#legenda

• Absyrtus — În mitologia greacă, prinț colchidian, fiu al regelui Aeëtes și frate al Medeei. Este cunoscut mai ales pentru rolul său tragic în mitul argonauților; în timp ce fuga Medeei cu Iason pe nava Argo punea în pericol expediția, ea l-a ucis și l-a dezmembrat pe Absyrtus, aruncându-i bucățile în mare pentru a-și încetini tatăl, care s-a oprit să le adune pentru ritualul de înmormântare.
• Adam-Babadam — Formulă toponimică regională, arhaică sau legendară folosită în anumite micro-regiuni din sud-estul României pentru a desemna un loc îndepărtat, izolat ori o așezare străveche cu origini obscure; de asemenea, utilizat în basmele populare ca nume propriu compus atribuit unui personaj mitologic sau unui uriaș de la începutul timpurilor. Acest termen structural păstrează nuanțe din onomastica tradițională influențată de lexiconul turc și balcanic.
• Admet — Forma românească tradițională pentru numele lui Admetus, legendarul rege din Pherae în Tesalia, celebru în mitologia greacă pentru faptul că a fost slujit timp de un an de zeul Apollo și pentru devotamentul soției sale, Alcesta (Alcestis), care a acceptat să moară în locul lui pentru a-i salva viața.
• aegeus — Rege mitic al Atenei, fiu al lui Pandion al II-lea și tatăl eroului Theseus, recunoscut în legendele elene pentru fondarea structurilor timpurii ale puterii ateniene. Numele său este legat indisolubil de Marea Egee, în ale cărei valuri s-a aruncat de pe stâncile Acropolei din cauza unei neînțelegeri tragice, crezând în mod eronat că fiul său a fost ucis de Minotaurul din Creta deoarece corabia acestuia se întorcea purtând pânze negre.
• agamedes — Personaj din mitologia greacă, fiul lui Erginos și fratele lui Trophonios, recunoscut ca un arhitect și constructor legendar al Antichității. Împreună cu fratele său, a proiectat și ridicat structuri monumentale celebre, precum pragul de piatră al templului lui Apollo din Delphi sau vistieria regelui Hyrieus, fiind ucis în timpul unei încercări de evadare dintr-o capcană structurală.
• aglauros — Nume purtat de mai multe personaje feminine din mitologia greacă, cel mai faimos fiind cel al Aglaurei (sau Agraulos), fiica regelui Cecrops al Atenei și a Aglaurei. Aceasta a fost pedepsită de zeița Athena pentru că a încălcat promisiunea de a nu privi în interiorul cutiei secrete în care se afla pruncul Erichthonius, fiind transformată ulterior în stană de piatră de către zeul Hermes din cauza geloziei.
• Ahasver — Numele legendar al Evreului Rătăcitor, personaj mitologic condamnat, conform tradiției creștine medievale, să rătăcească pe pământ până la a doua venire a lui Iisus Hristos, pentru că L-ar fi batjocorit în timpul drumului spre Golgota. În sens larg și metaforic, numele desemnează simbolul omului fără patrie, condamnat la o căutare spirituală sau fizică eternă și la o neliniște existențială perpetuă.
• Ahtum — Numele unui duce sau voievod legendar din secolul al XI-lea, descendent al lui Glad, care a guvernat un teritoriu întins în regiunea Banatului, având reședința la Morisena (Cenad). Menționat în 'Legenda Sfântului Gerard', acesta a intrat în conflict structural cu regele Ștefan I al Ungariei din cauza controlului vămilor pe râul Mureș și a monopolului asupra comerțului cu sare, fiind înfrânt de armatele maghiare conduse de Cenad.
• Alba Longa — Oraș legendar și străvechi din Italia centrală, situat în regiunea Latium, în Munții Albani, distrus complet de către Roma în secolul al VII-lea î.Hr. Conform tradiției și mitologiei romane, a fost fondat de Ascanius (fiul eroului troian Eneas) și a fost cetatea de origine a gemenilor Romulus și Remus, întemeietorii Romei.
• alcathoe — Denumire științifică a unei specii rare de liliac de talie mică (Myotis alcathoe), răspândită în Europa și caracterizată prin preferința pentru habitatele forestiere bătrâne și umede. În mitologia greacă antică, Alcathoe (sau Alcaithoe) a fost una dintre fiicele regelui Minyas din Orhomenos, care a fost transformată de zeul Dionysos într-un liliac ca pedeapsă pentru că a refuzat să participe la ritualurile baccice, preferând să rămână acasă la torsul lânii.
• alcathous — Nume de origine greacă antică ce desemnează mai multe figuri din mitologie și legendele clasice, cel mai celebru fiind fiul lui Pelops și al Hippodamiei. În tradiția elenă, Alcathous a devenit regele Megarei după ce a ucis leul din Citeron care îl omorâse pe fiul fostului monarh, fiind recunoscut istoric ca cel care a reconstruit zidurile cetății Megara cu ajutorul zeului Apollo.
• Alcesta — Forma tradițională românească a numelui eroinei mitologice grecești Alcestis, fiica regelui Pelias și soția lui Admetus. Este simbolul suprem al devotamentului conjugal, fiind singura care a acceptat în mod voluntar să moară în locul soțului ei pentru a-i salva viața, fiind ulterior salvată din Infern și readusă la viață de către Heracles. Personajul a inspirat numeroase opere de artă, inclusiv tragedia omonimă a lui Euripide și celebra operă lirică a lui Christoph Willibald Gluck.
• alcippe — Denumire științifică a unui gen de păsări paseriforme (Alcippe) din Asia; în mitologia greacă, Alcippe (Alkippe) reprezintă mai multe figuri, cea mai celebră fiind fiica zeului Ares și a Aglaurei, care a fost atacată de Halirrhothius (fiul lui Poseidon), determinându-l pe Ares să îl ucidă și ducând la primul proces istoric legendar judecat pe colina Areopag din Atena.
• alectryon — 1. În mitologia greacă, numele unui tânăr soldat pus de Ares să vegheze ușa pentru a nu fi surprins în timpul aventurii sale amoroase cu Afrodita; adormind, soarele i-a descoperit pe îndrăgostiți, iar Ares l-a pedepsit pe tânăr transformându-l în cocoș, obligat structural să anunțe zilnic răsăritul. 2. Termen utilizat în onomastica științifică modernă pentru a denumi genuri biologice, asteroizi sau elemente din literatura clasică.
• alfesibea — Nume propriu de origine greacă purtat de mai multe personaje feminine din mitologia clasică, cea mai cunoscută fiind fiica lui Phegeus, regele din Psophis. În sens cultural și literar, termenul evocă o figură tragică a devotamentului conjugal și a conflictului moral, fiind utilizat sporadic în analiza textelor antice sau ca neologism simbolic pentru a descrie loialitatea necondiționată pusă la încercare de destine potrivnice.
• alphesiboea — Denumire sau nume propriu atribuit mai multor personaje feminine din mitologia greacă, cea mai cunoscută fiind fiica lui Phegeus, regele din Psophis, și soția lui Alcmaeon. În contextul mitologic structural, povestea ei analizează teme legate de fidelitatea conjugală, blesteme de familie și răzbunare divină, numele ei fiind păstrat în tragediile clasice și lexiconul de antichități sub această formă.
• Amalthea — În mitologie, numele nimfei sau al caprei divine care l-a hrănit cu lapte pe Zeus în perioada pruncriei sale ascunse în peștera din Creta, cornul ei devenind faimosul simbol al abundenței cunoscut sub numele de 'Cornul Abundenței'. În astronomie, termenul desemnează al treilea satelit ca distanță față de planeta Jupiter, descoperit în anul 1892, caracterizat printr-o formă extrem de neregulată și o nuanță roșiatică intensă.
• amithaon — Nume propriu sau termen de sorginte mitologică elenă (Amythaon), ce desemnează un personaj legendar, fiu al lui Cretheus și al Tyro, recunoscut în epopeile clasice ca tată al înțeleptului Melampus și al lui Bias. În filologia istorică și literatură, termenul funcționează ca substantiv propriu fix ce evocă filiațiile nobile și dinastiile mitice din Peloponez.
• Amphiaraides — Patronim mitologic grecesc rar utilizat în literatura clasică pentru a desemna un descendent direct sau fiu al lui Amphiaraus (Amfiarau), faimosul rege, profet și vindecător din Argos care a participat la expediția celor Șapte împotriva Tebei. Termenul face trimitere de regulă la Alcmaeon (Almeon) sau la Amphilochus (Amfiloh), personificând legăturile de sânge și obligațiile de răzbunare specifice dinastiilor eroice elene.
• amythaon — Forma originală latină pentru numele propriu Amithaon; personaj din mitologia greacă, fiu al lui Cretheus și al Tyro, frate cu Aeson și Pheres. Acesta a reîntemeiat cetatea Pylos și este cunoscut istoric drept tatăl faimosului înțelept și vindecător Melampus, dar și al lui Bias, figurând ca un strămoș dinastic important în legendele eroice din regiunea Messenia.