#alat

• Abies nordmanniana — Specie de brad originară din munții din jurul Mării Negre (Caucaz, Turcia), cunoscută popular sub numele de brad de Caucaz sau bradul lui Nordmann. În domeniul balneologiei europene și al aromaterapiei clinice, această specie este extrem de apreciată datorită calității superioare a uleiului esențial obținut din acele sale bogate în acetat de bornil și campfen, substanțe utilizate intens în inhaloterapie pentru dezinfectarea plămânilor și în băi terapeutice destinate relaxării musculare și calmării sistemului nervos.
• ablișoară — Termen tehnic arhaic sau regionalism utilizat în trecut în satele transilvănene pentru a denumi o componentă de mici dimensiuni dintr-un mecanism hidraulic tradițional (cum ar fi o roată de moară, o piuă de haine sau o vâltoare) ori o piesă dintr-un război de țesut manual. În analizele de arheologie industrială și istorie economică rurală, cuvântul documentează soluțiile inginerești empirice inventate de meșteșugari pentru eficientizarea transmiterii forței motrice sau a ghidajului textil.
• Abomey — Oraș istoric din sudul Beninului, renumit ca fostă capitală politică și administrativă a puternicului Regat vest-african Dahomey (fondat în secolul al XVII-lea). Localitatea găzduiește complexul Palatelor Regale din Abomey, înscris în patrimoniul mondial UNESCO, care servește drept mărturie culturală a dinastiilor monarhice africane și a rezistenței coloniale.
• abur — Starea gazoasă a unei substanțe care, în condiții normale de temperatură și presiune, se află în stare lichidă sau solidă, termenul făcând referire cel mai adesea la vaporii de apă rezultați prin fierbere sau evaporare. În limbajul curent și poetic, desemnează o masă cețoasă fină, o boare călduță sau emanația diafană ce se ridică de pe un corp cald ori umed, simbolizând adesea efemeriul, dinamismul industrial sau intimitatea spațiului domestic.
• Acacia alata — O specie rară și profund fascinantă de arbust pitic, endemică în regiunile temperate din sud-vestul Australiei de Vest, remarcabilă din punct de vedere morfologic prin tulpinile sale aplatizate, de un verde intens, transformate în structuri lărgite cu aspect de aripi (filodii), care preiau rolul frunzelor reduse evolutiv. Cunoscută popular sub denumirea de 'wattle înaripat', această specie se distinge prin inflorescențele globuloase de un galben-crem strălucitor sau alb-gălbui, oferind o adaptare structurală unică și spectaculoasă la climatele cu veri secetoase și incendii periodice.
• adjuncție — Operație sau raport de alăturare ori adăugare a unui element la o structură preexistentă, fără a-i altera identitatea de bază. În lingvistică, se referă la adăugarea unei structuri sintactice la un constituent major, iar în matematică (teoria categoriilor), reprezintă o relație fundamentală între doi functori paraleli, numiți functori adjuncți.
• aerisire — Acțiunea de a aerisi un spațiu și rezultatul ei; proces controlat sau natural prin care aerul viciat dintr-o incintă este înlocuit cu aer proaspăt din exterior. În sens tehnic, reprezintă o deschidere structurală, un canal sau un dispozitiv special proiectat (grilă, supapă) care permite circulația gazelor, ventilarea componentelor sau evacuarea bulelor de aer dintr-un circuit hidraulic.
• aerisitor — Dispozitiv tehnic, piesă sau supapă montată într-o instalație (de încălzire, hidraulică sau de frânare) cu scopul de a elimina automat ori manual aerul sau bulele de gaz acumulate parazitar în circuite. De asemenea, termenul desemnează orice deschidere de dimensiuni reduse sau grilă concepută structural pentru a asigura ventilarea pasivă a unei incinte.
• aerocablu — Cablu conductor, electric sau de tracțiune, proiectat și montat special pentru a fi suspendat la înălțime pe stâlpi ori piloni de susținere în spațiul aerian deschis. În ingineria mecanică, se referă la cablurile groase de oțel utilizate pentru susținerea și deplasarea telefericelor, funicularelor sau a aerobuzelor; în telecomunicații, reprezintă conductorii aerieni protejați împotriva intemperiilor.
• aeroionoterapie — Metodă de tratament medical bazată pe inhalarea controlată a aerului îmbogățit cu aeroioni, în special ioni negativi, produși pe cale naturală (în preajma cascadelor, pe malul mării sau în peșteri) ori pe cale artificială cu ajutorul unui aeroionizator. Această terapie fizică are scopul de a normaliza funcțiile respiratorii, de a stimula circulația sangvină, de a regla sistemul nervos vegetativ și de a induce o stare de relaxare.
• aerosoloterapie — Metodă terapeutică sau procedură clinică de tratament ce constă în introducerea dirijată în căile respiratorii a unor aerosoli formați din substanțe medicamentoase sau ape minerale naturale pulverizate sub presiune. Această tehnică structurală este utilizată pe scară largă în stațiunile balneare și clinici pentru umezirea mucoaselor, fluidificarea secrețiilor bronșice și tratarea afecțiunilor respiratorii cronice.
• aeroterm — Aparat tehnic industrial sau dispozitiv mecanic complex utilizat pentru încălzirea rapidă a spațiilor mari, echipat structural cu un ventilator care forțează trecerea aerului printr-o baterie electrică ori cu apă caldă și expulzarea lui sub formă de flux termic dirijat. Ca adjectiv, se referă la fenomenele termice gazoase sau la sistemele bazate pe transferul de căldură prin aer.
• afișat — 1. Care a fost pus, lipit sau expus într-un loc public, pe un panou sau avizier pentru a fi citit ori văzut de toată lumea; anunțat oficial. 2. În informatică, descrie datele, imaginile sau textele făcute vizibile pe ecranul unui dispozitiv electronic. 3. În sens figurat și comportamental, termenul califică un sentiment, o atitudine sau o relație manifestată în mod ostentativ ori etalată public cu scopul deliberat de a atrage atenția.
• alat — Vechi termen tehnic, arhaism sau regionalism utilizat istoric în anumite meșteșuguri ori elemente de construcție tradiționale pentru a desemna o piesă laterală, o aripă a unei clădiri, un pervaz lat ori un dispozitiv structural de ghidare; uneori folosit cu sensul de unealtă sau accesoriu în atelierele de tâmplărie vechi. Acest cuvânt are o circulație extrem de restrânsă și se regăsește în glosarele lexicografice de nișă.
• Alatau — Denumire geografică generică de origine turcică atribuită mai multor lanțuri și masive muntoase ramificate din sistemele Tian-Șan, Altai și din regiunile Siberiei de Sud sau ale Asiei Centrale (cum ar fi Alatau Dzungarian, Alatau Trans-Ili ori Alatau Kuznețk); relief muntos structural de mari dimensiuni, caracterizat prin creste înalte, ghețari alpini și văi adânci. Aceste masive joacă un rol climatic și hidrologic esențial în bazinele hidrografice transfrontaliere din Kazahstan, Kârgâzstan, China și Federația Rusă.
• alativ — Caz gramatical local (specific limbilor ugrofice, cum sunt finlandeza, estona și maghiara, dar și unor limbi caucaziene ori sumeriene) care exprimă direcția unei mișcări către suprafața sau vecinătatea unui obiect, având sensul de 'spre', 'la' sau 'până la'; caz direcțional structural. Ca adjectiv, descrie desinențele, sufixele sau structurile morfologice destinate să marcheze deplasarea orientată către o țintă spațială definită.
• alato — Prefixoid sau element structural de compunere utilizat în terminologia științifică internațională, derivat din limba latină, utilizat pentru a introduce în structura neologismelor referirea la aripi, la formațiuni aliforme, la prelungiri membranoase laterale sau la stadiul aripat al unor organisme; aripat. În botanică și zoologie, servește la formarea denumirilor binominale sau a termenilor descriptivi morfologici referitori la tulpini, pețioluri ori organe prevăzute cu expansiuni subțiri asemănătoare unor aripi.
• alatocaul — Care are tulpina aripată sau prevăzută cu prelungiri membranoase laterale, subțiri și verzi, asemănătoare unor aripi; caracterizat structural prin extinderea pețiolului sau a bazei frunzelor de-a lungul axului principal al tulpinii, formând muchii lărgite. În botanica sistematică și descriptivă, acest termen califică specii de plante (cum sunt unele brioofite sau angiosperme din familia Asteraceae) ale căror tulpini posedă profile geometrice proeminente ce măresc suprafața de fotosinteză și asigură ghidarea apei.
• alătra — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru verbul a lătra; emiterea de către câini (sau alte canide precum lupii și vulpile) a unor sunete scurte, repetate și stridente, caracteristice speciei. În sens figurat și peiorativ, termenul se folosește în graiurile populare pentru a descrie o persoană care strigă violent, aduce acuzații nefondate sau vorbește pe un ton răstit și certăreț.
• alătrare — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru lătrare; acțiunea de a alătra și rezultatul ei, constând în sunetul specific emis de câini sau în manifestarea zgomotoasă a acestora. În sens figurat, termenul desemnează o izbucnire verbală violentă, o dojană aspră sau o serie de strigăte răstite făcute cu scopul de a intimida.