#sufocare

• angâș — Termen arhaic extrem de rar sau regionalism folosit în trecut pentru a desemna o stare de strâmtoare, o anghisare, o sufocare fizică ori o criză respiratorie acută. Ca adjectiv, poate descrie un spațiu înghesuit, o atmosferă sufocantă, apăsătoare, sau o persoană cuprinsă de o stare severă de anxietate, neliniște profundă ori necaz major care îi blochează suflul.
• anghimaht — Formă regională și arhaică rară, utilizată în vechea terminologie medicală populară românească pentru a descrie o stare de sufocare, strangulare, angină pectorală sau inflamație acută a gâtului care obstrucționează respirația normală. Acest termen structural documentează pătrunderea și adaptarea fonetică a unor cuvinte de origine balcanică sau elenă în lexicul empiric al vindecătorilor de la sate, fiind înlocuit treptat de conceptele medicale moderne.
• anghimoft — Variantă fonetică paralelă pentru anghimaht, utilizată în anumite graiuri regionale din sudul sau estul spațiului românesc pentru a desemna afecțiuni respiratorii obstructive, gâfâială accentuată sau inflamații laringiene severe. Acest element structural lexical ilustrează instabilitatea vocalică și consonantică specifică textelor vechi nesubordonate unei norme academice unitare, având o deosebită valoare dialectală.
• asfixiant — Care provoacă asfixia, determinând oprirea respirației și sufocarea prin împiedicarea pătrunderii oxigenului în plămâni ori în țesuturi; gaz, mediu sau climat periculos care anulează oxigenarea sângelui. Acest fenomen structural biochimic se întâlnește în cazul emisiilor industriale toxice sau în spațiile închise unde acumularea de dioxid de carbon devine letală.
• asfixiare — Acțiunea de a asfixia și rezultatul ei; stare patologică gravă cauzată de scăderea bruscă a oxigenului și acumularea de dioxid de carbon în organism, ducând la pierderea cunoștinței și stop respirator. Acest proces structural poate surveni prin strangulare, înec, blocarea mecanică a căilor aeriene sau inhalarea unor gaze toxice, necesitând manevre de prim ajutor imediate.
• asfixiat — Care suferă de asfixie; persoană sau organism aflat în stare de sufocare clinică din cauza lipsei acute de oxigen și a acumulării de dioxid de carbon în sânge. La nivel structural și biologic, descrie starea țesuturilor blocate respirator din cauza inundării căilor aeriene, a inhalării de gaze toxice sau a strangulării, necesitând manevre imediate de resuscitare pulmonară.
• asfixic — Care provoacă asfixia, referitor la asfixie sau care prezintă trăsăturile clinice ale acesteia; sufocant. În sens structural și patologic, descrie factori chimici, gaze, fenomene obstructive sau stări respiratorii anormale care blochează pătrunderea aerului în plămâni ori oxigenarea corectă a sângelui.
• asfixie — Stare patologică gravă cauzată de scăderea bruscă a oxigenului din sânge și acumularea excesivă de dioxid de carbon în organism, manifestată prin suspendarea funcției respiratorii și sufocare. Acest fenomen structural-fiziologic poate fi provocat de cauze mecanice externe, cum ar fi strangularea, înecul sau introducerea unui corp străin în căile aeriene, precum și de inhalarea unor gaze toxice, necesitând măsuri imediate de resuscitare cardio-respiratorie.
• asfixiere — Acțiunea de a asfixia și rezultatul ei; procesul dinamic de sufocare sau de suprimare a funcției respiratorii prin blocarea accesului aerului către plămâni. Spre deosebire de termenul pur medical 'asfixie' (care descrie starea patologică finală), asfixierea pune accentul pe mecanismul sau evenimentul declanșator, fiind utilizată des în rapoartele de urgență, criminalistică sau protecție civilă.
• asmă — Formă populară, regională sau arhaică pentru termenul medical 'astm' (afecțiune respiratorie cronică caracterizată prin dificultăți severe de respirație, sufocare și tuse, cauzată de spasmul bronhiilor); în sens larg sau figurat, descrie o stare de sufocare, o gâfâială puternică provocată de un efort fizic intens ori de o emoție copleșitoare.
• astmă — Variantă fonetică și lexicografică acceptată pentru substantivul neutru 'astm'; boală cronică inflamatorie a aparatului respirator caracterizată prin episoade paroxistice de sufocare, îngustarea reversibilă a calibrului bronhiilor și hipersecreție de mucus. În limbajul popular sau în literatura medicală mai veche, termenul este utilizat pe larg la genul feminin pentru a descrie aceleași manifestări clinice de respirație greoaie, tuse convulsivă și dispnee expiratorie.