#liant

• abandona — A părăsi pe cineva în mod voit, rupând legăturile de îngrijire sau afecțiune; a renunța la o activitate, la o terapie sau la un obiectiv. În medicina comportamentală, se folosește frecvent pentru a descrie situația în care un pacient întrerupe prematur un tratament medical esențial sau un program de reabilitare.
• abate2 (vb.) — A se îndepărta de la o direcție, de la o regulă, de la un traseu stabilit sau a schimba cursul normal al unui fenomen. În psihologia comportamentală, se folosește când un pacient se abate de la tratament (non-complianță), iar în epidemiologie descrie momentul în care o curbă pandemică se abate de la modelul predictiv inițial datorită intervențiilor sanitare.
• adeziv — Substanță naturală sau sintetică capabilă să fixeze ori să lipească între ele două sau mai multe corpuri prin intermediul fenomenului de adeziune superficială; ca adjectiv, descrie un material, un strat ori o suprafață care prezintă proprietatea de a se lipi strâns de un alt corp. Acest element structural este esențial în construcții, manufactură, medicină și aplicații casnice cotidiene.
• afin — 1. Arbust scund, peren și foarte ramificat din familia Ericaceae, cu frunze oval-alungite, flori verzui-roșiatice și fructe comestibile de culoare negru-albăstruie (Vaccinium myrtillus), specific zonelor muntoase. 2. Persoană aflată într-un raport juridic de afinitate, reprezentând o rudă prin alianță (soțul sau rudele soțului în raport cu celălalt soț). 3. În sens adjectival și filosofic, termenul descrie un element asemănător, compatibil sau strâns înrudit în spirit ori structură cu un alt obiect sau fenomen.
• afinitate — 1. Atractie electivă reciprocă, simpatie profundă, compatibilitate spirituală sau potrivire de caractere între două sau mai multe persoane. 2. Legătură juridică stabilită prin căsătorie între un soț și rudele celuilalt soț (rudă prin alianță). 3. Proprietate a unor corpuri sau substanțe chimice de a se combina selectiv unele cu altele. În sens larg, termenul reflectă o asemănare structurală, funcțională sau conceptuală evidentă între obiecte, fenomene, limbi sau curente culturale.
• aglomerant — Substanță, material sau liant care are proprietatea de a lega și de a uni particule, granule sau fragmente mărunte dintr-un material pulverulent, transformându-le într-un bloc compact, solid și coerent. În sens adjectival, descrie un element care provoacă, favorizează sau participă direct la un proces structural de aglomerare fizico-chimică.
• aglutinant — La sensul adjectival, care are proprietatea de a aglutina, de a lipi sau de a prinde elementele într-un tot compact; în lingvistică, descrie o limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin adăugarea unor afixe invariabile la rădăcina cuvintelor. Ca substantiv neutru, reprezintă o substanță liantă utilizată în industrie pentru unirea fizică a particulelor pulverulente.
• alia — A uni prin tratat, înțelegere formală, căsătorie sau interese comune două sau mai multe state, familii, grupuri sau persoane; a asocia în vederea unei acțiuni politice sau militare comune. Folosit cel mai frecvent la forma reflexivă (a se alia), verbul descrie unirea forțelor sau resurselor pentru a atinge un scop colectiv ori pentru a face față unui inamic comun, creând o legătură de solidaritate formală.
• aliant — Substanță, element chimic sau liant utilizat pentru a facilita procesul de aliere, aglomerare sau fuziune structurală a diferitelor elemente dintr-un compus. Ca adjectiv, termenul descrie capacitatea de legare, unire sau corelare a structurilor metalice ori moleculare, fiind un neologism tehnic utilizat sporadic în tratatele de sinteză chimică industrială.
• alianță — Pact, tratat sau uniune formală încheiată între două ori mai multe state, organizații, partide politice sau persoane în scopul sprijinului reciproc, al apărării comune ori al atingerii unor obiective strategice convergente. În istorie și dreptul internațional, termenul definește legături de cooperare militară și politică riguroase, dar descrie și uniuni simbolice sau de rudenie realizate prin căsătorie între mari familii dinastice.
• alianție — Formă veche, arhaică sau regională folosită sporadic în documentele de tranziție lingvistică din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pentru termenul standard 'alianță'; înțelegere, pact, tratat sau unire formală între comunități ori lideri locali. Acest termen reflectă o etapă intermediară de asimilare fonetică a sufixului neologistic, fiind înlocuit treptat în limba română modernă de forma actuală literară.
• aliat — 1. Persoană, grup, organizație sau stat unit cu altul printr-un tratat oficial, un pact ori o înțelegere de asistență mutuală și apărare comună. 2. Care aparține unei alianțe, este unit prin interese comune ori luptă de aceeași parte într-un conflict. Ca adjectiv, termenul descrie forțe militare coordonate, strategii politice convergente ori parteneri de afaceri reuniți într-o coaliție riguroasă.
• aliată — 1. Femeie, organizație, companie sau națiune unită cu alta printr-un pact oficial, o înțelegere strategică ori o legătură formală de sprijin reciproc. 2. Formă de feminin pentru adjectivul 'aliat'; care face parte dintr-o alianță, împarte aceleași interese sau cooperează într-o structură unificată.
• aliere — Acțiunea de a (se) alinia sau de a se uni într-o alianță și rezultatul ei; procesul formal prin care state, partide politice, organizații sau indivizi își unesc eforturile și resursele pentru a atinge un scop comun. În metalurgie, termenul reprezintă o variantă tehnică utilizată uneori pentru alierea metalelor, adică introducerea unor elemente chimice secundare într-un metal de bază topit pentru a obține un aliaj cu proprietăți fizico-mecanice superioare.
• alteea — Denumire științifică sau variantă arhaică românească pentru nalbă (Althaea), în special pentru nalba mare; plantă erbacee din familia Malvaceae, recunoscută pentru proprietățile sale emoliente și medicinale, utilizată din vechime în tratarea afecțiunilor respiratorii.
• ancola — A lipi, a îmbina sau a consolida două suprafețe ori fire prin intermediul unui adeziv, al unui liant sau al unei paste speciale de încleiere; a supune unui proces de încleiere industrială. În industria textilă și în prelucrarea firelor, termenul descrie aplicarea unui strat protector de clei pentru a spori rezistența la tracțiune și frecare în timpul țeserii.
• anglo-american — Care aparține sau se referă simultan la Marea Britanie (Anglia) și la Statele Unite ale Americii; realizat prin cooperarea, alianța sau fuziunea structurală dintre elemente britanice și americane. Ca substantiv, definește un locuitor din America de Nord care are origine engleză sau utilizează limba engleză ca idiom matern într-un context cultural binedefinit.
• anglo-francez — Care se referă simultan la Marea Britanie (Anglia) și la Franța; realizat prin cooperarea, alianța sau fuziunea structurală dintre elemente britanice și franceze. În context istoric și lingvistic, se referă binedefinit și la idiomul hibrid sau dialectul utilizat de clasa conducătoare din Anglia medievală după Cucerirea Normandă, având un impact structural major asupra formării limbii engleze medii.
• antantă — O înțelegere, un acord politic ori o alianță diplomatică internațională încheiată între două sau mai multe state suverane în scopul cooperării armate, economice sau strategice. În sens istoric, termenul scris cu majusculă (Antanta) desemnează în mod specific coaliția militară formată din Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus (la care s-au alăturat ulterior și alte țări, inclusiv România) care s-a opus Puterilor Centrale în timpul Primului Război Mondial.
• ascultătoare — Persoană de sex feminin care ascultă un discurs, o emisiune radio, o prelegere sau o piesă muzicală; ca adjectiv, descrie o femeie, o tânără sau o fetiță care dă dovadă de docilitate, supunere și respect față de sfaturile, regulile sau ordinele primite de la o autoritate sau de la părinți.