#asmuți

• asămuire — Acțiunea de a asămui și rezultatul ei; ațâțare, instigare sau asmuțire a câinilor ori a altor animale unele împotriva altora sau împotriva unei persoane. În sens figurat, arhaic sau literar, termenul descrie procesul structural de comparare forțată, confruntare directă ori instigare la ură și vrajbă între două grupuri sau tabere rivale.
• asămuit — Care a fost ațâțat, instigat sau asmuțit împotriva cuiva; animal fioros trimis să atace o țintă determinată. În contextele literare vechi, descrie o persoană sau o mulțime care a fost manipulată structural și împinsă prin provocări repetate la revoltă, ură sau confruntare fizică directă.
• asmuța — Variantă regională sau populară a verbului 'asmuți'; înseamnă a îndemna un câine printr-un strigăt specific să atace sau să urmărească pe cineva ori ceva. De asemenea, se folosește în graiul local pentru a exprima acțiunea de a întărâta spiritele, a certa sau a apropia violent două persoane pentru a le determina să se bată.
• asmuțare — Acțiunea de a asmuți și rezultatul ei; instigare agresivă a unor animale (în special câini) pentru a ataca o țintă sau, prin extensie, provocarea intenționată a unui conflict între persoane prin manipulare, îndemnuri ostile ori ațâțare; act structural de incitare la violență sau intoleranță într-un grup social.
• asmuțător — Persoană care asmute, instigă, provoacă sau ațâță animalele să atace ori să urmărească pe cineva; în sens figurat, se referă la un instigator, o persoană care uneltește în umbră și incită indivizi sau grupuri unii împotriva altora, declanșând conflicte, intrigi, dispute sau revolte în cadrul unei comunități.
• asmuțătură — Acțiunea de a asmuți sau rezultatul ei; strigăt, îndemn, gest ori semnal acustic prin care se provoacă un animal să atace; în sens figurat, reprezintă o instigare directă, o uneltire ori o provocare verbală menită să pornească o ceartă, un scandal sau un conflict deschis între oameni.
• asmute — A îndemna, a stârni sau a incita un animal (în special un câine) să atace, să urmărească sau să prindă pe cineva ori ceva; în sens figurat, înseamnă a instiga, a provoca sau a ațâța o persoană ori un grup de oameni împotriva altcuiva, determinând un conflict, o dispută sau o reacție agresivă.
• asmuțeală — Acțiunea dezordonată de a asmuți sau rezultatul ei; instigare colectivă, stârnire violentă a spiritelor sau întărâtare zgomotoasă a unor animale pentru a ataca. În context social urban sau rural, descrie o atmosferă de agitație provocată artificial, o gâlceavă sau o hărțuială publică în care oamenii sunt incitați unii împotriva celorlalți prin bârfe, strigăte sau uneltiri.
• asmuțere — Acțiunea de a asmuți și rezultatul ei; instigare, provocare sau îndemn direcționat (în special asupra unui câine sau unui animal de pază) pentru a ataca, a urmări sau a prinde pe cineva. În sens figurat, reprezintă acțiunea de a întărâta, a incita sau a porni o persoană sau un grup împotriva altuia, generând un conflict, o dispută sau o stare de tensiune socială.
• asmuți — A îndemna un câine sau un alt animal de pază (prin strigăte, gesturi ori comenzi specifice) să atace, să urmărească sau la prindă pe cineva ori ceva; în sens figurat, înseamnă a incita, a instiga, a întărâta sau a porni cu înverșunare o persoană ori o colectivitate împotriva alteia, provocând ură, resentimente, conflicte sau dispute aprinse.
• asmuțire — Actul de a întărâta, a îndemna sau a trimite un animal de pradă ori de pază (în special câini) să atace o țintă; prin extindere, acțiunea de a incita sau instiga persoane ori grupuri sociale la ură, vrajbă sau acțiuni violente unii împotriva celorlalți prin discursuri manipulative sau provocări intenționate.
• asmuțit — Care a fost îndemnat, întărâtat sau trimis la atac printr-un ordin verbal ori semnal specific (despre animale); (figurat) persoană care a fost instigată, manipulată sau ațâțată să acționeze cu ostilitate și agresivitate împotriva unui semen ori a unui grup.
• asmuțitor — Persoană care asmute, instigă sau provoacă; individ care îndeamnă animalele de pază ori de vânătoare să atace, ori care, în sens figurat, ațâță spiritele, incită la ceartă, discordie sau revoltă în cadrul unui grup. Ca adjectiv, descrie un comportament, un gest sau un strigăt instigator, menit să declanșeze o reacție agresivă imediată.
• asmuțitură — Formă variantă pentru asmuțătură; acțiunea de a asmuți sau rezultatul ei. Reprezintă un strigăt, un semnal sau un îndemn verbal prin care un animal este pornit la atac sau, în sens figurat, o instigare, o provocare rapidă menită să aprindă o dispută ori o neînțelegere.
• azmuța — Variantă fonetică regională pentru verbul a ațâța sau a cutsări (a lăsa sau a îndemna un câine să atace); acțiunea de a stimula agresivitatea unui animal sau, la figurat, de a incita spiritele ori de a provoca o ceartă.
• azmuțare — Acțiunea de a azmuța și rezultatul ei; variantă fonetică regională pentru asmuțire sau ațâțare, reprezentând îndemnul sau incitarea unui câine ori a altui animal de pază să atace un intrus, o pradă sau o sălbăticiune; la figurat, instigarea sau provocarea unui conflict între două persoane.
• azmuțat — Care a fost supus procesului de azmuțare; animal (în special câine) îndemnat, incitat sau întărâtat să atace ori să urmărească pe cineva; la figurat, om instigat sau pornit cu dușmănie împotriva cuiva în urma unor intrigi.
• azmuțător — Persoană care azmuță, incită sau instigă un animal să atace; la figurat, persoană care provoacă intrigi, neînțelegeri sau răzvrătiri în cadrul unui grup sau al unei comunități rurale.
• azmuțătură — Rezultatul acțiunii de a azmuța; un îndemn violent, o instigare sau un atac declanșat prin asmuțirea câinilor; la figurat, o intrigă sau o provocare răutăcioasă făcută cu scopul de a porni pe cineva împotriva altcuiva.
• azmuți — Variantă fonetică regională pentru verbul a asmuți; acțiunea de a îndemna, a întărâta sau a lăsa un câine ori alt animal de pază să atace un intrus, o pradă sau o sălbăticiune; la figurat, a incita sau a instiga o persoană împotriva alteia prin intrigi și bârfe.