#simbol

• Abantiadul — Forma articulată și românizată a patronimicului Abantiades, reprezentându-l în mod direct pe Perseu, fiul lui Zeus și al Danayei. În istoria medicinei și în psihologia arhetipală, figura Abantiadul este interpretată ca simbol al chirurgului sau al terapeutului curajos care folosește instrumente ascuțite (metafora sabiei) pentru a extirpa simbolic 'monstrul' patologic sau trauma psihică ce împietrește dezvoltarea pacientului.
• absidal — Care aparține absidei, structural integrat acesteia sau care prezintă forma caracteristică a unei abside (semicirculară sau poligonală). În hermeneutica sacră și filozofia spațiului religios, termenul descrie acele elemente arhitecturale sau iconografice orientate spre axa spirituală principală a unui templu ori a unei bazilici, definind zona sacră unde se manifestă ritualurile etice și liturgice fundamentale.
• acacia — Un gen vast și fascinant de plante lemnoase (arbori și arbuști) aparținând familiei Fabaceae, originar cu precădere din regiunile tropicale și subtropicale ale lumii, faimos pentru adaptabilitatea sa extremă în zonele aride, cum sunt savanele africane sau outback-ul australian. Dincolo de valoarea sa ecologică și ornamentală, acacia deține o importanță economică și culturală majoră, fiind sursa prețioasei gume arabice și un simbol mitologic multisecular al nemuririi, rezistenței și renașterii în diverse tradiții ezoterice.
• aeolsharfe — Arpă eoliană; instrument muzical cu corzi inventat sau redescoperit în perioada Barocului și utilizat intens în Epoca Romantică, conceput structural pentru a produce sunete armonice exclusiv sub acțiunea directă a curenților de aer naturali. Denumirea provine din limba germană ('Aeolsharfe'), fiind un simbol literar și muzical al conexiunii directe dintre natură și creația artistică spontană.
• Ag — Simbolul chimic oficial utilizatla nivel internațional pentru elementul argint, derivat din denumirea sa latină 'Argentum'. Reprezintă un metal de tranziție prețios, de culoare albă-strălucitoare, caracterizat prin cea mai mare conductibilitate electrică și termică dintre toate elementele, fiind utilizat pe scară largă în electronică, bijuterii, medicină și monetărie datorită stabilității sale structurale.
• agnus — Formă prescurtată și denumire uzuală pentru 'Agnus Dei' (Mielul lui Dumnezeu); reprezintă o formulă liturgică, o rugăciune solemnă sau un imn cântat ori recitat în timpul Sfintei Liturghii în ritul romano-catolic, chiar înainte de împărtășanie. În arta religioasă și iconografie, termenul descrie, de asemenea, reprezentarea simbolică a lui Iisus Hristos sub chipul unui miel ce poartă un steag de biruință sau o cruce.
• Ahasver — Numele legendar al Evreului Rătăcitor, personaj mitologic condamnat, conform tradiției creștine medievale, să rătăcească pe pământ până la a doua venire a lui Iisus Hristos, pentru că L-ar fi batjocorit în timpul drumului spre Golgota. În sens larg și metaforic, numele desemnează simbolul omului fără patrie, condamnat la o căutare spirituală sau fizică eternă și la o neliniște existențială perpetuă.
• akmeism — Curent literar modernist apărut în poezia rusă la începutul secolului al XX-lea (în jurul anului o mie nouă sute doisprezece), ca o reacție structurală fermă împotriva ambiguității mistice, a vagului și a abstractizării specifice simbolismului; se individualizează prin cultivarea unei exprimări de o claritate neoclasică absolută, prin concizie verbală, plasticitate vizuală a imaginilor și redarea fidelă a lumii materiale și senzoriale. Fondat de poeți emblematici precum Nikolai Gumiliov, Anna Ahmatova și Osip Mandelștam în cadrul asociației 'Atelierul Poeților', acest curent propovăduia meșteșugul tehnic riguros și echilibrul formal, ridicând cuvântul la valoarea sa poetică originară și concretă.
• Alain Delon — Celebru actor, producător și regizor francez, considerat unul dintre cele mai mari simboluri masculine, sex-simboluri și repere ale cinematografiei europene din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Personalitatea sa artistică complexă s-a remarcat prin roluri memorabile de tineri rebeli, gangsteri sau personaje enigmatice în capodopere regizate de mari maeștri precum Luchino Visconti, Jean-Pierre Melville sau Michelangelo Antonioni.
• albatros — Pasăre marină de mari dimensiuni din ordinul procelariiformelor, caracterizată prin aripi extrem de lungi și înguste ce îi permit un zbor planat pe distanțe uriașe, cioc puternic și încovoiat prevăzut cu tuburi nazale, și picioare palmate. În literatură și mitul maritim, pasărea este adesea un simbol al libertății, al singurătății sau al destinului călătorului, fiind protejată simbolic de superstițiile marinărești.
• alegoric — Care conține o alegorie sau aparține acesteia; exprimat prin imagini, simboluri, metafore extinse ori personificări ce ascund un înțeles profund, moral sau filozofic, diferit de sensul literal al cuvintelor sau reprezentărilor plastice. În critică, descrie un mod de codificare artistică în care elementele vizuale sau narative corespund structural unui sistem paralel de idei abstracte.
• alegorie — Procedeu artistic, figură de stil sau gen literar retoric ce constă în exprimarea unei idei abstracte, a unui concept moral ori a unui adevăr filozofic general prin intermediul unui ansamblu coerent de metafore, imagini concrete, simboluri sau personificări. Structural, o alegorie construiește o corespondență sistematică pe două niveluri paralele: cel literal, de suprafață, și cel simbolic, profund, ascuns cititorului sau privitorului.
• alegorism — Tendință, metodă de creație sau stil artistic caracterizat prin utilizarea excesivă sau sistematică a alegoriilor și a simbolurilor figurative în operele literare ori plastice. În critica literară și estetică, acest fenomen structural descrie o înclinație spre codificarea abstractă a realității, unde fiecare element narativ sau vizual trimite obligatoriu către un sens moral, mistic ori filozofic paralel.
• alegoriza — A exprima, a reprezenta sau a tălmăci o idee abstractă, un sentiment ori o realitate istorică prin intermediul unei alegorii; a transpune în imagini metaforice ori simbolice o narațiune literală. În hermeneutică, înseamnă și a interpreta un text străvechi relevând sensurile sale ascunse, morale sau spirituale, dincolo de înțelesul imediat al cuvintelor.
• alegorizant — Care folosește alegoria sau tinde spre utilizarea ei; caracterizat printr-o înclinație structurală spre transformarea realității în parabole, simboluri figurative sau metafore extinse. În critica estetică, termenul descrie un discurs, un stil ori un autor ale cărui reprezentări narrative sau plastice au scopul deliberat de a codifica mesaje morale ori filozofice abstracte.
• alegorizare — Acțiunea de a alegoriza și rezultatul ei; procesul artistic, retoric sau hermeneutic prin care un concept abstract, o realitate istorică ori o narațiune literală este transpusă într-o structură simbolică complexă, bogată în metafore extinse și personificări. Reprezintă transformarea unui înțeles direct într-unul codificat, oferind operei de artă mai multe straturi paralele de interpretare.
• alegorizat — Care a fost exprimat, reprezentat sau tălmăcit prin intermediul unei alegorii; transpus dintr-o formă literală sau directă într-o structură simbolică complexă, bazată pe metafore extinse și personificări. În critică, descrie starea finală a unui concept abstract sau a unui fapt istoric ce a primit o haină artistică figurată pentru a ascunde ori a îmbogăți înțelesul original.
• algebră — Ramură fundamentală a matematicii care studiază operațiile aritmetice și relațiile structurale generalizând proprietățile numerelor cu ajutorul simbolurilor, literelor și variabilelor. În sens larg, termenul desemnează studiul structurilor abstracte (grupuri, inele, corpuri, spații vectoriale) și al ecuațiilor polinomiale, reprezentând un pilon esențial pentru fizică, informatică, criptografie și analiza datelor moderne.
• algebricește — Din punct de vedere algebric; prin metode, reguli sau operații specifice algebrei. În rezolvarea problemelor de matematică, advebul descrie acțiunea de determinare a unei soluții folosind ecuații, polinoame, matrice sau calcul simbolic structural, în opoziție directă cu rezolvarea geometrică, grafică sau pur aritmetică.
• algebriza — A transpune o problemă, un enunț, o structură geometrică sau o teorie științifică în limbaj algebraic; a exprima prin intermediul ecuațiilor, polinoamelor și al simbolurilor abstracte specifice algebrei. În epistemologia matematică, termenul descrie procesul de formalizare structurală care permite rezolvarea unor probleme descriptive concrete prin intermediul calculului simbolic deductiv riguros.