#aghe

• adezmă — Formă regională sau arhaică rară, întâlnită în vechi dialecte sau texte bisericești, ce reprezintă o alterare fonetică locală a cuvântului 'agheazmă' (apă sfințită). În context structural și etnografic, termenul desemnează apa rituală binecuvântată de preot în cadrul unor ceremonii religioase, utilizată de credincioși pentru purificare spirituală, sfințirea gospodăriilor sau alungarea simbolică a spiritelor malefice.
• adiazmă — Variantă fonetică regională întâlnită în graiurile transilvănene și bănățene pentru substantivul 'agheasmă' (sau agheazmă); reprezintă apa sfințită de către preot în cadrul unei slujbe religioase ortodoxe sau catolice, utilizată structural în ritualurile de purificare, binecuvântare a caselor și alungare a spiritelor necurate. Termenul păstrează o puternică valoare cutumiară în viața spirituală a comunităților rurale.
• aghe — Variantă fonetică rară, arhaică sau regională utilizată în trecut în limbajul bisericesc sau în graiurile locale pentru a desemna titlul de agă, reprezentantul ordinii publice, ori o prescurtare simbolică legată de termenul agheasmă. În anumite contexte istorice, a funcționat și ca rădăcină onomastică hipocoristică.
• agheasmă — Apă sfințită de către preot în cadrul unei slujbe religioase speciale (sfințirea mică sau sfințirea mare a apei), prin invocarea Duhului Sfânt, utilizată în Biserica Ortodoxă și Catolică pentru binecuvântare, purificare structurală, stropirea caselor, a obiectelor de cult și vindecare spirituală; slujba religioasă în cadrul căreia se sfințește această apă.
• agheasmatar — Vas mare de metal, piatră ori marmură utilizat în bisericile ortodoxe pentru păstrarea aghesmei (apei sfințite); mic pavilion, foișor deschis sau construcție ușoară situată în curtea unei mănăstiri ori biserici, unde se săvârșește slujba sfințirii apei la marile sărbători; carte de cult (numită și Molitfelnic) care conține rânduiala sfințirii apei și alte slujbe bisericești mici.
• agheasmatoriu — Formă arhaică sau variantă rară pentru agheasmatar; vas sfințit destinat păstrării apei sfințite ori spațiu ecleziastic restrâns amenajat în interiorul sau în proximitatea lăcașului de cult pentru oficierea ritualului sfințirii apei. Se întâlnește în manuscrisele bisericești vechi și în inventarele mănăstirești de secol XVIII.
• agheazmă — Variantă ortografică pentru agheasmă sau aghiazmă; apa care a fost sfințită de preot prin ritualul liturgic al epiclezei (invocarea Duhului Sfânt). Este utilizată pe scară largă în cultul creștin răsăritean pentru stropirea penitenților, curățirea locurilor profane, alungarea duhurilor necurate și sfințirea obiectelor domestice sau bisericești.
• agheazmatar — Variantă ortografică și lexicală recunoscută pentru agheasmatar; vas metalic de dimensiuni mari, potir monumental sau fântână ritualică utilizată în lăcașurile de cult de tradiție bizantină pentru stocarea apei sfințite. Desemnează, de asemenea, pavilionul exterior acoperit în care comunitățile ecleziastice celebrează sfințirea apei, precum și manualul liturgic ce conține aceste rânduieli.
• Aghenia — Malformație congenitală rară caracterizată prin absența completă, nedezvoltarea structurală sau lipsa congenitală a unui organ, a unui țesut ori a unei părți a corpului încă din perioada dezvoltării intrauterine. Fenomenul este cauzat de erori genetice sau factori teratogeni manifestați în fazele timpurii ale organogenezei.
• aghent — Formă veche, arhaică sau regională pentru termenul agent; persoană împuternicită în trecut să reprezinte interesele unei autorități administrative, comerciale ori consulare. Se întâlnește în documentele administrative de secol XIX și în textele literare cronicărești.
• aghentă — Formă veche, arhaică sau regională pentru substantivul feminin agentă; femeie împuternicită în trecut să acționeze în numele unei instituții, companii ori autorități, sau care intermedia tranzacții comerciale în diverse târguri. Termenul apare atestat în documentele de cancelarie din secolul al XIX-lea și în scrierile de epocă.
• aghenție — Formă veche, arhaică sau regională pentru substantivul feminin agenție; instituție publică, birou, sucursală comercială ori organizație intermediară împuternicită în trecut să administreze servicii oficiale sau să reprezinte interesele unei autorități locale ori străine. Apare atestată în documentele de arhivă și scrierile administrative de secol XIX.
• aghentură — Formă arhaică sau variantă veche pentru substantivul agentură; totalitatea aghenților, informatorilor ori colaboratorilor secreți dintr-o rețea de spionaj care acționează pe teritoriul unui stat; de asemenea, birou, agenție ori sucursală locală reprezentând interesele oficiale ori oculte ale unei puteri străine. Termenul este utilizat frecvent în documentele diplomatice și politice din secolele XIX și XX.
• aghesmui — A stropi cu agheasmă (apă sfințită) o persoană, o casă, o recoltă sau un obiect de cult, în cadrul unui ritual ecleziastic ori tradițional de purificare structurală și binecuvântare; în limbajul familiar sau argotic, înseamnă a consuma băuturi alcoolice în exces ori a (se) îmbăta.
• aghesmuire — Acțiunea de a aghesmui și rezultatul ei; ritual ecleziastic sau tradițional prin care se stropește cu agheasmă (apă sfințită) o persoană, o locuință, o recoltă ori un obiect de cult în scopul binecuvântării și purificării structurale; în sens familiar sau glumeț, acțiunea de a consuma băuturi alcoolice în exces.
• aghesmuit — Care a fost stropit sau binecuvântat cu agheasmă; locuință ori obiect purificat structural prin ritualul apei sfințite; în limbajul familiar sau argotic, persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice, fiind amețită ori beată.
• aghestin — Formă rară, arhaică sau regională utilizată în trecut în unele comunități rurale pentru a descrie un obiect ori un spațiu curățat, spălat ori stropit cu agheasmă; de asemenea, poate indica o persoană care se ocupă cu adusul apei sfințite sau o variantă locală, deformată, legată de ordinul călugăresc al augustinilor în documentele transilvănene vechi.
• aghețizare — Acțiunea de a (se) agheța și rezultatul ei; proces rar sau regional prin care un obiect ori o suprafață se prinde, se agață, se agață structural într-un cârlig sau obstacol; de asemenea, poate indica transformarea simbolică sau deformată local a unui element legat de gheață (înghețare secundară).
• Agheu — Numele unuia dintre cei doisprezece Profeți Mici ai Vechiului Testament, autorul cărții biblice canonice care îi poartă numele. Mesajul său profetic, rostit în jurul anului 520 î.Hr., s-a concentrat pe îndemnarea poporului evreu întors din exilul babilonian de a reconstrui Templul din Ierusalim, fiind recunoscut ca o personalitate centrală în perioada post-exilică a iudaismului.
• aghezmui — Variantă ortografică recunoscută pentru aghesmui; acțiunea de a stropi cu agheasmă (apă sfințită) o persoană, o gospodărie, holdele sau diverse bunuri, însoțită de rugăciuni de binecuvântare și purificare spirituală; în sens colocvial, desemnează consumul de băuturi alcoolice până la starea de ebrietate.