#babo

• babae — Formă arhaică, regională sau de vocativ popular utilizată pentru a chema ori a se adresa unei femei în vârstă, unei bunică sau unei moașe tradiționale dintr-o comunitate rurală. Termenul reflectă o nuanță familiar-afectuoasă ori, din contră, una strident-populară, fiind des întâlnit în strigătele rituale, în descântece sau în dialogurile din piesele de teatru folcloric, unde păstrează legăturile fonetice cu formele flexonare vechi din spațiul balcanic.
• Babiana — Gen de plante erbacee, perene, bulboase, din familia Iridaceae, originare în marea lor majoritate din Africa de Sud. Aceste plante structurale sunt cultivate la nivel mondial în scop ornamental datorită florilor lor spectaculoase în formă de pâlnie, colorate în nuanțe intense de albastru, violet, magenta sau galben, având un parfum fin ce amintește de lămâie.
• Babiana plicata — Specie de plantă erbacee, bulboasă, din genul Babiana (familia Iridaceae), endemică în regiunile cu climă mediteraneeană din Africa de Sud; se remarcă structural prin frunzele sale puternic pliate longitudinal și perișorii fini aromatici, precum și prin florile parfumate în formă de pâlnie, colorate de obicei în nuanțe palide de albastru, violet sau crem, cu marcaje distincte pe petale.
• Babiana stricta — Cea mai cunoscută și cultivată specie din genul Babiana (familia Iridaceae), o plantă geofită originară din regiunea Capului de Sud-Vest; se caracterizează structural prin tulpini rigide, verticale, frunze lanceolate pliate și inflorescențe dense compuse din flori de un albastru-violet intens sau purpuriu, extrem de apreciate în horticultura mondială ca plante decorative.
• Băboae — Formă augmentativă sau variantă grafică veche pentru băboaie; babă mare, impunătoare sau înfricoșătoare, întâlnită des în basmele și legendele populare românești ca personificare a forțelor telurice sau a iernii aspre. În context social arhaic, termenul desemna o femeie în vârstă cu autoritate deplină în clanul familial sau o vrăjitoare puternică a comunității.
• baboantă — Variantă fonetică regională a cuvântului baboanță; termen peiorativ, ironic sau depreciativ folosit în graiurile populare pentru a desemna o femeie foarte bătrână, gârbovită, urâtă sau rea; babușcă, cotoroanță.
• Băbocea — Nume de familie românesc sau toponim local derivat prin sufixare din radicalul istoric 'babă' sau 'Babu'. Ca nume propriu, reflectă legătura ancestrală cu o descendență matriarhală sau provine dintr-o poreclă atribuită unei persoane crescute sau protejate de o bunică ori moașă respectată în comunitatea rurală arhaică.
• Băboești — Numele unor localități sau microtoponime din spațiul românesc, format din radicalul 'Babu' sau 'Babă' cu sufixul colectiv '-ești'. Această structură lingvistică indică din punct de vedere istoric vatra unui grup de oameni, moștenitori sau supuși ai unui strămoș comun (Babu ori Baba), definind organizarea socială de tip devălmășie a satelor românești.
• baboi — Denumire populară sau regională dată unor specii de pești de apă dulce de talie mică, în special ghiborțului, zglăvoacei sau fufei, caracterizați prin corp alungit și ascuțit; prin extensie, termenul este utilizat în sens colectiv pentru a desemna pește mărunt sau puiet de baltă de calitate inferioară.
• baboiaș — Formă diminutivală pentru baboi; pește de apă dulce de dimensiuni extrem de mici sau puiet abia eclozat care înoată în bancuri de-a lungul malurilor mâloase ale râurilor și lacurilor.
• baboiu — Formă articulată locală sau arhaică a substantivului 'baboi'; desemnează un exemplar specific de pește mărunt de apă dulce (ghiborț sau zglăvoacă) sau, în sens colectiv, puietul de baltă identificat într-un anumit context piscicol.
• Babol — Oraș important din nordul Iranului, situat în provincia Mazandaran, în apropierea coastelor Mării Caspice; cunoscut în trecut sub numele de Barforoush, orașul este un centru universitar, medical și comercial major în regiune, fiind supranumit 'Orașul Florilor de Portocal' datorită numeroaselor livezi de citrice care îl înconjoară.
• babon — Formă regională sau arhaică rară folosită pentru a desemna babuinul (genul Papio), o specie de maimuță de talie mare cu botul alungit asemănător cu cel al unui câine; în sens izolat, termenul poate reprezenta o poreclă populară sau o variație lingvistică de nișă.
• băboni — A doftorici sau a vindeca prin metode empirice, descântece, vrăji și leacuri bătrânești, acțiune practicată de femeile în vârstă (babe) din comunitățile rurale arhaice. În sens extins, înseamnă a cocoloși peste măsură, a îngriji în mod exagerat sau a prelungi un tratament tradițional fără fundament științific.
• babord — Partea stângă a unei nave, ambarcațiuni sau aeronave, determinată privind de la pupa către prora. În terminologia nautică internațională, această latură este marcată simbolic în timpul nopții prin lumini de navigație de culoare roșie, asigurând coordonarea corectă și evitarea coliziunilor în larg.
• babornă — Termen popular folosit adesea cu o nuanță peiorativă, ironică sau depreciativă pentru a desemna o femeie bătrână, adusă de spate, urâtă sau rea la suflet; zgripțuroaică, babă cloanță. În sens regional sau metaforic, cuvântul poate descrie și o structură veche, degradată sau un obiect masiv, rudimentar și uzat de trecerea timpului, care și-a pierdut utilitatea și estetica primară.
• baborniță — Variante peiorativă și augmentativă pentru a desemna o femeie bătrână, adesea caracterizată prin trăsături fizice neplăcute, comportament răutăcios, cnýitor sau indiscret; cotoroanță, zgripțuroaică. În mentalul colectiv și în folclor, termenul evocă imaginea babei bârfitoare sau a personajului negativ din povești care încearcă să urzească intrigi sau să pună piedici protagoniștilor.
• baboșă — Termen regional utilizat în anumite zone ale țării pentru a desemna o femeie în vârstă, având adesea o conotație ușor ironică sau familiară; babă, bătrânică. În sens secundar sau contextual, cuvântul poate face referire la o persoană superstițioasă sau la o femeie din popor care se ocupă cu practici empirice, descântece sau leacuri bătrânești.
• babuin — Maimuță antropoidă de talie mare din genul Papio, răspândită în regiunile de savană și semideșert din Africa și parțial în Peninsula Arabică, caracterizată printr-un bot alungit asemănător cu cel al unui câine, canini puternici și un comportament social extrem de complex, bazat pe o ierarhie strictă de grup. În sens figurat și peiorativ, termenul este utilizat pentru a descrie o persoană grosolană, needucată, violentă sau cu un comportament bizar și necivilizat.
• babuvism — Doctrină politică și socială radicală formulată în timpul Revoluției Franceze de către François-Noël 'Gracchus' Babeuf, care preconiza abolirea proprietății private, instaurarea unei comunități a bunurilor și egalitatea absolută între cetățeni prin intermediul unei dictaturi revoluționare. Acest curent este considerat de istorici o formă timpurie, pre-marxistă, de comunism utopic și o sursă de inspirație pentru tacticile insurecționale de stânga din secolul al XIX-lea.