#avangarda

• abstracționism — Curent artistic de avangardă apărut la începutul secolului XX, caracterizat prin refuzul reprezentării fidele a realității vizibile și eliminarea formelor figurative. Acesta plasează în centrul actului creator limbajul pur al formelor geometrice, al liniilor, texturilor și al culorilor, privite ca vehicule autonome pentru transmiterea unor stări emoționale sau concepte metafizice complexe.
• Aderca — Nume de familie românesc, renumit în istoria culturii datorită lui Felix Aderca (1891-1962), un proeminent scriitor, poet, dramaturg, romancier, jurnalist și critic literar avangardist de origine evreiască, membru activ al cercului literar Sburătorul condus de Eugen Lovinescu. Acest nume de familie este recunoscut structural ca un reper al modernismului și al literaturii de anticipație românești prin romane vizionare precum 'Orașele înecate'.
• aleatorism — Curent cultural, tehnică de compoziție sau doctrină estetică apărută în a doua jumătate a secolului al XX-lea, caracterizată prin introducerea deliberată a hazardului, a imprevizibilului și a libertății de alegere în procesul de creație ori de interpretare. În muzică și artele vizuale, acest fenomen structural permite interpretului sau publicului să modifice ordinea secțiunilor ori să improvizeze pe baza unor scheme deschise.
• aliteratură — Concept estetic și critic, propus inițial de scriitorul și filosoful Claude Mauriac, care desemnează o formă avangardistă de scriere eliberată de convențiile, clișeele, retorica și artificiile literare tradiționale; o 'anti-literatură' care tinde spre autenticitatea pură a limbajului, adesea prin consemnarea directă, brută sau fragmentară a gândurilor și a realității imediate, refuzând structurile narative clasice.
• almglocke — Instrument muzical de percuție idiofon, derivat din talăngile tradiționale purtate de vitele din regiunea alpină; set de clopote acordate cromatic sau diatonic, realizate din metal forjat, utilizate în muzica orchestrală modernă și de avangardă pentru a produce sunete clare, rezonante și cu o tentă pastorală unică.
• alogism — Atitudine filozofică, curent sau procedeu artistic care neagă rolul gândirii logice și al rațiunii în cunoaștere, considerând că adevărul absolut poate fi abordat doar prin intuiție, credință sau trăire mistică. În avangarda literară (cum ar fi dadaismul sau suprarealismul), reprezintă o tehnică intenționată de spargere a conexiunilor sintactice și logice firești pentru a elibera subconștientul.
• antegardă — Detașament militar, subunitate sau formațiune tactică mobilă trimisă în fața forțelor principale ale unei armate aflate în marș pentru a asigura cercetarea terenului, a preveni atacurile surpriză și a deschide calea. În sens cultural sau sociologic, funcționează uneori ca o variantă sinonimică rar utilizată pentru avangardă, indicând un grup care deschide noi perspective.
• antiburghez — Care este ostil burgheziei, valorilor, mentalităților sau rânduielilor acesteia; atitudine politică, socială sau ideologică specifică doctrinelor de stânga (marxism, comunism) ori unor mișcări artistice de avangardă care resping convenționalismul, materialismul și spiritul conformist al clasei de mijloc. Ca substantiv, definește persoana sau militantul care luptă împotriva ordinii sociale burgheze.
• anticlasicist — Care se opune clasicismului, normelor sale rigide, simetriei, echilibrului formal sau regulilor academice consacrate de compoziție; scriitor, artist ori critic de avangardă care militează pentru libertatea de expresie, subiectivitate și spargerea tiparelor tradiționale. Ca adjectiv, descrie un curent, un manifest, un stil sau o operă de artă (adesea romantică, realistă sau modernistă) caracterizată prin refuzul canoanelor clasice.
• anticomercial — Care se opune principiilor comerciale, mercantilismului sau legilor pieței libere; care nu este conceput pentru a genera profit financiar ori succes de masă. În domeniul artistic și cultural, termenul descrie opere de avangardă, filme independente sau proiecte de nișă realizate structural fără a ține cont de cerințele publicului larg sau de strategiile de marketing, punând accent exclusiv pe valoarea estetică ori ideologică.
• anticonformism — Atitudine, conduită sau curent de gândire caracterizat prin refuzul deliberat de a se supune normelor, prejudecăților, obiceiurilor sau convențiilor sociale stabilite de majoritate; independență spirituală manifestată prin originalitate și opoziție față de spiritul de turmă. În sociologie și artă, reprezintă o formă de exprimare a individualității care contestă tradițiile rigide ori regulile academice.
• anticonformist — Persoană sau militant care refuză în mod deliberat să se conformeze normelor, regulilor, prejudecăților sau convențiilor sociale stabilite de majoritate; spirit liber care își exprimă identitatea prin originalitate și independență. Ca adjectiv, descrie atitudinile, comportamentele, curentele artistice sau scrierile care contestă tradițiile rigide și conformismul social.
• antifilm — Operă cinematografică experimentală care respinge în mod intenționat structurile narative clasice, regulile tehnice tradiționale de montaj, iluminat și filmare sau convențiile comerciale ale industriei de film; reprezentare vizuală avangardistă destinată deconstruirii iluziei cinematografice. Conceptul a apărut în cadrul mișcărilor radicale de artă pentru a provoca publicul să reevalueze natura și limitele limbajului audiovizual.
• antiliteratură — Curent literar, manifestare artistică sau totalitate a operelor scrise care resping în mod deliberat normele tradiționale, structurile narative convenționale, tehnicile clasice de caracterizare a personajelor și canoanele estetice instituite; mișcare de avangardă (cum este antiromanul sau teatrul absurdului) care folosește textul pentru a deconstrui însăși ideea de literatură instituționalizată. În sens structural, sabotează coerența epică tradițională.
• antipiesă — Operă dramatică scrisă în spiritul teatrului absurdului sau al avangardei literare, caracterizată prin respingerea structurală a regulilor dramaturgice clasice, cum ar fi coerența acțiunii, logica dialogului, evoluția liniară a personajelor sau existența unui deznodământ tradițional. Acest tip de compoziție subminează convențiile scenice pentru a reflecta alienarea, lipsa de sens a existenței umane și degradarea comunicării interpersonale.
• antipoem — Operă lirică scrisă în spiritul mișcărilor de avangardă sau al antipoeziei, caracterizată prin respingerea structurală a convențiilor poetice tradiționale, cum ar fi rima, ritmul clasic, metaforele prețioase și limbajul academic solemn. Acest tip de text utilizează elemente ale prozei zilnice, ironia grosieră, jargonul stradal și absurdul pentru a deconstrui lirismul si a reflecta realitatea brută a existenței moderne.
• antipoezie — Curent literar, mișcare artistică sau modalitate de expresie poetică apărută în a doua jumătate a secolului al XX-lea, caracterizată prin respingerea radicală și deconstrucția structurală a lirismului tradițional, a metaforelor prețioase și a limbajului academic solemn. Acest fenomen folosește prozaismul intenționat, jargonul cotidian și ironia pentru a aduce arta poetică mai aproape de realitatea brută a existenței umane ordinare.
• antiteatru — Curent dramaturgic, concept estetic sau formulă de spectacol care respinge în mod deliberat convențiile, structurile și regulile teatrului tradițional (cum ar fi intriga liniară, coerența personajelor, iluzia scenică sau dialogul logic). Manifestat pregnant în cadrul Teatrului Absurdului (reprezentat de Eugen Ionescu sau Samuel Beckett), antiteatrul transformă scena într-un spațiu al deconstrucției formale, explorând alienarea umană și non-sensul existențial.
• antitradiționalist — Care se opune tradiționalismului, conservatorismului sau obiceiurilor și normelor culturale moștenite din trecut; persoană care respinge canoanele clasice, dogmele sociale și structurile arhaice, militând pentru modernitate, inovație radicală, progresism și emancipare artistică ori socială.
• Appollinaire — Variantă grafică alternativă (adesea întâlnită ca eroare de tipar sau formă veche de transliterare) pentru Guillaume Apollinaire, celebrul poet, scriitor și critic de artă francez din secolul al XX-lea. Personalitate marcantă a avangardei culturale, el este recunoscut la nivel mondial pentru inventarea conceptului de caligramă (poezie vizuală structurală) și pentru rolul său fundamental în teoretizarea cubismului și definirea termenului de suprarealism.