#gust

• abhora — A avea o ură profundă, un dezgust visceral, o aversiune extremă sau o oroare intensă față de cineva sau de ceva; a detesta cu desăvârșire. În semiologia psihiatrică și psihopatologie, verbul descrie manifestarea comportamentală sau verbală a unui pacient afectat de fobii severe, tulburări obsesiv-compulsive sau psihoze delirante, manifestând o respingere instinctivă și violentă față de anumiți stimuli, obiecte sau idei specifice.
• acadea — Un produs savuros de cofetărie, de formă sferică, discoidală sau spiralată, obținut prin fierberea și solidificarea zahărului granulat ori a siropului de glucoză, îmbogățit cu arome variate și coloranți alimentari. Elementul său structural definitoriu este bețișorul rigid (din lemn, plastic sau hârtie presată) pe care este fixat, conceput special pentru a facilita consumul curat și prelungit. Dincolo de rolul său culinar, acadeaua reprezintă un simbol universal al copilăriei, nostalgiei și culturii pop, regăsindu-se în nenumărate expresii artistice și tradiții festive.
• acru — Care are gustul caracteristic și înțepător acid al oțetului, al lămâii sau al fructelor necoapte, perceput de receptorii gustativi specifici ai limbii; aliment care a suferit un proces de fermentație acidă naturală sau artificială (cum este laptele acru ori varza acră). În sens figurat, termenul descrie o persoană posacă, morocănoasă, neprietenoasă ori o remarcă plină de răutate sau nemulțumire.
• acruț — Diminutiv al adjectivului 'acru'; care are un gust ușor acru, plăcut amărui sau ușor înțepător, fără a fi însă respingător sau excesiv de acid. Se utilizează adesea în limbajul popular sau regional pentru a descrie fructe care nu s-au copt complet, preparate culinare tradiționale acrișoare ori, la nivel metaforic, o atitudine sau o expresie facială ușor nemulțumită ori severă.
• Acta est fabula — Aforism latin celebru tradus literal ca 'Piesa a fost jucată' sau 'Spectacolul s-a terminat'. În teatrul antic roman, această formulă structurală era rostită la finalul reprezentațiilor pentru a anunța publicul că piesa s-a încheiat și că spectatorii pot pleca. Din punct de vedere existențial, expresia este utilizată metaforic pentru a marca sfârșitul unei etape importante, eșecul definitiv al unui plan ori finalul vieții (fiind atribuită istoric ca ultimele cuvinte ale împăratului Augustus).
• Actium — Numele istoric al unui promontoriu situat în nord-vestul Greciei antice, la intrarea în Golful Ambracic, renumit universal pentru bătălia navală decisivă din anul 31 î.Hr. Acest eveniment geopolitic structural a marcat înfrângerea flotei lui Marcus Antonius și a Cleopatrei de către Octavian, determinând sfârșitul Republicii Romane și instaurarea Imperiului Roman.
• adagietto — Termen muzical care indică un tempo destul de rarișor, fiind puțin mai rapid și mai vioi decât adagio, dar mai lent decât andante; de asemenea, desemnează o piesă sau o parte dintr-o compoziție simfonică scrisă în acest ritm. Această indicație structurală oferă piesei o nuanță melancolică și fluidă, celebră fiind mișcarea a patra din Simfonia a V-a de Gustav Mahler.
• Agăstin — Formă regională, populară sau arhaică a prenumelui masculin Augustin; nume propriu de persoană utilizat istoric în special în comunitățile rurale din Transilvania și Banat. Provine din latinescul 'Augustinus' (derivat din 'Augustus'), având semnificația etimologică de 'cel măreț', 'cel sfânt' sau 'sortit măririi', fiind integrat în onomastica românească prin filieră religioasă și adaptat fonetic graiurilor locale.
• ageu — Persoană care suferă de ageuzie, manifestând o pierdere totală sau o absență congenitală ori dobândită a simțului gustului. Ca adjectiv, descrie starea unui organism sau a unui sistem senzorial lipsit de capacitatea de a percepe și distinge gusturile de bază (dulce, sărat, acru, amar, umami).
• ageuzie — Pierdere totală a simțului gustului, cauzată de leziuni ale mucoasei linguale, ale căilor nervoase aferente (nervul facial, glosofaringian) sau ale centrilor gustativi din cortexul cerebral. Poate fi congenitală, însă cel mai frecvent este un simptom dobândit în urma unor traumatisme, infecții respiratorii sau tratamente medicamentoase.
• agost — Formă arhaică, populară sau regională pentru luna 'august' (a opta lună a anului); utilizată istoric în texte vechi, cronici medievale și în graiurile transilvănene sau bănățene. În mentalitatea satului tradițional, termenul se suprapune cu denumirea de 'gustar' sau 'secerar', marcând perioada de vârf a secerișului și culegerea primelor roade ale pământului.
• Agoștin — Formă arhaică, regională sau populară a numelui de botez masculin 'Augustin' (provenit din latinescul Augustinus); utilizat istoric în comunitățile rurale, în special în Transilvania, Banat și zonele montane. Numele poartă conotații de noblețe și sfințenie, fiind legat direct de cultul Sfântului Augustin în scrierile ecleziastice vechi și în calendarele tradiționale adaptate.
• agru — Termen botanic arhaic sau regional folosit pentru a desemna un arbust ori pom fructifer din genul Citrus, sau un fruct cu gust acru-amărui din categoria citricelor; ca adjectiv, descrie un gust înțepător, acru sau astringent caracteristic fructelor necoapte. În contextul taxonomiei moderne, termenul a fost asimilat structural și înlocuit în utilizarea curentă de derivatul colectiv 'citrice'.
• agur — Termen regional sau arhaic întâlnit în anumite graiuri românești folosit pentru a desemna aguridul sau agurida, reprezentând strugurele neajuns la maturitate, verde și acru; în sens extins, se poate referi la sucul extrem de acid extras din aceste boabe necoapte, utilizat istoric în bucătăria tradițională pentru acrirea ciorbelor.
• agura — Formă regională sau arhaică rară folosită în anumite dialecte românești ca variantă fonetică pentru aguridă, desemnând strugurele neajuns la maturitate, verde și extrem de acru. În sens gastronomic tradițional, termenul se poate referi și la sucul acid stors din aceste boabe necoapte, utilizat în trecut pentru acrirea mâncărurilor în lipsa oțetului sau a lămâilor.
• aguridă — Strugure neajuns la maturitate, verde și acru, folosit în trecut sau în bucătăria tradițională pentru obținerea unui suc intens acid (aguridă / verjuice) utilizat la acrirea ciorbelor și a sosurilor. În sens larg, termenul descrie și alte fructe culese înainte de coacerea completă care păstrează o astringență ridicată.
• agurit — Termen regional sau arhaic rar folosit pentru a descrie sucul extras din aguride (struguri verzi și acri), utilizat ca agent tradițional de acrire; ca adjectiv, descrie starea unui fruct astringent, complet necopt, sau senzația de dinți strepeziți provocată de consumul unor alimente extrem de acide.
• agust — Formă regională sau arhaică populară pentru luna august, a opta lună a anului calendaristic. În calendarul tradițional agrar, această perioadă este strâns legată de secerișul principal, colectarea roadelor și pregătirea ogoarelor pentru culturile de toamnă, fiind cunoscută și sub numele de Gustar.
• Agustin — Nume propriu de origine spaniolă, utilizat frecvent ca prenume masculin sau ca nume de familie în țările hispanofone; de asemenea, poate desemna diverse repere geografice, localități sau unități administrative (cum ar fi San Agustin) numite în onoarea Sfântului Augustin și înregistrate în gazetteerele cartografice internaționale.
• agustos — Termen regional sau arhaic rar folosit pentru a descrie un gust sau un aliment care are proprietăți similare cu ale aguridei; fruct sau preparat culinar intens acru, astringent, înțepător și necopt, care strepezește dinții sau provoacă o senzație puternică de aciditate la nivelul palatului bucal.