#oceanografie

• abisal — Însușire care aparține abisului sau care se referă la zonele cele mai adânci ale oceanelor (de regulă sub 2000-3000 de metri), caracterizate prin întuneric total, presiune uriașă și temperaturi scăzute. În psihologie, termenul califică elementele ascunse ale psihicului uman, venite din straturile cele mai adânci ale inconștientului.
• acvanaut — Scafandru de mare adâncime sau cercetător oceanografic specializat să trăiască și să lucreze într-o stație submarină ori într-un laborator subacvatic sub presiune, pentru perioade lungi de timp, fără a reveni zilnic la suprafață. Acest specialist realizează studii biologice, geologice și ecologice structurale direct în mediul marin profund, adaptându-se la condițiile extreme de presiune hidrostatică.
• acvanaută — Forma de feminin a termenului acvanaut; femeie cercetător oceanograf sau scafandru de mare adâncime, înalt calificată pentru a locui și a lucra perioade îndelungate în stații sau laboratoare submarine presurizate. Această specialistă desfășoară activități tehnico-științifice complexe și studii structurale privind biologia și geologia ecosistemelor marine profunde fără a reveni zilnic la suprafață.
• acvanautic — Care aparține sau se referă la acvanauți, la activitatea acestora ori la tehnicile de navigare și locuire în habitate submarine; privitor la explorarea științifică autonomă a adâncurilor marine. Acest termen descrie ansamblul de tehnologii structurale, echipamente presurizate și metodologii operaționale utilizate în misiunile de scufundare la mare adâncime.
• advecție — Deplasare pe orizontală a unei mase de aer sau a unui fluid, însoțită de transferul proprietăților fizice ale acestuia (temperatură, umiditate, salinitate sau densitate); procesul fizic de transport macrostructural dintr-un punct în altul al spațiului fluid. În meteorologie, advecția este un factor cheie în dinamica vremii, diferențiindu-se strict de convecție (care reprezintă mișcarea pe verticală) și fiind responsabilă pentru schimbările bruște de temperatură la trecerea fronturilor atmosferice.
• Agulhas — Denumire geografică proprie care desemnează Capul Agulhas (Cabo das Agulhas), cel mai sudic punct geografic al continentului african, situat în Africa de Sud, reprezentând linia oficială de demarcație dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Indian; de asemenea, termenul dă numele faimosului curent oceanic cald de graniță vestivă (Curentul Agulhas) care curge spre sud de-a lungul coastei de est a Africii.
• aisberg — Masă uriașă de gheață desprinsă structural dintr-un ghețar polar sau dintr-o platformă de gheață continentală, care plutește în derivă pe suprafața oceanelor, fiind purtată de curenții marini. Din punct de vedere fizic, se caracterizează prin faptul că doar o mică parte din volumul său total (aproximativ zece la sută) este vizibilă la suprafața apei, masa microscopică și masivă fiind imersată, ceea ce reprezintă un pericol major pentru navigația maritimă globală.
• alopelagic — Despre organisme marine, plancton sau fenomene ecologice: care provine dintr-o altă zonă sau regiune pelagică decât cea locală și a fost transportat mecanic de curenții oceanici mari ori de viituri în mediul analizat. Acest tip structural de element exogen ajută la studierea dinamicilor hidrologice și a fluxului de nutrienți dintre bazinele marine deschise și cele costiere.
• amfidromic — Care se referă la un punct sau o regiune dintr-un bazin oceanic ori dintr-o mare unde amplitudinea mareei este apoape zero, iar liniile de fază ale mareei (linii cotidale) converg structural și se rotesc în jur în sens orar sau antiorar sub influența forței Corioli; adjectiv utilizat pentru a descrie sistemele sau punctele de echilibru dinamic al maselor de apă.
• amfidromică — Forma de feminin singular a adjectivului 'amfidromic'; descrie o regiune, o zonă sau o structură dinamică dintr-un bazin marin ori oceanic caracterizată prin prezența unui punct nod în care amplitudinea mareei este zero, iar liniile cotidale converg și se rotesc circular sub influența forței Coriolis.
• amfifotic — Care manifestă toleranță, adaptare structurală sau utilizare egală a două intensități de lumină (puternică și slabă); în ecologia marină și limnologie, descrie un organism, o specie sau o zonă de tranziție acvatică capabilă să funcționeze optim atât în mediul bine iluminat de la suprafață (zona eufotică), cât și în mediul de penumbră (zona oligofotică ori mezofotică).
• Ammothea — Gen taxonomic ce cuprinde specii de păianjeni de mare (pantopode) aparținând familiei Ammotheidae, răspândiți cu precădere în apele reci și adânci ale oceanelor lumii, inclusiv în regiunile antarctice. Aceste nevertebrate marine se caracterizează structural printr-un corp extrem de redus și picioare neobișnuit de lungi în raport cu trunchiul, posedând o trompă (proboscis) dezvoltată, utilizată pentru a absorbi nutrienții din țesuturile organismelor moi, precum cnidarii sau bureții de mare.
• Antipa — Nume propriu de familie și prenume istoric de origine elenă. În contextul cultural și științific românesc, se referă în mod eminent la Grigore Antipa (1867-1944), naturalist, biolog, oceanograf și muzeolog de renume mondial, fondator al Muzeului Național de Istorie Naturală din București și pionier al dioramelor biologice moderne; de asemenea, poate desemna o insulă sau o structură geografică numită în onoarea sa.
• aponaut — Termen tehnic livresc sau neologism rar utilizat pentru a desemna un navigator, un scafandru sau un operator de vehicule subacvatice autonome ori teleghidate, specializat în explorarea abisurilor oceanice sau în executarea de lucrări inginerești la mari adâncimi; pionier al oceanografiei submarine profunde. În anumite registre speculative, termenul este construit în analogie cu „astronaut”, mutând accentul explorării de la spațiul cosmic la spațiul acvatic necunoscut.
• Arafura — Marea Arafura; o mare continentală situată în vestul Oceanului Pacific, delimitată de coasta de nord a Australiei, insula Noua Guinee și insulele indoneziene Tanimbar și Kai. Această mare acoperă o platformă continentală întinsă și puțin adâncă, fiind de o importanță geopolitică și ecologică majoră datorită resurselor sale bogate de pescuit și biodiversității marine remarcabile, conectând, de asemenea, Marea Timor de Strâmtoarea Torres.
• arecifă — Formă arhaică, regională sau livrescă rar întâlnită, utilizată în trecut pentru a desemna un recif, o banchiză de stânci sau o structură submarină de corali aflată aproape de suprafața apei. Termenul reprezintă o variantă lingvistică de tranziție preluată direct din surse mediteraneene (cum ar fi spaniolul 'arrecife' sau portughezul 'recife') în jurnalele de călătorie maritime și hărțile vechi din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
• arhipelag — Grup sau lanț de insule relativ apropiate unele de altele, care au adesea aceeași origine geologică (frecvent vulcanică ori coraligenă) și sunt înconjurate de aceleași ape marine sau oceanice. În sens larg, termenul desemnează și întreaga zonă de mare care conține aceste insule, cum ar fi cele din Marea Egee sau Indonezia, reprezentând un concept cheie în geopolitică și biogeografie.
• arici-de-mare — Denumire comună pentru nevertebratele marine din clasa Echinoidea, cu corpul sferic, discoidal sau oval, acoperit de un exoschelet calcaros prevăzut cu numeroși țepi mobili. Aceste organisme trăiesc pe fundul mărilor și oceanelor, hrănindu-se în principal cu alge, și joacă un rol structural esențial în echilibrul ecosistemelor marine de coastă.
• ariciu-de-mare — Denumire populară pentru ariciul de mare (Echinoidea); nevertebrat marin din încrengătura echinodermelor, cu corpul sferic, discoidal ori cordiform, protejat de un exoschelet rigid format din plăci calcaroase sudate, acoperit în întregime de țepi mobili, ascuțiți și uneori veninoși, care trăiește pe fundul stâncos al oceanelor și mărilor.
• atol — Insulă coraligenă cu formă de inel sau de semicerc, specifică mărilor calde tropicale, care închide în interiorul ei o lagună ce comunică cu oceanul deschis prin canale înguste. Atolii se formează de-a lungul a mii de ani prin acumularea scheletelor de corali pe marginile unor conuri vulcanice stinse care s-au scufundat lent în apa mării.