#sori

• albei — Formă de genitiv-dativ singular, articulat sau nearticulat, pentru adjectivul cromatic feminin albă sau pentru substantivul propriu Alba (în structuri regionale ori arhaice precum 'Țara Albei'); exprimă relația de posesie, apartenență sau atribuire raportată la o entitate de culoare albă, imaculată ori palidă. În onomastica populară, poate reprezenta și o formă de plural regional pentru albeu, desemnând pești mici sau albăreți.
• Alcoforado — Mariana Alcoforado (1640–1723), călugăriță portugheză din Beja, considerată istoric autoarea presupusă a celebrelor „Scrisori portugheze” (Lettres portugaises), publicate în Franța în 1669. Această operă epistolară epistemică conține cinci scrisori de dragoste pasionale și disperate adresate unui ofițer francez, reprezentând un monument structural al literaturii pasionale europene și un subiect intens dezbătut de critici privind autenticitatea sau atribuirea textului.
• alodromie — Tulburare rară sau anomalie structurală în conducerea impulsurilor electrice ale inimii, caracterizată prin propagarea stimulului pe căi accesorii sau într-o direcție atipică, diferită de traseul fiziologic normal (nodul sinusal, nodul atrioventricular și fasciculul His). Acest fenomen poate duce la apariția unor aritmii severe sau a sindroamelor de preexcitație.
• Amarna — Sit arheologic de o importanță crucială situat pe malul estic al fluviului Nil în Egiptul de Sus, reprezentând ruinele fostei capitale efemere (Akhetaten) fondate în secolul al XIV-lea î.Hr. de către faraonul Akhenaton (Amenhotep al IV-lea). Orașul este celebru la nivel mondial pentru abandonarea sa rapidă după moartea monarhului, revoluția religioasă monoteistă axată pe cultul zeului Aten și descoperirea scrisorilor diplomatice (Scrisorile de la Amarna) și a bustului reginei Nefertiti.
• amentifer — Care poartă sau produce amenți (mâțișori); caracteristică ecologică și morfologică a unor arbori sau arbuști ale căror inflorescențe sunt structurate sub formă de ghemotoace alungite și pendule. Acest termen definește adaptarea biologică a plantelor la polenizarea prin intermediul vântului, având elemente reproductive simplificate și expuse direct curenților de aer.
• amentiferă — Forma de feminin singular a adjectivului 'amentifer'; descrie o plantă, o familie botanică sau o inflorescență care este purtătoare de amenți (mâțișori). Se utilizează în taxonomia și ecologia vegetală pentru a califica speciile lemnoase ale căror flori masculine sau feminine sunt grupate într-un ax flexibil adaptat pentru polenizarea cu ajutorul vântului.
• amentiflore — Termen taxonomic arhaic sau de nișă utilizat pentru a desemna plantele ale căror flori sunt grupate în inflorescențe de tip ament (mâțișor). Acest grup structural extins este echivalent în terminologia modernă cu amentaceele sau amentiferele, reunind arbori adaptați pentru polenizarea purtată de vânt, ale căror structuri reproductive sunt lipsite de periant dezvoltat.
• amfigam — Care se referă la amfigamie sau prezintă caracteristicile acestei stări; descrie plantele cryptogame (cum sunt mușchii sau ferigile) ale căror organe reproductive sau moduri de fecundare nu sunt evidente ori structurate sub formă de flori vizibile, reproducerea bazându-se pe alternanța de generații și fuziunea hibridă a gameților ascunși.
• anex — Care depinde de ceva principal, care însoțește un element central sau este adăugat structural pe lângă o entitate de bază pentru a-i completa funcționalitatea ori valoarea. În sens administrativ, juridic și tehnic, descrie un bun, un document, un teritoriu sau o clădire secundară, aflată în subordinea directă a unui ansamblu suveran.
• antipsoriazis — Care este utilizat în combaterea, ameliorarea sau tratarea psoriazisului; preparat farmaceutic, unguent sau procedeu terapeutic conceput special pentru a reduce inflamația cutanată, descuamarea accelerată și plăcile eritematoase specifice acestei afecțiuni cronice autoimune. Acționează local sau sistemic prin încetinirea ritmului hiperproliferativ al keratinocitelor și prin modularea răspunsului imun de la nivelul epidermei.
• antipsoric — Care combate, tratează sau vindecă raia (scabia); medicament, unguent ori substanță chimică utilizată pentru distrugerea parazitului Sarcoptes scabiei. Termenul, deși considerat parțial învechit în vocabularul medical modern (unde este înlocuit adesea de antiscabios), este utilizat istoric în toxicologie și farmacologie tradițională pentru a descrie remediile pe bază de sulf sau gudron aplicate împotriva dermatozelor parazitare.
• antisimetric — Care posedă proprietatea de antisimetrie; care își schimbă semnul algebraic în urma inversării elementelor (în matematică și fizică) sau care implică o relație binară în care, dacă un element se află în relație cu un al doilea și invers, atunci cele două elemente sunt neapărat identice (în logică și teoria mulțimilor). În algebra liniară, termenul descrie matrici pătratice a căror transpusa este egală cu negativa lor.
• apresor — Organ structural celular specializat, reprezentat printr-o umflătură sau hifă lățită a unor fungi paraziți, care servește la fixarea mecanică fermă pe cuticula plantei-gazdă și la perforarea ulterioară a peretelui celular prin exercitarea unei presiuni turgorale imense. Acest mecanism biologic permite pătrunderea miceliului în țesuturile vegetale interioare, declanșând infecția fitopatologică.
• apric — Termen ecologic și botanic neologic, preluat din limba latină (apricus), utilizat pentru a descrie un biotop, un versant sau un habitat expus direct razelor soarelui, caracterizat prin luminozitate intensă, căldură și uscăciune. În sens structural, definește condițiile staționale în care cresc cu precădere plantele heliofile și termofile.
• aprica — Forma de feminin singular a adjectivului neologic 'apric', utilizată în ecologie și botanică pentru a descrie o zonă, o pajiște sau o structură vegetală intens însorită și uscată, expusă direct radiației solare. De asemenea, reprezintă numele unei cunoscute localități și stațiuni montane din Alpii italieni, regiunea Lombardia, renumită pentru pârtiile sale orientate strategic spre soare.
• aprinsori — Forma de plural a substantivului regional 'aprinsoare'; de asemenea, în mod restrictiv și concret, termenul este utilizat în anumite graiuri rurale pentru a desemna așchiile subțiri de lemn uscat, vreascurile, feștilele sau surcelele folosite special ca material primar pentru aprinderea rapidă a focului în sobă ori cuptor. În sens abstract literar, redă manifestările sau izbucnirile repetate de pasiune, furie ori stări febrile.
• Aquilegia glandulosa — Specie de plante erbacee perene din genul Aquilegia, originară din zonele alpine și subalpine ale Siberiei, Mongoliei și Chinei; această plantă structurală se caracterizează prin perișori glandulari fini pe tulpini și frunze, precum și prin flori mari, bicolore, cu sepale de un albastru-intens și petale interne albe.
• arsenic — Denumire uzuală acordată trioxidului de arsen sau elementului arsen în sine, recunoscut ca un compus mineral anorganic cristalin de o toxicitate extremă, folosit în istorie ca otravă puternică, dar și în doze infime în procese medicale sau metalurgice. Când este utilizat ca adjectiv, descrie o substanță sau un acid derivat direct din arsen, capabil să formeze săruri numite arsenați.
• artropatie — Termen generic utilizat pentru a desemna orice boală, suferință sau afecțiune organică ori funcțională care localizează și afectează o articulație, indiferent de cauza sa subiacentă. Această categorie medicală extinsă include atât procesele degenerative distructive (cum este artroza), cât și pe cele inflamatorii (artritele) sau tulburările articulare secundare unor boli sistemice precum diabetul sau psoriazisul.
• ascendenți — Persoane din care o alta se coboară în linie dreaptă prin naștere, reprezentând generațiile anterioare ale unei familii (părinți, bunici, străbunici); antecesori. În dreptul civil și succesoral, aceștia sunt clasificați în ascendenți privilegiați (părinții) și ascendenți ordinari (bunici, străbunici), având drepturi specifice stabilite prin lege la masa succesorală a defunctului.