#alămi

• alămat — Care a fost acoperit cu un strat protector sau decorativ de alamă prin procedee tehnice precum galvanizarea, depunerea electrolitică sau imersia termică; alămit. Termenul se aplică diverselor piese metalice din fier, oțel sau zinc pentru a le conferi o rezistență sporită la coroziune și un aspect estetic rafinat, similar cu cel al aurului.
• alămi — Variantă fonetică regională sau tehnică secundară pentru verbul a lămi (sau a lămâi în metalurgie); acțiunea de a acoperi suprafața unui obiect din fier, oțel ori fontă cu un strat subțire și uniform de alamă, prin electroliză sau prin imersie în aliaj topit, cu scopul de a-i asigura o protecție eficientă împotriva coroziunii și un aspect estetic strălucitor.
• alămîie — Variantă grafică învechită (cu 'î' interior conform normelor ortografice anterioare anului 1993) pentru regionalismul alămâie; termen popular folosit în anumite dialecte pentru lămâie ori pentru planta aromatică medicinală roiniță (Melissa officinalis). Frunzele acesteia emană un parfum citric revigorant și sunt apreciate în fitoterapia tradițională pentru proprietățile lor sedative și antispastice.
• alămîioară — Variantă grafică învechită (cu 'î' interior conform normelor ortografice anterioare anului 1993) pentru alămâioară; diminutiv popular și afectiv utilizat în mediul rural pentru a desemna o lămâie mică sau planta aromatică medicinală numită roiniță ori melisă (Melissa officinalis). În creațiile lirice ale folclorului tradițional, termenul era întrebuințat ca o metaforă cromatică sau olfactivă pentru a sugera prospețimea, tinerețea senină ori paloarea delicată a chipului.
• alămîiță — Variantă grafică învechită (cu 'î' interior conform normelor ortografice anterioare anului 1993) pentru alămâiță; denumire populară atribuită arbustului ornamental numit iasomie-de-grădină (Philadelphus coronarius), ale cărui flori albe au un parfum intens ce amintește de cel al citricelor, sau plantei aromatice medicinale cunoscute drept roiniță (Melissa officinalis). Frunzele și florile sale uscate erau folosite în gospodăriile tradiționale pentru aromatizarea lenjeriilor și ca remediu fitoterapeutic contra migrenelor.
• alămîiu — Variantă grafică învechită (cu 'î' interior conform normelor ortografice anterioare anului 1993) pentru alămiu; care are culoarea alamei, fiind de un galben-roșiatic sau galben-verzui strălucitor, cu reflexe metalice specifice aliajului de cupru și zinc. Este utilizat în textele literare, tehnice sau academice mai vechi pentru a descrie nuanța caldă a unor obiecte din metal patinat ori lumina specifică a apusului.
• alamină — Denumire rară, neologism sau termen tehnic din domeniul științelor pământului utilizat pentru a descrie o varietate specifică de mineral sau un compus natural derivat structural; în anumite contexte industriale, foaie fină, peliculă sau strat subțire dintr-un material compozit prelucrat. Acest cuvânt are o circulație restrânsă, fiind consemnat în glosarele academice specializate în descrierea compoziției rocilor sau a structurilor stratificate.
• alămire — Acțiunea de a alămi (sau a lămi) și rezultatul ei; proces tehnologic de acoperire a suprafeței unui obiect metalic (de obicei din oțel, fier sau fontă) cu un strat subțire, uniform și aderent de alamă. Acest tratament se realizează prin metode electrolitice (galvanizare) sau termice, având scopul de a proteja materialul de bază împotriva coroziunii și de a-i conferi un aspect estetic deosebit, similar cu aurul.
• alămit — Care a fost supus procesului de alămire (sau lămire); obiect, piesă sau material metalic acoperit cu un strat protector sau decorativ de alamă. În sens industrial, descrie starea finală a unor accesorii sau elemente structurale care au primit un finisaj galben-auriu pentru a îmbunătăți rezistența la uzură și coroziune atmosferică.
• alămiu — Care are culoarea alamei; de un galben-roșiatic sau galben-verzui strălucitor, cu reflexe metalice specifice aliajului de cupru și zinc. Termenul este utilizat frecvent în descrierile literare sau tehnice pentru a evoca nuanța caldă, ușor patinată, a unor obiecte metalice, a frunzelor de toamnă sau a luminii crepusculare.
• alămui — Variantă fonetică regională sau formă dialectală atestată pentru verbul a alămi (sau a lămi); acțiunea de a acoperi suprafața unui obiect metalic cu un strat subțire de alamă. De asemenea, în anumite graiuri meridionale, poate fi o variantă pentru verbul a lămâi, însemnând a adăuga suc de lămâie într-un preparat culinar pentru a-i schimba aciditatea.
• alămuire — Variantă fonetică regională sau tehnică secundară pentru alămire; acțiunea de a alămui (sau a alămi) și rezultatul ei, constând în procesul meșteșugăresc sau industrial de acoperire a unui obiect din oțel, fier ori fontă cu un strat subțire și uniform de alamă pentru a-i asigura protecție anticorozivă și un finisaj estetic galben-auriu. În anumite contexte dialectale din sudul țării, termenul poate reprezenta și o acțiune derivată metaforic din verbul a lămâi, făcând referire la acrirea unui preparat culinar.
• alămuit — Care a fost supus procesului de alămuire; obiect, piesă sau material metalic acoperit cu un strat protector de alamă prin metode galvanice ori termice. În sens culinar regional, termenul descrie un preparat culinar (în special o ciorbă sau un sos) în care s-a adăugat zeamă de lămâie pentru a obține un gust acrișor și revigorant.
• ancrasa — A (se) acoperi cu un strat subțire sau gros de reziduuri, calamină, funingine, grăsimi ori impurități rezultate în urma unor procese termice sau chimice; a (se) înfunda ori a (se) bloca din cauza depunerilor parazitare. Acest fenomen mecanic afectează funcționarea normală a bujiilor, filtrelor, injectoarelor sau a altor piese metalice expuse la arderi incomplete ori la fluide impurificate.
• ancrasare — Acțiunea de a se ancrasa și rezultatul ei; proces structural de acumulare și depunere a unui strat de calamină, reziduuri uleioase, funingine ori impurități pe suprafețele interioare ale unor mecanisme sau instalații industriale. Fenomenul reduce eficiența termică, micșorează secțiunea utilă a conductelor și poate provoca defectarea gravă a motoarelor cu ardere internă.
• ancrasat — Care este acoperit cu un strat dens de calamină, reziduuri uleioase, funingine sau impurități rezultate dintr-o ardere incompletă; starea unui dispozitiv, filtru sau mecanism blocat ori obstrucționat parțial de depuneri solide. În limbajul industrial, descrie o piesă nefuncțională sau cu randament scăzut din cauza acumulărilor parazitare aderente.
• annularia — Gen fosil de plante din ordinul Equisetales, caracteristic perioadelor Carbonifer și Permian, reprezentând frunzișul dispus în verticile stelate al arborilor străvechi numiți Calamites. Frunzele liniare sau lanceolate erau unite structural la bază într-un inel distinct, formând o amprentă fosilă circulară ce oferă indicii cruciale despre structura pădurilor mlăștinoase din era paleozoică.
• babic — Salam crud-uscat, tradițional din zona Buzăului, preparat dintr-un amestec de carne de vită și de porc (sau oaie), puternic condimentat cu ardei iute roșu și boia, presat și uscat natural timp de mai multe săptămâni până obține o consistență fermă și un gust picant caracteristic.