#apu

• Abakan — Oraș capitală al Republicii Hacasia din Federația Rusă, situat în sudul Siberiei, la confluența râurilor Abakan și Enisei. În epidemiologia geografică și bolile infecțioase, regiunea este monitorizată pentru focarele naturale de encefalită transmisă de căpușe (TBE - Tick-Borne Encephalitis) și alte arboviroze specifice taigalei, servind ca bază pentru studii privind imunitatea populațiilor indigene și dinamica vectorilor.
• Abrud — Oraș în județul Alba, Transilvania, România, situat în Depresiunea Abrudului din Munții Apuseni, pe râul cu același nume; este un străvechi centru minier cunoscut din epoca romană sub denumirea de Abruttus, fiind strâns legat de exploatarea aurului și de evenimentele istorice ale Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan și ale Revoluției de la 1848.
• Abrus precatorius — (Botanică) Specie de plantă agățătoare din genul Abrus, nativă în zonele tropicale, cunoscută popular sub numele de 'ochiul-păpușii' sau 'boaba de mătanii'; semințele sale mici, de un roșu aprins cu o pată neagră la bază, sunt folosite tradițional în bijuterii și rozarii, dar sunt extrem de letale dacă sunt ingerate sau mestecate, conținând abrină.
• Acapulco — Renumit oraș portuar și stațiune balneară de anvergură internațională, situat în statul Guerrero din Mexic, pe coasta Oceanului Pacific. Localizat într-un golf semicircular spectaculos, este celebru din punct de vedere turistic pentru viața de noapte intensă, plajele sale tropicale și spectacolele legendare de sărituri în gol de pe stâncile înalte de la La Quebrada, având totodată o mare importanță istorică drept principal nod comercial spaniol din epoca colonială.
• acarian — Organism nevertebrat de dimensiuni extrem de reduse, adesea microscopice, aparținând ordinului Acari din clasa arahnidelor. Se caracterizează printr-un corp compact în care capul, toracele și abdomenul sunt fuzionate și nediferențiate în mod vizibil. Cuprinde o mare varietate de specii saprofite (cum este acarianul de praf) sau parazite hematofage (cum sunt căpușele și sarcoptul scabiei), multe dintre ele fiind vectori periculoși în transmiterea unor boli infecțioase grave la om și animale.
• acarologie — Ramură specializată a zoologiei (mai precis a arahnologiei) care se ocupă cu studiul academic, taxonomic, anatomic și ecologic al acarienilor și căpușelor. Acarologia aplicată are o importanță fundamentală în medicina umană, veterinară și agricultură, axându-se pe cercetarea speciilor dăunătoare culturilor, a vectorilor de transmitere a bolilor (cum este boala Lyme) și pe dezvoltarea metodelor bio-chimice de combatere a acestora.
• acromial — Care aparține acromionului (apofiza osoasă superioară a scapulei/omoplatului) sau care este situat în regiunea superioară a umărului; care face referire la structurile anatomice, vasculare sau nervoase asociate acestei proeminențe scheletice.
• acromioclavicular — Care aparține sau se referă în același timp la acromion și la claviculă; care descrie elementele articulare, ligamentare sau capsulare care unesc apofiza osoasă a scapulei cu extremitatea externă a claviculei la nivelul supero-lateral al umărului.
• acromion — Prelungire osoasă lățită și turtită care formează extremitatea superioară a spinei scapulei (omoplatului) și care se articulează direct cu clavicula, reprezentând cel mai înalt punct structural al scheletului umărului.
• acronic — Care se referă la acronie; situat în afara timpului sau independent de succesiunea temporală liniară. În astronomia antică și clasică, termenul descrie fenomenul de răsărit acronic al unei stele sau al unei planete, ce are loc în mod exact în momentul apusului soarelui (sau invers), reprezentând o poziție geometrică diametral opusă astrului zilei.
• Actaea alba — Denumire științifică (sinonimă cu Actaea pachypoda) pentru o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este remarcabilă structural prin fructele sale de tip bacă, de culoare albă, cu un punct negru central, susținute de pediceli groși și roșii, înfățișare ce îi conferă numele popular de 'ochii păpușii' (doll's eyes). Toate componentele plantei conțin toxine cardiogene puternice.
• Aetius — General, politician și generalissim (magister militum) din perioada târzie a Imperiului Roman de Apus, considerat de istorici drept 'ultimul dintre romani'. A fost personalitatea politică și militară dominantă a vremii sale, fiind faimos structural pentru coordonarea victoriei strategice împotriva lui Attila Hunul în glorioasa Bătălie de pe Câmpiile Catalaunice din anul 451, reușind să mențină stabilitatea imperiului înainte de colapsul său final.
• Agârbiceanu — Nume de familie românesc de origine toponimică, derivat de la numele localității Agârbiciu; este purtat în mod celebru de Ion Agârbiceanu (1882–1963), renumit scriitor, prozator, academician și preot greco-catolic român, cunoscut pentru operele sale realiste ce descriu viața rurală și minerească din Munții Apuseni (precum romanul 'Arhanghelii' sau nuvela 'Faraonii'). De asemenea, poate desemna entități sau instituții numite în onoarea sa.
• Agulhas — Denumire geografică proprie care desemnează Capul Agulhas (Cabo das Agulhas), cel mai sudic punct geografic al continentului african, situat în Africa de Sud, reprezentând linia oficială de demarcație dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Indian; de asemenea, termenul dă numele faimosului curent oceanic cald de graniță vestivă (Curentul Agulhas) care curge spre sud de-a lungul coastei de est a Africii.
• alăturare — Acțiunea de a alătura (sau a se alătura) și rezultatul ei; așezare alături, juxtapunere, asociere sau grupare a mai multor elemente, concepte ori persoane în același spațiu sau context structural. În stilistică sau arte vizuale, reprezintă combinarea unor nuanțe, cuvinte ori forme pentru a crea un contrast sau o armonie deosebită.
• alaur — Vechi regionalism rar sau arhaism folosit ocazional în trecut în comunitățile de mineri sau în bazinele aurifere din Transilvania pentru a desemna o varietate specifică de aur nativ combinat cu alte minerale ori un aliaj natural cu nuanțe palide; aur alb argintat. În context structural, termenul păstrează o valoare strict lexicografică, fiind documentat în studiile de etnolingvistică aplicată și în glosarele vechi de exploatare minieră din Munții Apuseni.
• Alba Iulia — Municipiu de rangul întâi din România, reședință a județului Alba, situat în regiunea istorică Transilvania, pe malul râului Mureș. Orașul deține o valoare simbolică națională supremă, fiind locul unde s-a proclamat oficial Marea Unire de la 1 decembrie 1918 și unde au fost încoronați Regii României Mari în anul 1922. Adăpostește cea mai mare cetate de tip Vauban din sud-estul Europei, numită Alba Carolina.
• Albac — Comună turistică importantă situată în județul Alba, Transilvania, România, amplasată în bazinul superior al râului Arieșul Mare, în inima Munților Apuseni. Localitatea este recunoscută la nivel național pentru peisajele sale montane spectaculoase, conservarea meșteșugurilor tradiționale ale moților, precum prelucrarea lemnului, și rolul istoric activ în timpul răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan.
• Albeștii de Muscel — Comună situată în partea de nord a județului Argeș, Muntenia, România, formată din satele Albești (reședința) și Cândești. Localitatea este amplasată în zona istorică a Muscelului, la poalele Munților Iezer-Păpușa, fiind renumită pe plan național pentru carierele sale de calcar numit 'piatră de Albești', utilizată istoric în sculptură și arhitectură monumentală.
• Albrechtsberger — Numele de familie al celebrului compozitor, organist și teoretician muzical austriac Johann Georg Albrechtsberger (1736–1809), renumit pentru tratatele sale avansate de contrapunct și pentru faptul de a fi fost profesorul de armonie al lui Ludwig van Beethoven la Viena.