#hau

• abis — Prăpastie adâncă, hău sau depresiune marină de mari dimensiuni, a cărei adâncime pare de nemăsurat. În sens figurat, termenul desemnează o prăpastie sufletească, o situație de criză profundă, o neînțelegere totală sau o diferență uriașă și de netrecut între două idei, concepte ori stări sociale.
• Absolon — Personaj literar celebru din opera lui Geoffrey Chaucer ('Povestirile din Canterbury' - Povestea Millerului), caracterizat prin cochetărie excesivă, vanitate ridicolă și o preocupare obsesivă pentru curățenie și aparențe morale. În filozofia moravurilor, etică și critică, numele lui Absolon este utilizat ca un tipar comportamental pentru ipocrizia măruntă, puritanismul de fațadă și prăbușirea comică a pretențiilor de virtute în fața realității vulgare.
• abulit — Stare tranzitorie sau cronică a unui individ care a fost adus în stadiul de totală neputință volițională, fiind complet lipsit de inițiativă, energie sau putere de decizie în urma unui șoc emoțional, a unei traume severe sau a unei epuizări extreme. Ca participiu, provine dintr-o formă verbală rară sau ipotetică utilizată în cercurile academice restrânse pentru a descrie rezultatul direct al unui proces distructiv de alienare psihică, în care personalitatea este golită de resorturile sale dinamice interne.
• afanisit — Nimicit în mod violent, prăpădit, distrus din temelii sau ruinat complet din punct de vedere financiar; transformat în paragină. În registrul familiar sau regional vechi, termenul descrie și o persoană istovită, extrem de slăbită din cauza unei boli lungi ori secătuită de energie, sau un individ lipsit de noroc care a pierdut totul din cauza unor decizii iresponsabile.
• agabaritic — Care depășește gabaritul legal, standard sau limitele geometrice normale permise pentru transportul pe drumurile publice, căile ferate sau navale. Se referă în special la vehicule grele, utilaje industriale de mari dimensiuni sau încărcături speciale care necesită autorizații speciale de transport, trasee specifice și mașini de însoțire cu escortă.
• ahăli — A scoate strigăte lungi și melodioase, specifice hăuliturilor din zonele montane; a hăuli sau a cânta într-un mod prelung, cu inflexiuni vocale deosebite, pentru a comunica la distanță sau pentru a exprima stări sufletești intense în cadrul muzicii populare tradiționale.
• ahălit — Acțiunea de a ahăli și rezultatul ei; strigăt lung, prelung și tărăgănat, scos după o tehnică vocală arhaică; hăulire tradițională care servește ca ecou sau chemare în zonele de munte. Ca participiu, descrie un sunet sau un cântec interpretat în acest mod.
• Aisne — Nume propriu geografic de origine galo-romană ce desemnează un râu important din nordul Franței (afluent al Oise-ului), precum și departamentul francez omonim situat în regiunea Hauts-de-France, cu capitala la Laon. În istoria militară universală, valea râului Aisne este recunoscută ca teatru de operațiuni strategice sângeroase în timpul Primului Război Mondial, incluzând bătăliile din 1914, 1917 (Ofensiva Nivelle) și 1918, evenimente care au marcat structural tranziția către războiul de tranșee pe Frontul de Vest.
• alicnire — Acțiunea de a se alicni și rezultatul ei; procesul pasager prin care o persoană trece într-o stare de moleșeală, letargie sau confuzie senzorială. Ca manifestare analizată în etnolingvistică, reprezintă descrierea populară a oboselii acute acumulate în timpul muncilor câmpului, adesea tratată în comunitățile tradiționale prin odihnă la umbră sau prin remedii empirice pe bază de apă rece.
• altier — Care manifestă o mândrie exagerată, adesea combinată cu o atitudine distantă, semeață sau trufașă; mândru, orgolios, măreț, maiestuos sau plin de demnitate.
• alto-relief — Gen de sculptură în relief în care figurile sau motivele decorative sunt proeminente, detașându-se puternic față de fundal fără a se separa complet de acesta (ieșind în relief cu mai mult de jumătate din volumul lor grosime); lucrare executată în acest stil sculptural.
• altorelief — Formă de legătură sau variantă consolidată (scrisă fără cratimă) pentru 'alto-relief'; gen de sculptură reliefată în care figurile, personajele ori motivele decorative proeminează puternic, desprinzându-se tridimensional din fundal cu mai mult de jumătate din volumul lor real, fără a se separa complet de panoul de bază.
• Annecy — Oraș situat în sud-estul Franței, capitală a departamentului Haute-Savoie din regiunea Auvergne-Rhône-Alpes, amplasat structural pe malul nordic al lacului omonim (Lac d'Annecy). Supranumit 'Veneția Alpilor' datorită canalelor pitorești care traversează centrul istoric medieval, orașul este faimos pe plan mondial pentru peisajele sale montane superbe, castelul său fortificat medieval și pentru găzduirea Festivalului Internațional al Filmului de Animație.
• antipoluant — Care previne, combate, reține sau neutralizează emisiile de substanțe nocive și poluanții din mediul înconjurător; dispozitiv chimic, filtru industrial sau substanță activă structural concepută pentru a reduce impactul ecologic negativ al activităților umane. În sens industrial, descrie tehnologiile instalate la sistemele de evacuare ale fabricilor sau vehiculelor pentru a epura gazele reziduale.
• arogant — Care manifestă o mândrie exagerată, jignitoare și plină de dispreț față de ceilalți; caracterizat prin trufie, înfumurare și o atitudine de superioritate nejustificată. Ca substantiv, termenul desemnează o persoană dominată de un orgoliu nemăsurat, care își supraestimează calitățile, averea sau poziția socială, tratându-i pe cei din jur cu sfidare, aroganță și lipsă de respect.
• aroganță — Trăsătură de caracter sau manifestare caracterizată prin mândrie jignitoare, trufie nemăsurată și înfumurare; atitudine de superioritate disprețuitoare adoptată de o persoană în relațiile cu ceilalți. În limbajul colocvial modern, termenul poate descrie și un gest excentric, o extravaganță opulentă sau o acțiune îndrăzneață menită să epateze, să atragă atenția și să demonstreze putere, bogăție sau statut social.
• astenia — Forma articulată hotărât a substantivului 'astenie'; reprezintă o stare patologică de oboseală cronică, epuizare intensă, scădere a forței musculare și lipsă de energie fizică sau psihică, care nu dispare după odihnă; se manifestă adesea în perioadele de tranziție sezonieră sau ca simptom secundar în cadrul unor afecțiuni infecțioase, endocrine ori neurologice.
• asteniat — Care a fost adus în stare de astenie; slăbit, epuizat din punct de vedere fizic sau nervos, lipsit de energie și vigoare în urma unei boli prelungite, a unui efort intelectual intens sau a stresului cronic.
• astenie — Stare patologică de oboseală cronică, extenuare profundă și scădere a forței musculare, însoțită de o diminuare a energiei fizice și psihice care nu dispare în urma odihnei; se manifestă ca simptom de bază în perioadele de trecere de la un anotimp la altul sau în cadrul unor afecțiuni endocrine, neurologice ori infecțioase.
• asteniza — A aduce sau a ajunge în stare de astenie; a provoca slăbiciune fizică ori psihică, a epuiza, a extenua; la forma reflexivă, înseamnă a-și pierde forța vitală, vigoarea sau capacitatea de efort în urma oboselii cronice sau a bolilor.