#rang

• abaliena — Termen medical și juridic arhaic însemnând a înstrăina, a transfera proprietatea unui bun sau, în sens psihopatologic, a provoca pierderea facultăților mintale sau a rupe contactul unei persoane cu realitatea înconjurătoare. În psihiatria clasică a secolului al XIX-lea, se folosea pentru a descrie procesul prin care un pacient își pierdea discernământul sau devenea alienat mintal.
• Academos — Un erou legendar din mitologia atică antică, a cărui principală semnificație istorică și culturală derivă din legătura sa cu originile învățământului occidental. Academos deținea o proprietate și o grădină sacră de măslini (situate la nord-vest de Atena), unde, conform mitului, i-a ajutat pe Dioscuri să o salveze pe Elena. Acest crâng sacru, numit în onoarea sa 'Hekademeia' sau 'Akademeia', a fost ales ulterior de filosoful Platon în anul 387 î.Hr. ca sediu pentru celebra sa școală, transformând numele eroului în rădăcina etimologică universală a conceptelor de 'academie' și 'academic'.
• Academus — Varianta latinizată a numelui eroului atic antic Academos, utilizată cu precădere în literatura academică occidentală, în tratatele de filosofie scrise în limba latină și în poezia clasicistă europeană. Personajul este celebrul proprietar mitologic al crângului de măslini de lângă Atena, spațiu sacru în incinta căruia Platon și-a stabilit școala filosofică. Numele reprezintă fundamentul etimologic direct din care s-au dezvoltat neologismele moderne referitoare la instituțiile de învățământ și cercetare superioară.
• Acrostichum — Gen de ferigi mari, masive și viguroase, aparținând familiei Pteridaceae, caracterizate prin adaptarea lor structurală unică la mediile saline, fiind singurele ferigi care cresc nativ în mlaștinile de mangrove și zonele costiere intertidale tropicale și subtropicale. Genul se distinge prin frunzele mari, penate, pieloase (coriacee) și prin faptul că sporangii fertili nu sunt grupați în sori distincți, ci acoperă uniform și dens întreaga suprafață inferioară a pinelor terminale.
• Acrostichum aureum — Denumirea științifică bilingvă a unei specii specifice de ferigă de mangrovă (cunoscută popular și ca feriga de aur a mlaștinilor), remarcabilă prin talia sa gigantică și toleranța extremă la salinitate. Această plantă halofită prezintă frunze mari, pieloase, verzi-aurii, pinile fertile de la vârful frunzei devenind complet acoperite pe dedesubt de un strat dens de sporangi de o culoare brun-aurie intensă, de unde derivă și epitetul specific 'aureum'.
• adaptator —
• aducție — Mișcarea prin care un membru sau un segment anatomic este apropiat de planul simetriei bilaterale a corpului sau de axul median, opusă mișcării de abducție. În ingineria sanitară și hidrotehnică (scris istoric și ca adducție), termenul desemnează ansamblul de construcții, instalații, conducte sau canale care asigură captarea, transportul și aducerea apei de la sursă până la stația de tratare sau rețeaua de distribuție a unei localități.
• adunător — Persoană, animal sau factor vector de mediu care strânge, colectează sau cumulează la un loc lucruri risipite; colecționar asiduu de bunuri sau obiecte. În domeniul tehnologiei informației și al electronicii digitale, termenul desemnează un dispozitiv sau un circuit logic specializat numit sumator care efectuează operația matematică de adunare a două sau mai multor numere exprimate în cod binar. Ca adjectiv, califică o atitudine chibzuită, orientată spre economisire și acumulare materială.
• Aërangis — Gen de orhidee epifite și litofite tropicale din familia Orchidaceae, originare în principal din Africa tropicală și Madagascar, caracterizate structural prin tulpini scurte, frunze cărnoase dispuse distih și inflorescențe pendule cu flori stelate, albe sau sidefii, care prezintă un pinten nectarifer lung și emit un parfum intens pe parcursul nopții.
• Aërangis biloba — Specie populară de orhidee epifită din genul Aërangis, originară dintr-o zonă extinsă a Africii tropicale de Vest și Centrale. Este recunoscută structural prin frunzele sale invers-ovate care prezintă un vârf divizat asimetric în doi lobi (bilobate) și prin tije pendule ce poartă până la douăzeci de flori albe, stelate, cu nuanțe palide de roz pe pintenul scurt, foarte parfumate noaptea.
• Aërangis kotschyi — Specie spectaculoasă de orhidee epifită de talie mare din genul Aërangis, nativă în Africa de Est și de Sud. Este renumită structural pentru pintenii săi nectariferi incredibil de lungi, care pot atinge între 20 și 30 de centimetri lungime, având tulpini scurte, frunze cărnoase de un verde-închis, ușor ondulate pe margini, și tije pendule ce poartă flori albe ca zăpada, cu reflexii de fildeș, extrem de parfumate noaptea.
• Aërangis modesta — Specie elegantă de orhidee epifită de talie medie, endemică în Madagascar și Insulele Comore. Este caracterizată structural prin frunze strălucitoare, invers-ovate, de un verde crud, și prin tije pendule spectuloase ce pot susține până la 30 de flori albe, stelate și perfect simetrice, cu pinteni scurți, translucizi, ce emit un parfum fin, asemănător citricelor, în timpul nopții.
• agametange — Formă plurală sau adjectivală rară utilizată în botanică pentru a desemna organele sau structurile celulare asexuate în interiorul cărora se formează agameții (sporii sau zoosporii) la plantele inferioare, ciuperci ori alge. Termenul descrie aparatul reproducător non-sexual înainte de standardizarea morfologică modernă.
• agametangiu — Organ reproducător asexuat (sporangiu) întâlnit la alge, ciuperci și plante inferioare, în interiorul căruia se produc exclusiv agameți (spori sau zoospori). Structura sa anatomică este adaptată pentru protejarea și eliberarea celulelor de înmulțire non-sexuală, asigurând perpetuarea speciei fără procesul de fecundare.
• agăruire — Acțiunea de a agărui și rezultatul ei; procesul gospodăresc sau agricol de sortare, selectare, alegere ori separare a unor elemente dintr-un ansamblu. Reprezintă, de asemenea, actul de rânduire, potrivire ori așezare ordonată a obiectelor sau bunurilor dintr-o gospodărie rurale, fiind un termen nominalizat specific lexicului dialectal vechi.
• agodi — Formă verbală regională, utilizată izolat în anumite sate din Transilvania și Maramureș, derivată din substantivul agod; înseamnă a rândui, a așeza, a aranja lucrurile în gospodărie conform unui rost prestabilit sau a deprinde un animal (în special un cal) cu un anumit nărav ori obicei de muncă.
• agonisi — A strânge, a acumula sau a dobândi treptat bunuri materiale, bani, avere ori cunoștințe prin muncă stăruitoare, efort susținut și economisire chibzuită. În sens abstract sau spiritual, verbul descrie acumularea de merite, învățături, experiență sau faimă pe parcursul vieții, sugerând un proces de lungă durată bazat pe perseverență și sacrificiu.
• agonisire — Acțiunea de a agonisi și rezultatul ei; procesul de strângere, acumulare sau dobândire treptată a unor bunuri materiale, bani, cunoștințe sau merite prin efort susținut și stăruință. În context financiar personal, reprezintă efortul organizat de economisire și acumulare de active pe parcursul unei perioade îndelungate.
• agonisitor — Persoană care are deprinderea sau calitatea de a strânge, de a aduna și de a acumula neobosit bunuri materiale, bani sau avere pentru gospodăria sa; om harnic, strângător, chibzuit și econom. În textele morale sau religioase vechi, termenul descrie capul de familie devotat muncii, care asigură traiul zilnic al celor apropiați prin efort cinstit.
• agrămădi — A strânge, a aduna sau a acumula obiecte, mărfuri sau cereale într-un singur loc, formând o grămadă; a stivui. La forma reflexivă, termenul descrie acțiunea unei mulțimi de oameni sau de animale care se strâng laolaltă într-un spațiu restrâns, înghesuindu-se sau aglomerându-se din cauza poftei, a fricii ori a lipsei de spațiu.