#biserică

• Acâș — Comună și sat de reședință în județul Satu Mare, Transilvania, România, situată pe râul Crasna. Localitatea este recunoscută istoric la nivel național și european pentru biserica sa timpurie în stil romanic (secolul al XIII-lea), ridicată inițial ca mănăstire benedictină, precum și pentru stațiunea balneară cu ape termale acratoterme iodurate, folosită în tratamente terapeutice.
• acatist — Compoziție imnografică și slujbă liturgică de laudă în Biserica Ortodoxă, dedicată Mântuitorului, Maicii Domnului sau sfinților, structurată riguros în 13 condace și 12 icoase. Din punct de vedere etimologic, termenul desemnează o cântare solemnă în timpul căreia credincioșii nu stau jos, ci în picioare sau în genunchi, ca semn de profundă venerație. În accepțiune curentă, populară, termenul desemnează și lista de nume (pomelnic) însoțită de o ofrandă, încredințată preotului pentru a fi pomenită în cadrul acestei slujbe.
• acta sanctorum — Denumire atribuită unor vaste colecții documentare și biografice de studii critice bazate pe viețile, actele martirice și miracolele sfinților creștini, ordonate structural după calendarul liturgic. În sens strict istoric, se referă la uriașa operă hagiografică începută în secolul al XVII-lea de către erudiții iezuiți belgieni numiți bolandiști, care a pus bazele analizei documentare moderne a textelor religioase vechi.
• adventist — Persoana care apartine unei comunitati crestine adventiste, adoptand doctrina iminentiei celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos. Ca adjectiv, termenul califica o institutie, o publicatie, un lacas de cult ori o practica religioasa ce apartine acestui cult ori este in conformitate cu normele si credintele sale, cum sunt sabatul de ziua a saptea si stilul de viata abstinent.
• adventistă — Persoană de sex feminin care aparține unei comunități creștine adventiste, adoptând doctrina iminenței celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos. Ca adjectiv în forma sa de feminin singular, termenul califică o instituție, o biserică, o comunitate locală, o publicație ori o practică religioasă ce aparține acestui cult sau este în deplină conformitate cu normele sale doctrinare, cum sunt păzirea sabatului de ziua a șaptea și stilul de viață abstinent.
• advon — Formă regională sau arhaică rară utilizată în Transilvania și Banat, derivată din germana veche, pentru a desemna un pridvor acoperit, o tindă a bisericii sau un amvon (tribună înaltă dintr-un lăcaș de cult de unde se rostește predica). Termenul reflectă un fenomen de adaptare fonetică și de contaminare semantică în zonele de contact multilingv, fiind întâlnit în documentele parohiale vechi pentru a descrie elemente structurale ale clădirilor ecleziastice.
• aforisi — A exclude o persoană din comunitatea creștină, a excomunica, a anatematiza sau a blestema în mod solemn pe baza unei decizii ecleziastice. În textele juridice și religioase vechi românești, termenul definea sancțiunea supremă aplicată ereticilor sau celor care încălcau grav legile bisericești, lipsindu-i de sacramente și de contactul cu credincioșii.
• aforisire — Acțiunea de a aforisi și rezultatul ei; actul ecleziastic solemn prin care o persoană este excomunicată, anatematizată sau exclusă din rândul comunității credincioșilor. În vechiul drept românesc din perioada feudală, această măsură reprezenta nu doar o pedeapsă spirituală severă, ci și o formă de moarte civilă, condamnatul pierzând protecția legilor și dreptul de a interacționa cu societatea.
• aggiornamento — Proces de înnoire, adaptare și modernizare a unei instituții, a unei doctrine sau a unei mentalități la cerințele, realitățile și mentalitatea lumii contemporane. Termenul a devenit celebru la nivel mondial în timpul Conciliului Vatican II, definind deschiderea Bisericii Catolice spre dialog cu modernitatea fără a-și altera valorile dogmatice fundamentale.
• agheasmă — Apă sfințită de către preot în cadrul unei slujbe religioase speciale (sfințirea mică sau sfințirea mare a apei), prin invocarea Duhului Sfânt, utilizată în Biserica Ortodoxă și Catolică pentru binecuvântare, purificare structurală, stropirea caselor, a obiectelor de cult și vindecare spirituală; slujba religioasă în cadrul căreia se sfințește această apă.
• agheasmatar — Vas mare de metal, piatră ori marmură utilizat în bisericile ortodoxe pentru păstrarea aghesmei (apei sfințite); mic pavilion, foișor deschis sau construcție ușoară situată în curtea unei mănăstiri ori biserici, unde se săvârșește slujba sfințirii apei la marile sărbători; carte de cult (numită și Molitfelnic) care conține rânduiala sfințirii apei și alte slujbe bisericești mici.
• agheazmatar — Variantă ortografică și lexicală recunoscută pentru agheasmatar; vas metalic de dimensiuni mari, potir monumental sau fântână ritualică utilizată în lăcașurile de cult de tradiție bizantină pentru stocarea apei sfințite. Desemnează, de asemenea, pavilionul exterior acoperit în care comunitățile ecleziastice celebrează sfințirea apei, precum și manualul liturgic ce conține aceste rânduieli.
• aghesmui — A stropi cu agheasmă (apă sfințită) o persoană, o casă, o recoltă sau un obiect de cult, în cadrul unui ritual ecleziastic ori tradițional de purificare structurală și binecuvântare; în limbajul familiar sau argotic, înseamnă a consuma băuturi alcoolice în exces ori a (se) îmbăta.
• aghesmuire — Acțiunea de a aghesmui și rezultatul ei; ritual ecleziastic sau tradițional prin care se stropește cu agheasmă (apă sfințită) o persoană, o locuință, o recoltă ori un obiect de cult în scopul binecuvântării și purificării structurale; în sens familiar sau glumeț, acțiunea de a consuma băuturi alcoolice în exces.
• aghezmui — Variantă ortografică recunoscută pentru aghesmui; acțiunea de a stropi cu agheasmă (apă sfințită) o persoană, o gospodărie, holdele sau diverse bunuri, însoțită de rugăciuni de binecuvântare și purificare spirituală; în sens colocvial, desemnează consumul de băuturi alcoolice până la starea de ebrietate.
• aghezmuire — Variantă ortografică recunoscută pentru aghesmuire; acțiunea de a aghezmui și rezultatul ei; ritual ecleziastic sau tradițional prin care se stropește cu apă sfințită (agheasmă) o persoană, o casă, o recoltă ori un obiect de cult în scopul binecuvântării și purificării structurale; în sens familiar sau glumeț, acțiunea de a consuma băuturi alcoolice în exces.
• aghiasmatar — Variantă ortografică și fonetică curentă pentru agheasmatar; potir monumental, vas mare de metal sau bazin de piatră folosit în lăcașurile de cult ortodoxe pentru sfințirea și păstrarea apei sfințite (agheasmă). Desemnează, de asemenea, micul foișor deschis din curtea mănăstirilor unde se oficiază sfințirea mare a apei la praznice, precum și cartea de cult ce cuprinde aceste rânduieli.
• Agnita — Oraș situat în județul Sibiu, regiunea Transilvania, România, localizat pe valea râului Hârtibaci; este o veche așezare săsească (menționată documentar în 1280 ca Sancta Agatha) renumită pentru biserica sa fortificată și pentru păstrarea unor tradiții medievale unice, cum ar fi fuga lolelor. Localitatea reprezintă un centru istoric, meșteșugăresc și cultural important pentru microregiunea Văii Hârtibaciului, reflectând conviețuirea multiseculară dintre români și sași.
• Aita Mare — Nume propriu geografic ce desemnează o comună din județul Covasna, regiunea Transilvania, situată în zona depresionară a Baraoltului, precum și satul de reședință omonim. Localitatea deține o importanță istorică și culturală remarcabilă în spațiul multicultural carpatic, fiind atestată documentar încă din secolul al XIV-lea și recunoscută internațional pentru biserica sa unitariană fortificată (monument istoric de secol XIV-XVI), ce reflectă elemente de arhitectură defensivă medievală specifice comunităților secuiești din zonă.
• aleluia — Exclamație liturgică ritualică de laudă și preamărire adresată lui Dumnezeu, utilizată intens în cultul mozaic și în cel creștin în timpul slujbelor și al cântărilor religioase. În limbajul colocvial contemporan, termenul este întrebuințat ca o exclamație de ușurare, bucurie sau mulțumire în fața finalizării cu succes a unei acțiuni dificile ori a rezolvării unei probleme prelungite.