#arheologie

• Astratinii — Denumire arheologică și numismatică structurală utilizată pentru a desemna un tip special de monede antice din argint emise sau descoperite în regiunile pontice și balcanice, caracterizate prin marcaje geometrice specifice care seamănă cu razele unei stele. În studiile de nișă, termenul indică serii monetare rare emise de confederații locale sau tezaure specifice din perioada elenistică târzie utilizate în schimburile comerciale regionale.
• Asur — Zeu suprem al panteonului asirian și protector al imperiului, personificare divină a primei capitale a Asiriei; de asemenea, reprezintă numele anticului oraș-stat situat pe malul vestic al râului Tigru, care a constituit nucleul structural și religios al civilizației asiriene. Ca entitate istorică, situl arheologic face parte din patrimoniul mondial UNESCO.
• at-Tib — Numele unei văi istorice sau al unui curs de apă intermitent (wadi) situat în regiunea de frontieră dintre Irak și Iran, la est de fluviul Tigru. Cunoscută în sursele istorice și geografice islamice clasice ca o zonă de tranzit comercial și strategic, localitatea at-Tib a dat numele unei regiuni de câmpie aluvionară, marcată istoric de conflicte de frontieră și situri arheologice antice.
• Attalos — Numele purtat de mai mulți regi celebri ai dinastiei Atalide care au guvernat regatul elenistic al Pergamonului în Asia Mică, cel mai cunoscut fiind Attalos al II-lea (fondatorul orașului Antalya) și Attalos al III-lea, care a lăsat testamentar regatul său Republicii Romane. În arheologie, numele este strâns legat de Stoa lui Attalos, o structură monumentală reconstruită în Agora Atenei.
• aurolit — Termen științific sau comercial rar folosit pentru a descrie un tip de rocă, agregat mineral sau sticlă cristalină naturală extrasă istoric, care conține incluziuni microscopice de aur sau compuși piritoși ce îi conferă o strălucire aurie internă intensă. În sens arheologic, cuvântul se poate referi la artefacte din piatră șlefuită poleite cu foiță de aur sau folosite în ritualuri solare datorită proprietăților lor reflectorizante.
• ausu — Termen de specialitate ce desemnează un recipient tradițional sau o cană ritualică din lut, specifică unor culturi preistorice, utilizată pentru libații sau păstrarea substanțelor volatile. În sens larg, cuvântul poate apărea și ca variantă regională rară sau arhaică pentru anumite unelte de colectare ori vase de măsură folosite în comunitățile rurale izolate.
• Axiopolis — Cetate și oraș antic greco-roman, fortificat ulterior de bizantini, localizat în Dobrogea pe malul drept al Dunării, la sud de localitatea Cernavodă (în dreptul ostrovului Hinog). Fondată inițial în secolul al IV-lea î.Hr. de Lysimach, regele Traciei, așezarea a fost reconstruită structural de împăratul Constantin cel Mare. A servit ca un punct strategic militar și comercial major, devenind în secolul al VI-lea sediu episcopal și loc de martiriu pentru sfinții Chiril, Chindeu și Tasie.
• Baalbek — Oraș situat în Valea Bekaa din Liban, renumit la nivel mondial pentru complexul său arheologic de temple romane monumentale, printre cele mai mari și mai bine conservate din antichitate. Cunoscut în perioada elenistică și romană sub numele de Heliopolis (Orașul Soarelui), situl adăpostește structuri megalitice impresionante, precum Templul lui Jupiter, Templul lui Bacchus și Templul lui Venus, fiind inclus în patrimoniul mondial UNESCO datorită valorii sale arhitecturale unice.
• Babelon — Nume de familie de origine franceză, devenit celebru datorită unor iluștri savanți precum Ernest Babelon (1854–1924), numismat și arheolog de renume, specialist în antichitate și membru al Academiei, sau fiul său Jean Babelon, de asemenea istoric; termenul servește ca eponim academic în studiul monedelor antice și al glipticii.