#parlament

• abținere — Acțiunea de a se abține și rezultatul ei; refuzul voluntar de a efectua un act, de a consuma o substanță sau de a-și exprima o opțiune politică ori juridică. În dreptul constituțional și administrativ, reprezintă opțiunea formală a unui membru dintr-un corp deliberativ de a nu vota nici în favoarea, nici împotriva unei propuneri, fiind adesea un instrument strategic sau o obligație deontologică în caz de conflict de interese.
• adopta — A primi în familie un copil pe cale legală, acordându-i drepturi de descendent legitim; a lua de suflet. În sens larg, acțiunea de a-și însuși o idee, o metodă, o opinie, un curent artistic sau un comportament străin. În context administrativ sau legislativ, înseamnă a accepta, a aproba sau a valida un proiect, o hotărâre sau o lege în urma unui vot formal.
• adoptare — Acțiunea de a adopta și rezultatul ei; actul juridic prin care se creează legătura de filiație civilă între adoptator și cel adoptat. Prin extensie, procesul de aprobare oficială și intrare în vigoare a unui act normativ, a unei strategii guvernamentale sau a unui buget, precum și însușirea conștientă a unor obiceiuri, idei sau comportamente noi.
• althing — Parlamentul național al Islandei, recunoscut oficial drept una dintre cele mai vechi instituții parlamentare din lume care funcționează și în prezent; a fost înființat inițial în anul 930 ca o adunare generală a conducătorilor de clanuri pe câmpia de la Þingvellir.
• amandament — Modificare, corectare, adăugire sau reformulare formală adusă unui text legislativ, unui contract, unei moțiuni sau unui tratat aflat în curs de dezbatere ori deja aprobat. Reprezintă un instrument juridic esențial prin care structura inițială a unui document oficial este adaptată, finisată sau extinsă fără a anula textul de bază, ci rafinându-i aplicabilitatea.
• amendament — O propunere oficială de modificare, adăugare, eliminare sau reformulare a unui text legislativ, a unui proiect de lege, a unui contract sau a unui articol dintr-o constituție, aflată în faza de dezbatere sau deja adoptată de o autoritate competentă. În sens tehnic și agronomic, termenul desemnează o substanță minerală sau organică încorporată în sol pentru a-i îmbunătăți calitățile fizico-chimice, cum ar fi corectarea acidității.
• amendativ — Care are caracterul unui amendament sau servește la amendarea ori modificarea unui text legal, administrativ sau contractual; destinat să introducă corecturi, revizuiri sau completări îmbunătățitoare într-o structură normativă preexistentă. În analiza procedurilor parlamentare, termenul descrie actele sau propunerile secundare orientate spre transformarea pozitivă a formei inițiale a unui proiect.
• amnistia — A acorda amnistia unei persoane sau unui grup de persoane; a înlătura prin act juridic al puterii legislative răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită, consecințele condamnării sau executarea pedepsei. Acest act public de clemență șterge simbolic și legal trecutul infracțional pentru faptele vizate, repunând persoana în drepturile anterioare.
• amnistiant — Care are puterea, facultatea sau însușirea de a amnistia; act normativ, decret sau autoritate politică suverană care produce efectele juridice ale unei amnistii. În teoria dreptului, descrie caracterul specific al unei legi de clemență care stinge acțiunea penală și anulează simbolic executarea pedepselor stabilite de instanțe.
• amnistiare — Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei; procesul instituțional, legislativ și administrativ prin care statul acordă oficial clemență infractorilor, anulând răspunderea juridică penală pentru anumite fapte specificate. Spre deosebire de grațiere, amnistierea are un impact colectiv mai larg, înlăturând inclusiv incriminarea istorică a faptei comise.
• amnistie — Act juridic suveran adoptat de organul legislativ suprem (Parlament) prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită, executarea pedepsei pronunțate sau consecințele condamnării. Acest mecanism de clemență publică stinge acțiunea penală în orice stadiu al procesului și șterge trecutul infracțional pentru faptele vizate, operând in rem asupra faptei și profilului legal.
• amnistiere — Acțiunea de a amnistia și rezultatul ei; procesul instituțional, legislativ și administrativ prin care statul acordă oficial clemență infractorilor, anulând răspunderea juridică penală pentru anumite fapte specificate. Spre deosebire de grațiere, amnistierea are un impact colectiv mai larg, înlăturând inclusiv incriminarea istorică a faptei comise.
• anticipate — Forma de plural pentru acțiunile, plățile, deciziile administrative sau evenimentele realizate ori achitate înainte de termenul stabilit oficial. În context politic, termenul desemnează de cele mai multe ori alegerile parlamentare organizate prematur, înainte de încheierea mandatului constituțional normal, ca urmare a unei crize guvernamentale sau a dizolvării legislativului.
• antiparlamentar — Care se opune sistemului parlamentar, instituției parlamentului sau principiilor democrației reprezentative; care critică, contestă ori subminează autoritatea și legitimitatea corpului legislativ. În sens istoric și doctrinar, descrie discursuri, atitudini sau mișcări politice radicale care promovează centralizarea puterii în mâna unui lider suprem ori a unui organ executiv autoritar, în detrimentul dezbaterii parlamentare.
• antiparlamentarism — Doctrină, atitudine sau curent ideologic care condamnă și respinge parlamentarismul ca formă de organizare politică și de conducere a unui stat. Acest fenomen structural se bazează pe ideea că parlamentele sunt ineficiente, corupte sau incapabile să rezolve crizele naționale, promovând în schimb sisteme corporatiste, tehnocratice ori autocrate unde decizia este concentrată la nivel executiv.
• autodizolva — A se descompune, a se licfia sau a se dezintegra prin propriile mecanisme chimice ori biologice interne fără intervenția unui solvent extern; a hotărî desființarea, suspendarea sau încetarea propriei activități instituționale prin votul majoritar al membrilor săi.
• autodizolvare — Acțiunea de a se autodizolva și rezultatul ei; proces fizico-chimic autonom de degradare și lichefiere a unei substanțe, sau act politic prin care un organism colectiv (parlament, comisie, asociație) își încetează existența legală prin proprie voință.
• autodizolvat — Care s-a dizolvat sau s-a descompus prin propriile mecanisme chimice ori biologice interne; structură instituțională sau politică (parlament, comitet) care și-a încetat activitatea juridică în mod voluntar prin decizia proprie a membrilor săi.