#aga

• bagaboandă — Termen peiorativ, injurios sau de argou folosit pentru a desemna o femeie cu o conduită morală considerată ușuratică, o vagabondă, o hoinară sau o prostituată. Reprezintă o alterare fonetică populară a cuvântului 'vagabondă', utilizată în limbajul colocvial dur pentru a exprima disprețul profund sau pentru a insulta demnitatea unei persoane de sex feminin.
• bagaboantă — Variantă fonetică populară, depreciativă și argotică a cuvântului 'vagabondă'; termen injurios folosit în limbajul colocvial dur pentru a desemna o femeie cu un stil de viață dezordonat, o hoinară lipsită de adăpost sau o persoană de sex feminin cu o conduită morală considerată ușuratică. Reprezintă o expresie suburbană utilizată pentru a manifesta un dispreț profund sau o jignire directă.
• bagabond — Formă coruptă fonetic sau variantă argotică urbană pentru vagabond; persoană fără un domiciliu stabil și fără o ocupație permanentă, care hoinărește pe străzi trăind adesea din cerșit sau mici expediente. Folosit ca adjectiv, descrie un comportament neserios, șmecheresc, nesupus regulilor sociale ori o viață caracterizată prin aventuri nocturne și petreceri în medii suburbane.
• bagabont — Variantă fonetică populară și familiară a cuvântului 'vagabond'; individ șmecher, derbedeu, neserios sau escros de proporții reduse care hoinărește pe străzi ori evită munca stabilă. Folosit ca adjectiv, termenul descrie un stil de viață aventuros, rebel, orientat spre petreceri nocturne și expediente bănești, adesea purtând o nuanță de admirație implicită pentru abilitățile de descurcăreț ale individului.
• băgăcios — Persoană care are tendința sâcâitoare de a se amesteca nepoftită în treburile, discuțiile sau secretele altora; indiscret, curios, vârâcios. Termenul aparține registrului familiar-peiorativ și descrie un individ lipsit de tact sau bune maniere, care forțează implicarea sa în situații ce nu îl privesc direct.
• Băgaciu — Numele unei comune și al satului de reședință din județul Mureș, Transilvania, România, localitate cu o istorie veche și o importantă moștenire arhitecturală (cum ar fi biserica evanghelică fortificată săsească). De asemenea, termenul funcționează în onomastica națională ca nume de familie românesc, derivat istoric din rădăcini lexicale legate de vechile migrații sau proprietăți rurale din interiorul arcului carpatic.
• bagadel — Formă neologistică rară sau variantă parțial adaptată (din francezul 'bagatelle') ce desemnează o bagatelă; o piesă muzicală instrumentală de proporții reduse, cu caracter ușor, dinamic, adesea compusă pentru pian și lipsită de o structură pretențioasă. În sens general livrescă, termenul poate descrie un lucru de mică importanță, un fleac sau o chestiune minoră abordată într-o conversație.
• bagadie — Termen istoric și regional extrem de rar, utilizat în vechi graiuri comunitare sau documente de graniță, care desemnează o ceată de străjeri, o escortă rudimentară sau un corp militar auxiliar însărcinat cu paza convoaielor ori a drumurilor comerciale. În sens peiorativ colectiv, în anumite subdialecte izolate, cuvântul putea descrie o adunare zgomotoasă, o gloată dezorganizată de oameni de rând ori o harababură socială.
• bagagiu — Variantă ortografică veche sau formă regională fonetică a cuvântului bagaj; totalitatea geamantanelor, cuferelor, pachetelor sau sacilor pe care un călător îi ia cu sine în timpul unei călătorii. În textele juridice, administrative sau literare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, termenul descria bunurile mobile transportate în vagoanele de tren ori pe vapoare.
• bagaj — Totalitatea geamantanelor, cuferelor, gentilor, sacilor sau pachetelor pe care un călător le ia cu sine în timpul unei deplasări pentru a-și transporta efectele personale. În sens figurat și cultural, termenul desemnează ansamblul de cunoștințe, deprinderi, experiențe sau trăiri acumulate de o persoană de-a lungul vieții ori moștenirea intelectuală și emoțională a unui individ.
• bagajist — Muncitor sau angajat însărcinat cu manipularea, sortarea, încărcarea, descărcarea și transportul bagajelor călătorilor în gări, aeroporturi, porturi sau hoteluri; hamal. În structurile logistice moderne ale aeroporturilor, acești lucrători operează echipamente speciale de bandă rulantă și vehicule de transport utilitar pentru a asigura transferul rapid al calabalâcului.
• bagalie — Variantă fonetică rară, arhaică sau regională (înrudită parțial cu 'bagadie') ce desemnează o adunare zgomotoasă de oameni, o gloată dezorganizată, o mulțime gălăgioasă sau o harababură socială în comunitățile vechi. În anumite contexte istorice izolate, termenul putea face referire și la o ceată de lucrători ambulanți sau hoinari care se deplasau împreună dintr-un ținut în altul.
• bagalii — Forma de plural a substantivului arhaic și regional 'bagalie'; desemnează mai multe gloate, adunări haotice, cete zgomotoase sau grupuri dezorganizate de oameni care perturbă liniștea ori se deplasează fără o țintă clară. În manuscrisele vechi cu caracter administrativ, forma de plural individualizează focarele de agitație populară sau adunările neautorizate de la marginea târgurilor.
• Băgan — Nume propriu de familie românesc sau rar toponim istoric rural, provenind etimologic dintr-o variantă derivată a apelativului 'bădan' sau prin sufixare augmentativă direct pe tema nominală autohtonă 'bade/baga'. Ca nume de familie, este documentat în registrele administrative și parohiale, individualizând linii de descendență stabile în cadrul comunităților rurale și urbane.
• băgăos — Variantă regională rară sau alterare fonetică izolată (înrudită etimologic cu 'băgăcios' sau 'băgăreț') ce desemnează o persoană intruzivă, vârâcioasă sau indiscretă, care manifestă tendința constantă de a se amesteca nepoftită în treburile, secretele sau discuțiile altora. Circulă sporadic în anumite graiuri rurale, purtând o nuanță familiară depreciativă.
• băgare — Acțiunea de a băga (a introduce, a vâra, a pune în interior) și rezultatul ei. Termenul se utilizează de regulă însoțit de determinări prepoziționale sau în cadrul unor locuțiuni și expresii bine fixate în limba română (cum ar fi băgarea în seamă sau băgarea de seamă), definind introducerea fizică ori implicarea abstractă într-o anumită situație.
• băgare de seamă — Atenție deosebită, vigilență, prudență, spirit de observație sau circumspecție în fața unei acțiuni ori situații. Reprezintă substantivarea locuțiunii verbale 'a băga de seamă', indicând capacitatea cognitivă a unui individ de a remarca micile detalii, de a preveni pericolele iminente sau de a acționa cu maximă concentrare.
• băgăreț — Care se bagă peste tot; insistent, intruziv, dornic de a se implica activ și rapid în discuții, afaceri sau grupuri fără a fi neapărat invitat; descurcăreț (în sens peiorativ parțial). Termenul aparține registrului familiar urban și descrie un individ care forțează limitele politeții din dorința de a obține avantaje sau de a fi în centrul atenției.
• bagasă — Material fibros, uscat și pulpos care rămâne ca reziduu după zdrobirea tulpinilor de trestie de zahăr, sorg sau agave în procesul de extragere a sucului. Datorită structurii sale celulozice bogate, este utilizată pe scară largă drept biocombustibil ecologic pentru producerea de energie termică și electrică în fabrici, dar și ca materie primă sustenabilă în industria celulozei, a hârtiei și a materialelor izolatoare de construcție.
• băgat — Care a fost introdus, vârât, pus în interiorul unui obiect sau spațiu închis. În sens figurat, colocvial sau argotic, descrie o persoană care s-a implicat activ, forțat sau neinvitat într-o anumită afacere, discuție ori grup social, sau un individ care a fost angajat ori plasat într-o funcție prin intermediul unor influențe exterioare.