#direct

• acantoceras — Gen de moluște cefalopode fosile (amoniți) din familia Acanthoceratidae, specifice perioadei Cretacicului superior. Aceste organisme marine se remarcau prin cochiliile lor spiralate plano-spiritate, masive, puternic ornamentate cu coaste proeminente și rânduri de tuberculi ascuțiți sau proeminențe asemănătoare unor spini de-a lungul pliurilor exterioare, constituind fosile directoare esențiale pentru datarea straturilor geologice din acea epocă.
• acteonela — Denumire românească (provenită din genul fosil Acteonella) pentru un tip de melci gastropode marine preistorice, caracteristice perioadei Cretacicului. Cochilia sa structurală este groasă, de formă ovală sau fusiformă, netedă și prevăzută cu pliuri columelare distincte. Fosilele de acteonela sunt utilizate frecvent în geologie ca fosile directoare pentru datarea straturilor sedimentare și reconstituirea mediilor marine ecuatoriale străvechi.
• adirato — Termen muzical de nișă sau împrumut lexical arhaic adaptat din limba italiană care indică interpretarea unei secvențe melodice într-un mod supărat, furios, iritat sau plin de mânie. Ca adjectiv rar în textele literare vechi de influență cultă, descrie starea unui personaj cuprins de o furie intensă și nestăpânită.
• adiunct — Persoană care deține a doua poziție de conducere într-o instituție, întreprindere sau departament, având rolul de a asista directorul ori șeful titular și de a-i prelua atribuțiile în caz de absență; funcționar sau cadru didactic cu rol secundar ori de sprijin direct; folosit și ca adjectiv pentru a descrie o funcție subordonată celei principale.
• adjunct — Persoană care deține o funcție imediat subordonată unui conducător direct (director, inspector, șef) și care are rolul de a-l înlocui pe acesta în caz de absență sau de a prelua o parte clar definită din atribuțiile de coordonare. Ca adjectiv, descrie o funcție, un post sau un organism care secundeașă o autoritate principală într-o structură ierarhică.
• adjunctă — Formă de feminin pentru termenul 'adjunct'; femeie care exercită o funcție de conducere situată imediat sub cea a titularului principal, având responsabilitatea de a asigura interimatul sau de a coordona sectoare specifice dintr-o instituție. Ca adjectiv, califică un post sau o demnitate atribuită unei femei într-un cadru ierarhic.
• adlativ — Caz gramatical sau raport sintactic care exprimă direcția deplasării către un obiect sau spre interiorul ori proximitatea unui loc, fiind specific limbilor aglutinante (cum sunt cele fino-ugrice ori caucaziene). Ca adjectiv, descrie orice formant, morfem, prepoziție sau construcție gramaticală care indică orientarea mișcării spre o destinație.
• administrator — Persoană fizică sau juridică desemnată în mod legal să conducă, să gestioneze, să reprezinte și să administreze patrimoniul, activele și operațiunile zilnice ale unei companii, instituții publice ori rețele informatice. Poartă răspunderea juridică directă pentru deciziile luate în numele entității pe care o patronează.
• adresată — Formă de feminin a adjectivului sau participiului 'adresat', utilizată pentru a descrie o cerere, o scrisoare, o notificare ori o comunicare de gen feminin care a fost expediată sau îndreptată în mod formal ori voluntar către un anumit primitor. Se spune și despre o remarcă ori o întrebare orientată spre o persoană sau o instituție.
• aerocompas — Instrument de navigație aeriană (busolă giroscopică, magnetică sau electronică) montat la bordul aeronavelor, utilizat pentru determinarea și indicarea continuă a capului magnetic sau a direcției de zbor a aparatului în raport cu punctele cardinale.
• affettuoso — Indicație de expresie și stil înscrisă în partiturile muzicale, prin care compozitorul îi cere executantului să interpreteze piesa sau fragmentul respectiv cu mult sentiment, caldură, duioșie, afecțiune și expresivitate adâncă. Termenul impune o nuanțare caldă a sunetelor, un ritm adesea așezat (andante sau adagio) și un caracter general tandru, menit să transmită stări de intimitate sau lirism profund.
• affrettando — Indicație de dinamică și expresie înscrisă în partiturile muzicale, prin care compozitorul îi cere interpretului să mărească viteza de execuție, grăbind ritmul și accelerând mișcarea ca sub influența unei stări de agitație, nerăbdare sau surescitare emoțională. Termenul se deosebește de un simplu 'accelerando' prin faptul că implică o creștere a energiei nervoase și o nuanțare mai precipitată sau mai tensionată a frazei muzicale.
• agitato — Termen muzical de proveniență italiană utilizat ca indicație de execuție, cerând ca fragmentul sau piesa respectivă să fie interpretată într-un mod agitat, neliniștit, tensionat și plin de pasiune dramatică. În sens structural compozițional, ghidează tempoul și dinamica interpretării pentru a transmite o stare de puternică tulburare emoțională.
• alativ — Caz gramatical local (specific limbilor ugrofice, cum sunt finlandeza, estona și maghiara, dar și unor limbi caucaziene ori sumeriene) care exprimă direcția unei mișcări către suprafața sau vecinătatea unui obiect, având sensul de 'spre', 'la' sau 'până la'; caz direcțional structural. Ca adjectiv, descrie desinențele, sufixele sau structurile morfologice destinate să marcheze deplasarea orientată către o țintă spațială definită.
• alăuzire — Variantă fonetică arhaică sau regională pentru călăuzire; acțiunea de a alăuzi (sau a călăuzi) și rezultatul ei, constând în fapta de a ghida, a conduce ori a îndruma pe cineva într-o călătorie fizică ori pe calea dezvoltării morale și spirituale. În textele de epocă, reprezenta și sprijinul sau protecția acordată unui drumeț de către o călăuză.
• alergografie — Termen medical rar ce desemnează înregistrarea grafică, cartografierea sau descrierea sistematică a reacțiilor alergice și a intensității acestora înregistrate pe parcursul unui tratament sau testări imunologice; reprezentarea evoluției hipersensibilității unui pacient. În sens metodologic, se referă structural la profilele grafice rezultate în urma monitorizării dinamice a testelor cutanate sau a nivelurilor de anticorpi.
• Alexeieff — Nume de familie de origine rusă, transliterat în spațiul occidental, devenit celebru în istoria cinematografiei mondiale prin Alexandre Alexeieff (1901–1982), grafician, ilustrator și regizor de film de animație. Acesta, alături de soția sa Claire Parker, a inventat tehnica ecranului cu ace (pinscreen), un dispozitiv revoluționar care permitea obținerea unor efecte de clarobscur deosebite, similare gravurii în acvaforte, utilizate pentru ecranizarea unor capodopere literare.
• allargando — Indicație de dinamică și tempo provenită din limba italiană, tradusă literal prin 'lărgind'. Este utilizată în partituri pentru a instrui interpreții sau dirijorul să încetinească treptat ritmul de execuție, crescând simultan intensitatea sunetului (volumul), oferind astfel o sonoritate mai amplă, mai maiestuoasă și mai solemnă, de regulă spre finalul unei secțiuni muzicale dramatice.
• alocutiv — Care se referă la destinatarul comunicării sau la persoana căreia i se adresează un enunț; caracteristic raportului de adresare directă. În lingvistica modernă și în tipologie, termenul descrie mărci gramaticale, pronume sau forme verbale speciale (cum ar fi formele de politețe sau indicii de alocuțiune) utilizate exclusiv pentru a semnala prezența și statutul social al interlocutorului în cadrul actului de vorbire.
• altîncotro — În altă direcție, spre un alt loc, în altă parte; reprezintă o variantă grafică tradițională sau anterioară reformei ortografice (scrisă cu 'î' din 'i') a adverbului modern 'altîncotro' sau 'altundeva / în altă parte'.