#degrada

• abjecție — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abject; comportament, faptă, atitudine sau manifestare de o josnicie sau ticăloșie extremă. De asemenea, poate desemna o stare de profundă decădere morală ori o exprimare vulgară și jignitoare.
• abjecțiune — Stare de degradare morală extremă, josnicie profundă sau ticăloșie care provoacă repulsie și dispreț. În sens filozofic și psihologic, termenul desemnează fie fapta sau comportamentul care încalcă flagrant normele demnității umane, fie sentimentul de auto-depreciere și umilință totală resimțit de un individ în fața propriei decăderi sociale sau morale.
• abrutețe — Stare sau comportament de om abrutizat, lipsit de sensibilitate, cultură sau rațiune; manifestare primitivă, brutală sau grosolană; ticăloșie sau comportament sălbatic.
• abrutiza — A face ca cineva să-și piardă facultățile intelectuale, sensibilitatea sau demnitatea morală, degradându-se și apropiindu-se de starea unui animal; (reflexiv) a deveni stupid, brut, insensibil sau decăzut din cauza alcoolismului, a muncii extenuante sau a unui mediu social nociv.
• abrutizant — Care produce abrutizare; care tampeste, indobitoceste sau degradeaza facultatile intelectuale si morale ale unei persoane; distrugator pentru demnitatea umana.
• abrutizare — Acțiunea de a se abrutiza și rezultatul ei; pierdere progresivă a facultăților intelectuale, a sensibilității și a demnității morale; degradare psihică și comportamentală profundă.
• abrutizat — Care a suferit un proces de abrutizare; om care și-a pierdut facultățile intelectuale, sensibilitatea sau demnitatea morală, comportându-se primitiv ori grosolan din cauza viciilor, a epuizării sau a unui mediu social nociv.
• afuiere — Acțiunea de a afui și rezultatul ei; termen arhaic sau regional ce descrie procesul de erodare, spălare sau săpare structurală a malurilor unui curs de apă sub acțiunea cureților hidraulici. Acest fenomen fizic natural modifică treptat relieful riveran, fiind utilizat istoric de localnici pentru a explica pierderile de teren arabil din apropierea râurilor.
• afuire — Acțiunea de a afui și rezultatul ei; fenomen hidrodinaric de eroziune locală, spălare și excavare a albiei unui curs de apă sau a pământului de la baza unei construcții hidrotehnice, cum ar fi pilonii unui pod sau digurile, sub acțiunea directă a curenților puternici. Acest proces structural poate periclita stabilitatea întregii fundații dacă nu sunt aplicate măsuri de consolidare.
• agravare — Acțiunea de a se agrava și rezultatul ei; procesul de înrăutățire, complicare sau exacerbare progresivă a unei stări de sănătate, a unui conflict juridic ori a unei crize financiare. În context clinic, reprezintă tranziția unui set de simptome de la un stadiu stabil sau moderat către unul sever sau critic, necesitând adesea o intervenție terapeutică de urgență.
• albuminoliză — Proces chimic sau enzimatic de scindare, descompunere sau degradare hidrolitică a albuminelor și a altor molecule proteice în compuși mai simpli, precum peptone, peptide și aminoacizi; proteoliză aplicată albuminelor.
• aletofite — Termen de specialitate utilizat în botanică și ecologie pentru a desemna plantele ruderale, buruienile sau speciile vegetale pionier care cresc pe terenuri degradate, margini de drum, dărâmături sau soluri antropizate, modificate profund prin activitatea umană. Aceste organisme prezintă o rezistență deosebită și capacitatea de a coloniza rapid habitate instabile.
• altera — A schimba în rău forma, structura, calitatea sau natura esențială a unui lucru; a strica, a degrada, a corupe sau a falsifica. Aplicat la alimente sau substanțe organice, înseamnă a intra în descompunere; aplicat la sentimente, relații sau stări fizice, denotă o deteriorare ori o tulburare profundă.
• alterabil — Care se poate altera, degrada sau strica cu ușurință; predispus la descompunere chimică ori biologică sub influența factorilor externi (căldură, umiditate, aer). În sens larg, se aplică și lucrurilor abstracte care își pot pierde calitatea, trăsăturile inițiale sau stabilitatea structurală.
• alterabilitate — Însușirea, proprietatea sau caracterul a ceea ce este alterabil; sensibilitatea crescută a unui corp, a unei substanțe sau a unui aliment de a se degrada structural ori de a se strica sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici din mediul înconjurător.
• alterant — Care provoacă o alterare, o degradare sau o transformare structurală negativă; substanță, agent fizic sau factor biologic capabil să modifice ori să strice calitățile inițiale ale unui mediu, ale unui preparat chimic sau ale unui țesut viu.
• alterare — Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei; proces de degradare, stricare, descompunere sau denaturare a proprietăților fizice, chimice ori biologice ale unui corp sau ale unei substanțe. În sens abstract, reprezintă o falsificare a adevărului sau o deteriorare profundă a unor relații ori stări emoționale.
• alterat — Care a suferit un proces de alterare; degradat, stricat, descompus sau denaturat din punct de vedere fizic, chimic ori biologic. În sens abstract sau psihologic, descrie o stare fizică ori mentală tulburată, modificată în rău (de exemplu, o fizionomie desfigurată de emoție sau un adevăr falsificat).
• alteratoare — Formă de feminin (singular sau plural) sau de neutru (plural) a cuvântului 'alterator'; descrie o substanță, un agent extern sau o entitate biologică ce determină degradarea, stricarea sau descompunerea structurală a unui mediu organic sau chimic.
• alterator — Care alterează, degradează sau modifică în rău proprietățile fundamentale ale unui corp; agent fizic, chimic ori biologic ce provoacă descompunerea materialelor sau alterarea produselor alimentare.