#risk management

• Abilene — Termen utilizat în psihologia medicală, managementul riscului clinic și bioetică prin conceptul 'Paradoxul Abilene'; descrie situația în care o echipă medicală sau un grup de specialiști ia o decizie colectivă greșită (de exemplu, un plan de tratament riscant), deși individual fiecare membru consideră că decizia este incorectă, din cauza fricii de a contrazice consensul aparent al grupului.
• actuarial — Care aparține actuarilor sau actuariei, care se referă la calculele matematice și statistice aplicate în domeniul asigurărilor și al gestionării riscurilor pe termen lung. Descrie metodele, tabelele sau ipotezele structurale folosite pentru evaluarea obligațiilor financiare viitoare în condiții de incertitudine.
• anticriză — Care combate, previne, atenuează sau soluționează efectele negative ale unei crize economice, financiare, sociale sau sanitare; ansamblu de măsuri de urgență, strategii guvernamentale sau planuri manageriale (cum sunt infuziile de capital, stimulentele fiscale ori restructurările) destinate stabilizării macroeconomice sau protejării unei instituții aflate în colaps.
• antreprenor — Persoană fizică sau juridică ce inițiază, finanțează și conduce o afacere comercială, industrială ori agricolă, asumându-și integral riscurile asociate cu scopul de a obține profit. În sens larg și istoric, termenul definește un constructor sau o firmă care execută lucrări publice ori private pe bază de contract (antrepriză), iar în viziunea economică modernă reprezintă un vector al inovației care optimizează resursele existente.
• asigura — 1. (Tranzitiv) A face ca ceva să fie sigur, cert sau stabil; a garanta realizarea unui fapt ori a proteja o suprafață sau un obiect împotriva riscurilor. 2. (Reflexiv) A-și lua măsuri de precauție pentru a fi în siguranță; a încheia un contract cu o companie de asigurări pentru a primi despăgubiri în caz de daune. Acest proces structural oferă stabilitate economică și personală în fața imprevizibilului.
• asigurare — Acțiunea de a asigura și rezultatul ei; operațiune juridică și financiară prin care o societate specializată (asigurător) se obligă, în schimbul unei prime periodice, să despăgubească o persoană (asigurat) pentru prejudiciile suferite în urma producerii unui risc specificat. În sens structural și psihologic, definește starea de certitudine, protecție sau încredere deplină obținută prin măsuri de precauție ori prin garanții ferme oferite unei entități.
• asigurator — Persoană juridică (companie, societate comercială) autorizată legal să preia riscurile asigurate ale clienților săi în schimbul încasării unor prime periodice, obligându-se structural să plătească despăgubiri sau indemnizații în cazul producerii unui eveniment asigurat. Ca adjectiv, descrie un element, un factor ori o măsură care oferă certitudine, protecție sau care garantează securitatea unui sistem.
• autoasigura — A-și asigura singur protecția financiară împotriva unor riscuri potențiale, pierderi sau daune, prin crearea și acumularea unui fond de rezervă propriu în interiorul firmei sau gospodăriei, în loc de a cumpăra o poliță de asigurare de la o companie comercială externă.
• autoasigurare — Metodă de gestionare a riscului prin care o persoană fizică sau o companie decide să suporte singură eventualele pierderi financiare, constituind un fond intern de rezervă în loc să cumpere o poliță de la o societate de asigurări. În alpinism și escaladă, termenul desemnează acțiunea sau sistemul de corzi și carabiniere prin care un alpinist se fixează singur de o ancoră sigură pentru a preveni căderea în timpul staționării în regrupare.
• autoasigurat — Care s-a asigurat pe sine însuși. În economie, descrie o persoană sau o companie care își asumă propriile riscuri financiare prin fonduri interne. În sporturile montane, descrie alpinistul care este conectat corect la un punct de ancorare fix prin intermediul echipamentului propriu de siguranță, fiind protejat împotriva unei căderi accidentale.
• autoprotejare — Acțiunea de a se autoproteja și rezultatul ei; proces structural, comportamental sau tehnic prin care un individ, un grup ori un sistem își activează propriile resurse pentru a preveni degradarea, rănirea sau compromiterea în fața unor factori de risc externi. În managementul stresului, definește adoptarea unor obiceiuri sănătoase de conservare a energiei mintale, în timp ce în ingineria software reprezintă capacitatea de reziliență algoritmică automatizată.