect sau o situație aflată în proximitatea spațială ori temporală a vorbitorului.
• ahceasă — Variantă fonetică arhaică sau regională a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de apropiere pentru genul feminin, numărul singular, echivalentă cu termenul standard 'această'. Această formă hibridă păstrează o palatalizare ori o restructurare silabică specifică manuscriselor vechi și graiurilor de tranziție, fiind utilizată pentru a indica un obiect, o persoană sau o acțiune din imediata apropiere a vorbitorului.
• ahces — Variantă fonetică arhaică sau regională a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de apropiere pentru genul masculin, numărul singular, corespunzătoare termenului standard 'acest'. Reprezintă o realizare dialectală întâlnită în anumite scrieri timpurii, având rolul de a individualiza sau indica un obiect ori o persoană aflată în proximitatea directă a vorbitorului.
• Ahile — Eroul legendar principal al epopeii Iliada de Homer, fiul zeiței Tetis și al muritorului Peleu, faimos pentru curajul, forța și mânia sa distrugătoare din timpul Războiului Troian. Scăldat de mama sa în râul Styx pentru a deveni invulnerabil, el a rămas vulnerabil doar la nivelul călcâiului de care fusese ținut. În sens larg, numele desemnează prototipul războinicului de neînvins, iar în anatomie dă numele celui mai puternic tendon muscular.