#prins

• acățat — Care este prins, suspendat sau fixat de un cârlig, cui ori ramură proeminentă; agățat. În sens reflexiv vechi, termenul descrie o plantă care s-a fixat de un suport prin intermediul cârceilor sau o ființă care s-a urcat cu greu într-un loc înalt, rămânând suspendată. Este o variantă fonetică arhaică moștenită, utilizată rar în graiurile contemporane, fiind înlocuită complet în registrul literar modern de forma 'agățat'.
• agățat — Care se află în stare de suspendare, fiind prins sau fixat de un cui, cârlig ori alt suport pentru a atârna; material textil sau obiect care s-a prins accidental într-un element ascuțit și prezintă fire trase ori rupturi; în sens familiar sau argotic, descrie o persoană care a fost abordată cu succes într-un context romantic ori un obiect obținut ușor sau prin mijloace dubioase.
• agrafat — Care a fost prins, fixat, strâns sau unit ferm cu ajutorul uneia sau mai multor agrafe ori capse metalice; utilizat în mod curent pentru a descrie pachete de documente, materiale textile suprapuse sau, în context medical, margini ale unor incizii chirurgicale securizate prin capse sterile.
• aprângior — Formă diminutivală arhaică sau regională a adjectivului 'aprins' ori 'aprâng' (aspru, iute, înflăcărat), utilizată în graiurile vechi românești pentru a descrie o persoană, o manifestare sau o stare care este ușor aprinsă, vie, temperamentală ori iute la mânie, dar păstrând o nuanță atenuată, blândă sau afectuoasă datorită sufixului diminutival.
• aprins — Care arde, se află în stare de combustie sau a luat foc; aparat electric, bec sau sistem de iluminat aflat în stare de funcționare prin stabilirea contactului. În sens figurat sau fiziologic, descrie un chip roșu și fierbinte din cauza febrei sau a unei emoții intense (rușine, furie), ori o persoană plină de pasiune, entuziasm pătimaș sau dârzenie.
• aprinsătură — Termen medical popular sau regional utilizat în trecut în comunitățile rurale românești pentru a desemna o inflamație acută, dureroasă și febrilă a pielii sau a țesuturilor subcutanate, cum ar fi un furuncul, o plagă infectată sau o arsură locală severă. În structura credințelor etno-medicale, se credea că boala este provocată de o acumulare de căldură parazitară în organism.
• aprinsoare — Termen regional sau arhaic rar, utilizat pentru a defini starea sau procesul de aprindere, înflăcărare intensă, pasiune mistuitoare ori febră mare a corpului. În structura textelor poetice sau literare vechi, substantivul aduce o nuanță arhaică ce combină forța fizică a focului cu zbuciumul interior emoțional sau coleric al unui individ.
• aprinsori — Forma de plural a substantivului regional 'aprinsoare'; de asemenea, în mod restrictiv și concret, termenul este utilizat în anumite graiuri rurale pentru a desemna așchiile subțiri de lemn uscat, vreascurile, feștilele sau surcelele folosite special ca material primar pentru aprinderea rapidă a focului în sobă ori cuptor. În sens abstract literar, redă manifestările sau izbucnirile repetate de pasiune, furie ori stări febrile.
• aprinsură — Variantă fonetică regională sau corupție grafică locală pentru substantivul 'aprinsătură'; termen medical popular utilizat în comunitățile rurale izolate pentru a descrie o inflamație febrilă, o infecție acută a pielii (abces, furuncul) sau sensul arhaic de pneumonie severă (aprindere de plămâni), considerată în trecut drept un dezechilibru caloric intern al corpului.
• aprinzătură — Variantă fonetică regională sau corupție grafică locală pentru substantivul 'aprinsătură'; termen medical popular utilizat în comunitățile rurale izolate pentru a descrie o inflamație febrilă, o infecție acută a pielii (abces, furuncul) sau sensul arhaic de pneumonie severă (aprindere de plămâni), considerată în trecut drept un dezechilibru caloric intern al corpului.
• apucit — Formă regională veche pentru un obiect prins, fixat, strâns sau deținut ferm; în sens figurat, se referă la o persoană cuprinsă ori asaltată brusc de o boală, de o stare de spirit violentă sau de un gând obsesiv de la care nu se poate abate.
• arcănit — Care a fost prins sau capturat cu arcanul; persoană (în special un tânăr flăcău) luată cu forța la oaste prin surprindere și legată cu lațul; cal sau alt animal îngrădit și imobilizat prin utilizarea unei funii cu nod culisant. Ca substantiv neutru, reprezintă însuși actul sau zgomotul specific produs în timpul aruncării și strângerii lațului în jurul țintei.
• arniciu — Adjectiv cromatic regional ce descrie o nuanță de roșu intens, aprins sau purpuriu strălucitor, asemănătoare culorii caracteristice pe care o aveau firele tradiționale de arnici folosite la broderiile populare. Înțelesul secundar face referire la textura sau aspectul unui material textil, indicând un obiect fin, lucios, bine răsucit sau ornamentat cu motive decorative dense ce amintesc de lucrările de mână de la sat.
• arzânte — Formă arhaică sau regională a participiului/adjectivului 'arzând' ori 'arzător', folosită în trecut în anumite zone pentru a descrie un obiect cuprins de flăcări, un cărbune încins sau un sentiment extrem de intens și mistuitor. La nivel structural, reflectă o variantă fonetică hibridă păstrată în texte vechi, adesea cu valoare poetică sau dramatică.
• arzoi — Termen regional și peiorativ utilizat pentru a desemna un bărbat impulsiv, aprins la fire, gata oricând să se certe sau să reacționeze violent; bărbat înflăcărat sau pasional în dragoste, care își manifestă trăirile cu o intensitate exagerată. În anumite graiuri, cuvântul definește și un tânăr mândru, uşor arogant, care caută să impresioneze prin atitudine sau fapte îndrăznețe.
• arzoiacă — Forma feminină a substantivului 'arzoi'; femeie impulsivă, aprinsă, extrem de pătimașă, iute la mână și certăreață. În sens popular, descrie o femeie îndrăzneață, cu un temperament vulcanic sau pasional, care nu se lasă intimidată și își impune părerile cu agresivitate sau mult zgomot.
• arzui — Care bate în roșu, aprins sau strălucitor ca focul; care prezintă o nuanță cromatică arzătoare sau reflectă lumina într-un mod cald și intens. La nivel structural, descrie nuanța specifică pe care o capătă un obiect încins sau reflexiile solare pe cer la asfințit.
• autoaprins — Care a luat foc de la sine, în mod spontan sau automat, ca urmare a acumulării căldurii interne ori a unei reacții chimice, fără aportul unei surse de flacără exterioare.