#bacit

• argăsit — Care a fost supus procesului de argăsire sau tăbăcire; dermă animală tratată chimic și transformată într-un material industrial finit, gata pentru confecționarea îmbrăcămintei, încălțămintei sau harnașamentelor. În sens extins, descrie starea stabilizată a unei piei ale cărei fibre proteice au fost legate structural pentru a preveni descompunerea biologică.
• argăsitoare — Femeie care prelucrează pieile brute de animale prin metode chimice și mecanice tradiționale; tăbăcăreasă. Ca adjectiv, descrie o substanță organică (scoarță de stejar, tărâțe, săruri) sau o soluție fluidă care are proprietatea structurală de a argăsi sau tăbăci pieile, eliminând umiditatea și bacteriile pentru a asigura conservarea pe termen lung a materialului.
• argăsitorie — Meșteșugul, tehnica tradițională sau îndeletnicirea practică de a tăbăci și prelucra pieile brute; de asemenea, atelierul, manufactura sau locul special amenajat în care un meșter tăbăcar (argăsitor) pregătește, curăță și tratează pieile de animale. În sens structural-economic, argăsitoria reprezenta o ramură esențială a breslelor medievale urbane, responsabilă de producția de materie primă pentru cojocari, cizmari și curelari.
• argăsitură — Bucată de piele supusă procesului de argăsire sau tăbăcire; rezultat al prelucrării dermo-textile a pieilor brute; de asemenea, poate indica local o porțiune defectuoasă, o pată sau o imperfecțiune structurală apărută pe suprafața materialului finit din cauza pătrunderii neuniforme a soluției de tăbăcit. În sens tehnic meșteșugăresc, termenul evaluează calitatea fizică a materialului destinat confecționării obiectelor durabile.
• arghisit — Formă fonetică veche, variantă regională sau corupere manuscrisă pentru termenul 'argăsit'; obiect sau material dermo-textil (piele brută, blană) care a fost supus procesului de tăbăcire și tratare chimică ori organică în baie de tanin. În sens structural-meșteșugăresc istoric, descrie starea de finisare optimă a pielii folosite de cojocari pentru croirea hainelor tradiționale rezistente la umezeală.
• argosire — Acțiunea de a argosi și rezultatul ei; procesul tehnic sau mesteșugăresc de prelucrare a pieilor brute sau a țesăturilor groase prin înmuiere și tratare cu substanțe speciale (argăseală, taninuri, săruri minerale sau soluții acide) cu scopul de a le conferi impermeabilitate, flexibilitate, rezistență la putrezire și o textură durabilă. În sens tradițional, reprezintă o tehnică arhaică de tăbăcărie aplicată în comunitățile rurale pentru obținerea materialelor de cojocărie.
• argosit — Care a fost supus procesului de argosire sau argăsire; (despre piei sau materiale textile) tratat cu soluții speciali concentrate pentru a deveni moale, impermeabil și rezistent la intemperii. În sens figurat sau regional, termenul poate descrie un obiect sau un chip degradat, tăbăcit de soare și vânt, dobândind o textură aspră, rigidă sau uscată.
• băchișoară — Formă diminutivală, extrem de rară și localizată regional, folosită pentru a desemna o baciță tânără sau o femeie care ajută la treburile mărunte ale unei stâne (cum ar fi spălatul vaselor pentru lapte). În anumite graiuri carpatice, termenul poate descrie, de asemenea, o fetiță de cioban sau o simfonie pastorală simplă interpretată la fluier.
• băcică — Variantă regională rară pentru termenul 'baciță', desemnând femeia care se ocupă cu prepararea brânzeturilor la stână sau soția baciului. În anumite subgraiuri din Carpații Meridionali, termenul este folosit și ca apelativ diminutival sau de respect adresat unei femei în vârstă dintr-o comunitate pastorală.
• băcioanie — Formă augmentativă sau regional-peiorativă derivată de la substantivul baciță, folosită în unele graiuri carpatice pentru a desemna o baciță voinică, solidă sau o femeie autoritară care conduce cu mână de fier treburile unei stâne. În sens larg, termenul poate descrie și o nevastă de oier cu o fire aspră, impunătoare sau vocală în comunitate.
• băcire — Acțiunea de a băci și rezultatul ei; exercitarea atribuțiilor, sarcinilor sau meseriei de baci la o stână de oi. Cuprinde managementul pastoral complet, inclusiv coordonarea ciobanilor, păstrarea evidenței laptelui și coordonarea procesului tehnologic de preparare a brânzeturilor și a cașului.
• băcit — Acțiunea de a băci sau rezultatul ei, reprezentând conducerea tehnică și organizatorică a unei stâne, cu accent pe procesarea laptelui și fabricarea lactatelor. Ca adjectiv sau participiu, termenul descrie un produs textil sau alimentar care a fost supravegheat, prelucrat ori pregătit conform standardelor și rânduielilor specifice unui baci iscusit.
• baciță — Femeie care conduce sau administrează treburile casnice și economice la o stână, fiind de obicei soția baciului; femeie specialistă în prepararea produselor lactate tradiționale (brânză, caș, urdă). În structura vieții pastorale carpatice, ea deține un rol administrativ esențial în gestionarea resurselor alimentare și organizarea muncii feminine la stână în timpul sezonului de pășunat.
• bacitracină — Antibiotic polipeptidic cu spectru larg de acțiune, produs prin biosinteză de tulpini specifice de Bacillus subtilis sau Bacillus licheniformis. Acest compus farmacologic structural acționează prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian, fiind utilizat cu precădere în aplicații topice (unguente, creme) pentru prevenirea și tratarea infecțiilor cutanate și oculare superficiale provocate de bacterii Gram-pozitive.
• băciucă — Formă diminutivală afectuoasă sau regională folosită în graiurile pastorale pentru a desemna o baciță tânără ori fetița unui baci care învață rânduielile stânei. În unele subgraiuri carpatice, termenul poate face referire și la o unealtă de lemn de dimensiuni mici folosită la mărunțirea cheagului sau la amestecarea laptelui în cazan.
• băciuire — Acțiunea de a băciui și rezultatul ei; exercitarea atribuțiilor, sarcinilor sau meseriei de baci la o stână de oi. Cuprinde managementul pastoral complet, inclusiv coordonarea ciobanilor, păstrarea evidenței laptelui și coordonarea procesului tehnologic de preparare a brânzeturilor și a cașului.