#Amon

• acantoceras — Gen de moluște cefalopode fosile (amoniți) din familia Acanthoceratidae, specifice perioadei Cretacicului superior. Aceste organisme marine se remarcau prin cochiliile lor spiralate plano-spiritate, masive, puternic ornamentate cu coaste proeminente și rânduri de tuberculi ascuțiți sau proeminențe asemănătoare unor spini de-a lungul pliurilor exterioare, constituind fosile directoare esențiale pentru datarea straturilor geologice din acea epocă.
• adamantin — Care aparține diamantului, privitor la diamant; care are duritatea, strălucirea, rezistența sau calitățile structurale ale diamantului; în stomatologie și anatomie, se referă la smalțul dinților, cel mai dur țesut din corpul uman. La nivel figurativ sau literar, termenul descrie o voință de fier, un caracter inflexibil, o puritate morală perfectă ori o rezistență de neclintit în fața dificultăților.
• adimant — Formă arhaică, rară sau regională pentru substantivul 'diamant' sau utilizată în vechile legende și texte religioase pentru a desemna o piatră prețioasă mitologică de o duritate extremă, indestructibilă, adesea confundată cu diamantul ori magnețul. Acest termen structural servește în textele vechi ca simbol pentru neclintire, puritate absolută, rezistență morală spirituală sau asprime de neînduplecat.
• Aegoceras — Gen extinct de cefalopode amonoide din ordinul Ammonitida și familia Liparoceratidae, care a trăit în perioada Jurasicului timpuriu (în special pe teritoriul mării epicontinentale ce acoperea actuala Europă de Vest). Cochiliile acestor amoniți sunt de tip evolut, caracterizate prin spire larg deschise, secțiuni rotunjite și coaste transversale proeminente, bine distanțate, având o valoare stratigrafică deosebită ca fosile de ghidaj pentru datarea straturilor geologice.
• agamo — Organism vegetal sau animal care se înmulțește prin căi pur asexuate, fără formarea sau fuziunea gametilor; individualitate biologică structurală aflată în faza agamică a ciclului său vital. Acest termen definește entitățile microbiologice ori botanice a căror replicare ontogenetică se bazează exclusiv pe mitoză, diviziune directă sau sporulație autonomă.
• alcali volatil — Denumire arhaică și istorică folosită în chimie și vechea farmacie pentru amoniac (gaz sau soluție apoasă de hidroxid de amoniu). Termenul subliniază caracterul alcalin (bazic) al substanței și capacitatea sa pronunțată de a se evapora rapid la temperatura camerei, eliberând un miros puternic, înțepător și sufocant.
• almas — Termen preluat din limbile orientale (din turcă sau arabă - 'almas' / 'almás') folosit în trecut sau în mod comparativ pentru a denumi diamantul ori o piatră nestemată de o duritate și strălucire excepțională; în geografie, reprezintă o variantă grafică fără diacritice pentru 'Almaș', un râu și o regiune istorică din Transilvania (România), bogată în vestigii arheologice și tradiții populare.
• alotrop — Despre substanțe simple sau elemente chimice: care prezintă alotropie; care se poate manifesta sau cristaliza în două sau mai multe forme exterioare ori structuri moleculare și cristaline diferite, având proprietăți fizice distincte, deși compoziția chimică elementală brută rămâne identică (de exemplu, diamantul și grafitul ca forme alotrope ale carbonului).
• alpiniadă — Competiție sportivă de masă, campionat, festival sau întrunire peisagistică și organizată de alpinism, ce reunește alpiniști și echipe de salvamontiști pentru a parcurge trasee de escaladă escaladare, a stabili recorduri de viteză pe stâncă sau a efectua exerciții de salvare montană. Acest tip structural de eveniment sportiv, foarte popular în a doua jumătate a secolului XX, avea scopul de a promova sporturile alpine și de a testa anduranța tehnică a participanților.
• amatol — Material exploziv militar compus dintr-un amestec omogen de trinitrotoluene (TNT) și azotat de amoniu, utilizat pe scară largă în timpul Primului și Alis-lui Război Mondial pentru încărcarea obuzelor, a bombelor de aviație și a minelor marine. Structural, este un exploziv de mare putere, foarte stabil la șocuri mecanice, creat istoric pentru a economisi rezervele de TNT în perioadele de criză industrială de armament.
• Amenemhat — Numele purtat de patru faraoni egipteni din Dinastia a XII-a în timpul Regatului Mijlociu, o epocă de aur a culturii și stabilității Egiptului Antic. Numele provine din limba egipteană veche și se traduce prin 'Amon este în frunte' sau 'Amon este cel dintâi', reflectând ascensiunea cultului zeului teban Amon la rangul de zeitate supremă a statului.
• amină — Compus organic structural derivat teoretic sau practic din amoniac, prin înlocuirea unuia, a două sau a tuturor celor trei atomi de hidrogen cu radicali hidrocarbonați (alchil sau aril). În funcție de numărul atomilor de hidrogen înlocuiți, aminele se clasifică în primare, secundare și terțiare, având un caracter bazic și jucând un rol biologic și industrial crucial (de la aminoacizi și neurotransmițători până la coloranți și medicamente).
• aminare — Proces chimic prin care se introduce o grupă amino în molecula unui compus organic, de obicei prin reacția cu amoniac sau cu alți agenți de aminare. Această reacție structurală este esențială în sinteza industrială a numeroși coloranți, medicamente, mase plastice și în rutele metabolice biochimice de formare a aminoacizilor.
• Ammon — Divinitate majoră din mitologia egipteană (Amun / Amon), asociată inițial cu aerul și aspectele ascunse ale creației, sincretizată ulterior cu zeul soarelui sub numele de Amon-Ra și preluată de greci ca zeul Ammon. Reprezentat adesea cu coarne de berbec, cultul său avea ca centru principal templul din Teba și faimosul oratoriu din oaza Siwa, unde Alexandru cel Mare a fost proclamat fiu legitim al acestei zeități.
• amofos — Îngrășământ mineral chimic granulat, complex și concentrat, obținut prin neutralizarea acidului phosphoric cu amoniac. Acest compus industrial conține în principal fosfat monoamonical și fosfat diamonical, fiind utilizat pe scară largă în agricultură datorită solubilității sale ridicate în apă, asigurând plantelor o asimilare rapidă și echilibrată a azotului și a fosforului în fazele incipiente de vegetație.
• Amon — Divinitate supremă din mitologia egipteană, considerat regele zeilor și creatorul universului, venerat inițial ca zeu al aerului și al vântului în Teba, iar ulterior contopit cu zeul soarelui sub numele de Amon-Ra. Numele său se traduce structural prin 'Cel Ascuns' sau 'Incompatibilul', simbolizând omniprezența nevăzută și puterea absolută care guvernează ordinea cosmică și dinastiile faraonice.
• amonal — Substanță explozivă industrială și militară compusă dintr-un amestec omogen de azotat de amoniu, pulbere de aluminiu și trinitrotoluen (TNT) sau cărbune. Aluminiul funcționează ca un agent termic puternic care mărește considerabil temperatura și suflul exploziei, făcând amonalul ideal pentru utilizarea în lucrările miniere de mare amploare sau pentru încărcarea unor proiectile grele.
• amoniac — Compus chimic gazos, incolor, cu un miros extrem de înțepător și sufocant, format dintr-un atom de azot și trei atomi de hidrogen (NH3). Este foarte solubil în apă, formând hidroxidul de amoniu, și reprezintă o materie primă fundamentală în industria chimică mondială pentru fabricarea îngrășămintelor azotoase, a explozibililor, a maselor plastice și a produselor de curățenie domestice.
• amoniacal — Care conține amoniac, care provine de la amoniac ori care prezintă trăsăturile chimice sau olfactive specifice acestuia. În limbajul de laborator, descrie o soluție, un amestec sau o atmosferă saturată cu particule de NH3, prezentând de obicei o reacție puternic alcalină.
• amoniacat — Care a fost combinat, tratat sau impregnat cu amoniac; substanță, soluție sau compus mineral care a absorbit molecule de NH3 în structura sa fizică ori chimică. În contextul producției industriale, termenul descrie starea unui material reactiv supus procesului de amoniacare în vederea modificării pH-ului sau a proprietăților de solubilitate.