#lichid

• aerlift — Instalație, pompă sau dispozitiv tehnic bazat pe principiul transportului pneumatic, utilizat pentru ridicarea unui lichid ori a unui amestec de apă și sedimente printr-o conductă verticală, prin intermediul injectării de aer comprimat la bază. Acest sistem este utilizat pe scară largă în acvaristică pentru filtrarea apei, în ingineria petrolieră și în lucrările de dragare datorită lipsei componentelor mecanice în mișcare.
• aerozină — Combustibil lichid sintetic stocabil, de înaltă performanță, utilizat în propulsia rachetelor și a modulelor spațiale, compus dintr-un amestec în părți egale de hidrazină și dimetilhidrazină asimetrică (UDMH). Această substanță structurală este hipergolică (se aprinde spontan în contact cu un oxidant precum tetraoxidul de azot), fiind esențială pentru motoarele de corecție orbitală ce necesită reporniri multiple fiabile în vid.
• aflui — A curge sau a se îndrepta într-o direcție unică și constantă, fiind utilizat în special pentru a descrie mișcarea maselor de lichid. În domeniul medical și fiziologic, termenul definește procesul prin care sângele sau alte fluide biologice se adună în cantități mult mai mari într-un anumit punct, organ sau țesut al corpului ca urmare a unui stimul ori a unei reacții congestive.
• albuminos — Care conține albumină, de natura albuminei sau bogat în proteine solubile; care se referă la țesuturile, fluidele biologice ori semințele plantelor superioare ce încorporează o cantitate însemnată de endosperm hrănitor proteic.
• alcoolmetru — Instrument metrologic utilizat pentru determinarea concentrației de alcool etilic dintr-o soluție hidroalcoolică sau dintr-o băutură spirtoasă. De regulă, funcționează pe principiul areometrului, măsurând densitatea specifică a lichidului, care variază în funcție de cantitatea de etanol prezentă, fiind gradat direct în procente de volum (grade alcoolice).
• alcoometru — Formă simplificată sau variantă ortografică pentru alcoolmetru ori alcoolimetru; instrument gradat folosit pentru măsurarea densității amestecurilor de apă și alcool etilic, indicând direct concentrația volumetrică de etanol (gradele alcoolice). Este utilizat pe scară largă în producția industrială și artizanală de băuturi spirtoase pentru monitorizarea proceselor de distilare.
• amniocenteză — Procedură medicală invazivă de diagnostic prenatal constând în puncționarea transabdominală a peretelui uterin și a sacului amniotic, sub ghidaj ecografic, pentru a extrage o probă de lichid amniotic. Această tehnică permite analizarea celulelor fetale descuamate în vederea depistării unor anomalii genetice, cromozomiale (cum ar fi sindromul Down) sau a unor infecții intrauterine.
• amnios — Cea mai internă, subțire și rezistentă membrană extraembrionară care delimitează sacul gestațional la reptile, păsări și mamifere. Această structură celulară secretă lichidul amniotic, oferind embrionului și ulterior fătului un mediu hidric steril, constant termic și protector împotriva șocurilor mecanice sau a aderențelor tisulare destructive.
• amnioscopie — Metodă endoscopică de diagnostic clinic ce permite vizualizarea directă a polului inferior al sacului ovular, a membranelor și a aspectului lichidului amniotic prin colul uterin, utilizând un tub conic dotat cu sursă de lumină. Această investigație este utilizată spre sfârșitul sarcinii pentru a detecta suferința fetală acută prin observarea modificărilor de culoare ale lichidului (cum ar fi prezența meconiului).
• amniotic — Care aparține amniosului, care se referă la amnios ori la sacul gestațional al embrionului; produs, secretat sau localizat în interiorul cavității fetale. În context clinic, termenul descrie elementele fluidice, celulare sau structurale care compun și susțin mediul de dezvoltare intrauterină a fătului.
• amoniat — Compus chimic cristalin sau solvat complex care conține amoniac legat ca ligand sau ca molecule de incluziune în rețeaua sa cristalină, similar hidraților pentru apă. În sens adjectival, descrie un ion sau o moleculă dizolvată care s-a asociat strâns cu moleculele de solvent amoniac în urma procesului de amoniere (solvatare în amoniac lichid).
• anasarcă — Sindrom clinic sever caracterizat printr-un edem generalizat și masiv, care constă în acumularea patologică și excesivă de lichid seros în întregul țesut celular subcutanat, însoțită de revărsate lichidiene în marile cavități seroase ale corpului (pleură, pericard, peritoneu). Această stare structurală critică reprezintă o manifestare avansată a unor afecțiuni grave, cum ar fi insuficiența cardiacă decompensată, sindromul nefrotic, ciroza hepatică decompensată sau malnutriția proteică severă.
• anazarcă — Edem generalizat grav caracterizat prin acumularea masivă și infiltrarea structurală de lichid seros în țesutul celular subcutanat, precum și în marile cavități seroase ale corpului (pleură, pericard, peritoneu). Această manifestare clinică severă se întâlnește în stadiile avansate ale insuficienței cardiace congestive, ale sindromului nefrotic sau ale cirozei hepatice decompensate, reflectând o perturbare majoră a echilibrului hidroelectrolitic.
• anecoid — Despre structuri anatomice, țesuturi, chisturi sau formațiuni tumorale care nu produc ecouri la examinarea ultrasonografică, apărând complet negre pe ecranul ecografului; transonic sau transonic-econegativ. Această caracteristică fizică structurală indică o formațiune pur lichidă (cum este urina, sângele stagnant sau lichidul seros sericit), deoarece ultrasunetele traversează mediul respectiv fără a fi reflectate înapoi către traductor.
• anilină — Cea mai simplă amină aromatică primară (cu formula chimică C6H5NH2), prezentându-se sub formă de lichid uleios, incolor în stare pură, dar care se înnegrește rapid în contact cu aerul din cauza oxidării. Reprezintă o materie primă de importanță structurală critică în industria chimică mondială, fiind fundamentul fabricării coloranților sintetici (coloranți de anilină), a poliuretanilor, a cauciucului vulcanizat, a pesticidelor și a numeroase produse farmaceutice.
• antal — O veche unitate de măsură pentru capacitatea lichidelor (în special pentru vin), utilizată istoric în regiunile Europei Centrale, inclusiv în Transilvania. Reprezintă, de asemenea, butoiul de lemn de dimensiuni medii care are această capacitate specifică, situată de regulă între cincizeci și o sută de litri, în funcție de standardele locale și de epoca de utilizare.
• antecreuzet — Bazin de recepție sau compartiment refractar exterior situat în fața gurii de evacuare a unui cubilou ori a unui cuptor înalt de topire, servind la colectarea temporară, omogenizarea și menținerea temperaturii fontei lichide sau a metalului topit înainte de turnarea propriu-zisă în forme. Acest element structural optimizează procesul de elaborare a metalelor, permițând separarea zgurii reziduale mai ușoare la suprafață.
• anticongelant — Substanță chimică lichidă (de obicei pe bază de etilenglicol sau propilenglicol) care, adăugată în apa din sistemele de răcire ale motoarelor cu ardere internă sau ale instalațiilor industriale, coboară considerabil punctul de îngheț al acesteia și previne deteriorarea structurală a conductelor din cauza dilatării gheții; antigel. Ca adjectiv, descrie proprietatea unui compus de a împiedica solidificarea fluidelor la temperaturi scăzute.
• antigel — Lichid special (compus de regulă din etilenglicol sau propilenglicol) adăugat în apa din sistemele de răcire ale motoarelor cu ardere internă sau ale instalațiilor termice, cu scopul de a coborî punctul de îngheț al amestecului și de a preveni deteriorarea conductelor; lichid de răcire concentrat. Ca adjectiv, descrie orice substanță, tratament sau aditiv care împiedică înghețarea unui fluid.
• antigivrant — Care împiedică sau previne formarea gheții; substanță chimică lichidă (de regulă pe bază de glicoli sau alcooli) pulverizată pe elementele mecanice ori adăugată în combustibil pentru a coborî punctul de îngheț și a opri cristalizarea apei. Ca substantiv, desemnează fluidul protector utilizat în tratamentele aeroportuare Preventive în condiții de iarnă.