#gaj

• aerogară — Clădire principală sau complex de clădiri situat în incinta unui aeroport, special amenajat și dotat cu infrastructura logistică necesară pentru deservirea pasagerilor și a echipajelor, formalitățile de îmbarcare și debarcare, controlul de securitate, sortarea bagajelor și gestionarea fluxurilor de transport aerian.
• amanet — Formă de garanție reală mobiliară prin care un debitor predă creditorului un bun mobil (obiecte de preț, bijuterii, electronice) pentru a asigura rambursarea unei datorii sau obținerea unui împrumut bănesc pe termen scurt. Prin extensie, termenul desemnează instituția comercială sau magazinul specializat (casă de amanet) care acordă aceste împrumuturi pe baza evaluării bunurilor lăsate drept gaj.
• amaneta — Acțiunea de a da sau de a lăsa un bun mobil drept amanet (gaj) pentru a obține un împrumut bănesc; a ipoteca sau a zăloga un obiect de preț. În sens figurat, termenul descrie sacrificarea, compromiterea sau punerea în pericol a unui lucru abstract și valoros (cum ar fi viitorul, onoarea sau libertatea) pentru obținerea unui avantaj imediat, de scurtă durată.
• amanetar — Persoană fizică autorizată care deține, administrează sau lucrează ca operator într-o casă de amanet, având ca atribuții evaluarea bunurilor mobile, stabilirea valorii de gaj, calcularea dobânzilor și întocmirea contractelor oficiale de împrumut. În sens istoric, termenul făcea referire la persoana care împrumuta bani cu dobândă în schimbul unor zăloage sau garanții materiale.
• amanetare — Acțiunea de a amaneta un bun mobil și rezultatul ei; procesul juridic și financiar prin care un obiect este lăsat drept gaj în schimbul unui credit pe termen scurt. Reprezintă totalitatea operațiunilor administrative care includ expertizarea bunului, semnarea acordului de împrumut și blocarea fizică a obiectului în seiful creditorului până la achitarea datoriei.
• amanetari — Forma de plural a substantivului masculin amanetar; desemnează mai mulți operatori, evaluatori sau administratori de case de amanet priviți ca grup profesional ori ca entități distincte în cadrul pieței serviciilor financiare nebancare. În sens extins, termenul face referire la comunitatea de specialiști care activează în domeniul creditării rapide cu gaj mobiliar.
• amanetarire — Termen tehnic, rar sau utilizat strict în jargonul bazelor de date administrative pentru a defini acțiunea recurentă, consecutivă sau colectivă de a supune bunurile mobile unui proces de amanetare; starea sau operațiunea macro-economică de gajare în masă a valorilor. Reprezintă o extensie structurală funcțională folosită pentru a diferenția un act izolat de amanetare de un flux continuu de înregistrare a gajurilor.
• amanetarisi — Formă arhaică sau regională rară a verbului a amaneta, utilizată istoric în anumite documente administrative și juridice de influență fanariotă ori elenă; acțiunea de a pune gaj, a lăsa amanet sau a zălogi un bun de valoare în schimbul unui împrumut monetar. În sens extins, reprezintă procesul de securizare a unei datorii prin oferirea unei garanții reale mobiliare.
• amanetarisire — Acțiunea de a amanetarisi și rezultatul ei; procesul istoric, formal sau administrativ prin care un obiect sau o proprietate era lăsată drept gaj (amanet) în baza unui contract de împrumut de tip vechi. Termenul reprezintă un substantiv abstract de acțiune utilizat în studiul istoriei dreptului românesc pentru a descrie tranzacțiile de creditare specifice secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea.
• amanetarisit — Care a fost lăsat ca gaj sau amanet în cadrul unei tranzacții de creditare de tip vechi; zălogit, ipotecat conform practicilor comerciale din secolele trecute. În sens juridic istoric, termenul descrie statutul special al unui bun mobil sau imobil care se află în posesia temporară a creditorului, fiind indisponibilizat până la achitarea completă a datoriei principale.
• amanetarisitor — Formă arhaică sau regională rară pentru persoana care lasă un bun în amanet (debitor gajist) ori, în mod invers în funcție de contextul regional vechi, persoana sau cămătarul care primește zăloage și împrumută bani cu dobândă. În terminologia administrativă a secolului al XIX-lea, desemna participantul activ la un contract de amanetare, responsabil de predarea sau gestionarea garanției fizice.
• amanetat — Care a fost predat sau lăsat ca gaj într-o casă de amanet ori la un creditor pentru a garanta restituirea unui împrumut bănesc; zălogit. În sens extins și figurat, descrie un lucru de valoare materială sau spirituală (precum libertatea, viitorul sau onoarea) care a fost sacrificat sau pus în pericol pentru obținerea unui beneficiu imediat.
• amanetator — Persoană fizică sau juridică care dă ori lasă un bun mobil ca amanet (gaj) pentru a obține un credit pe termen scurt; debitor gajist. În mod excepțional și în funcție de contextul juridic vechi, termenul poate fi întâlnit și cu sensul de persoană care administrează o casă de amanet, deși utilizarea modernă și stabilă consacră rolul de deponent al gajului.
• amploiant — Termen arhaic și neologic rar utilizat în trecut pentru a desemna persoana, entitatea sau instituția care angajează; patron, angajator sau cel care oferă o slujbă ori o funcție administrativă. Ca adjectiv, descrie un factor sau o structură care utilizează forță de muncă ori care încadrează personal într-un aparat birocratic.
• ancolat — Care este prevăzut cu o ancolură sau cu o degajare structurală în formă de gât ori crestătură; piesă tehnică, profil sau element mecanic prelucrat prin așchiere ori matrițare pentru a prezenta o îngustare localizată. Acest detaliu geometric este proiectat special pentru a permite îmbinarea precisă cu alte subansambluri, pentru a ghida piese în mișcare sau pentru a asigura o zonă optimă de rupere controlată sub acțiunea unor forțe predefinite.
• ancolură — Scobitură, crestătură sau degajare circulară executată pe suprafața unei piese cilindrice, cu scopul de a-i reduce local diametrul, de a delimita două porțiuni funcționale distincte ori de a permite trecerea unui instrument de așchiere. În terminologia industrială, reprezintă o zonă de descărcare a tensiunilor interne sau un canal special conceput pentru a adăposti garnituri de etanșare, inele elastice ori mecanisme de blocare.
• angaja — A lua o persoană în serviciu pe baza unui contract de muncă legal, oferindu-i o remunerație; a atrage, a implica sau a introduce pe cineva ori un colectiv într-o acțiune, într-o dispută ori într-o activitate complexă. Ca verb reflexiv, exprimă acțiunea de a-și lua o obligație fermă, a se prinde prin legământ sau a păși pe un drum profesional ori ideologic determinat.
• angajament — Promisiune solemnă, obligație fermă sau legământ legal și moral prin care o persoană ori o instituție se obligă structural să îndeplinească o acți une, să respecte o clauză ori să adopte un anumit comportament. În sens administrativ, reprezintă actul scris care consfințește această datorie juridică sau financiară.
• angajant — Care angajează, implică o obligație fermă, un legământ juridic ori o responsabilitate morală de la care o persoană sau o instituție nu se mai poate abate fără consecințe. În context contractual și administrativ, termenul descrie o clauză structurală, un document scris ori o declarație oficială care leagă juridic părțile semnatare.
• angajare — Acțiunea de a angaja și rezultatul ei; încadrarea formală și legală a unei persoane într-un loc de muncă pe baza unui contract individual de muncă; de asemenea, implicarea activă într-o dispută, asumarea unei obligații ferme ori, în sens militar istoric, începerea unei lupte directe.