#adjectiv variabil

• adecuat — Care corespunde perfect unei anumite situații, unui scop determinat sau unor cerințe specifice; potrivit, oportun, indicat, convenabil sau conform cu realitatea ori normele stabilite. În sens filosofic sau cognitiv, descrie o reprezentare mentală ori o idee care reflectă cu exactitate și fidelitate obiectul cunoașterii.
• adecvat — Care corespunde perfect unei anumite situații, unui scop determinat sau unor cerințe specifice; potrivit, oportun, indicat, convenabil sau conform cu realitatea ori normele stabilite. În sens filosofic sau cognitiv, descrie o reprezentare mentală ori o idee care reflectă cu exactitate și fidelitate obiectul cunoașterii.
• aducător — Persoană, obiect, factor sau fenomen care transportă, livrează, generează ori provoacă o anumită stare, un efect sau un rezultat concret. În sens economic și juridic, termenul califică elemente sau activități capabile să producă venituri, profit sau foloase materiale structurate. În sens figurat sau abstract, descrie un vector purtător de vești, sentimente, transformări spirituale ori fenomene meteorologice specifice.
• adulmecător — Persoană, animal sau factor care adulmecă, mirosește sau urmărește o amprentă olfactivă; animal de pradă sau câine utilitar dotat cu un fler deosebit, specializat în luarea urmei. Ca adjectiv, termenul califică un comportament, un organ senzorial ori un instinct capabil să intercepteze și să interpreteze microparticulele de miros dintr-un mediu fluid. În sens figurat, descrie o persoană intuitivă, un investigator sau un detectiv care descoperă rapid secrete, intenții ascunse sau oportunități ghidându-se după indicii subtile.
• adunător — Persoană, animal sau factor vector de mediu care strânge, colectează sau cumulează la un loc lucruri risipite; colecționar asiduu de bunuri sau obiecte. În domeniul tehnologiei informației și al electronicii digitale, termenul desemnează un dispozitiv sau un circuit logic specializat numit sumator care efectuează operația matematică de adunare a două sau mai multor numere exprimate în cod binar. Ca adjectiv, califică o atitudine chibzuită, orientată spre economisire și acumulare materială.
• adunc — Termen poetic, arhaic sau regional folosit cu sensul de adânc, profund sau prăpăstios; de asemenea, poate descrie un obiect sau un element anatomic curbat în interior, încovoiat sau scobit (cum ar fi un profil acvilin sau un cioc coroiat). În textele literare vechi și în baladele populare, adjectivul califica elemente de relief precum văi înguste, peșteri întunecoase sau ape curgătoare mari, sugerând o profunzime misterioasă sau greu de explorat.
• adventist — Persoana care apartine unei comunitati crestine adventiste, adoptand doctrina iminentiei celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos. Ca adjectiv, termenul califica o institutie, o publicatie, un lacas de cult ori o practica religioasa ce apartine acestui cult ori este in conformitate cu normele si credintele sale, cum sunt sabatul de ziua a saptea si stilul de viata abstinent.
• apropiabil — Care poate fi apropiat din punct de vedere spațial, fizic ori temporal; care permite accesul sau reducerea distanței fără obstacole majore. În sens psihologic sau social, descrie o persoană deschisă, comunicativă, sociabilă și ușor de abordat, cu care se pot stabili rapid legături de prietenie sau colaborare profesională.
• apropiat — Aflat la distanță mică în spațiu sau în timp; care urmează să se întâmple curând sau se găsește în vecinătate directă. La nivel social sau psihologic, descrie o persoană unită prin legături strânse de rudenie, prietenie profundă sau interese comune, devenind un membru intim al anturajului cuiva.
• apropiativ — Care indică, exprimă sau servește la stabilirea unei apropieri, a unei aproximări sau a unei valori estimated ori orientative. În sens lingvistic structural, se poate referi la mărci morfosintactice sau valori semantice care sugerează orientarea direcțională către un reper spațial fără a-l atinge pe deplin.
• apropielnic — Formă adjectivală rarisimă, regională sau arhaică, utilizată pentru a descrie o persoană sau o atitudine caracterizată prin dorința de apropiere, prietenie, cumsecădenie și ospitalitate; om abordabil, sociabil, care caută să stabilească legături calde și intime cu cei din jur.
• apropietiv — Variantă arhaică sau regională cu închiderea vocalică 'e' pentru adjectivul apropiativ; care servește la indicarea unei apropieri, aproximări sau orientări direcționale spre un punct de referință spatial ori temporal.
• apropietnic — Variantă fonetică veche sau dialectală pentru adjectivul apropielnic; persoană cu o fire caldă, deschisă, binevoitoare și sociabilă, care caută în mod activ prietenia, apropierea sau împăcarea cu semenii săi în comunitatea tradițională.
• apropios — Formă adjectivală rarisimă sau regională utilizată pentru a descrie o persoană sociabilă, caldă, prietenoasă și binevoitoare, care manifestă o înclinație naturală spre apropiere interpersonală și dialog deschis, respingând mândria sau distanțarea socială.
• apropișor — Formă diminutivală a adjectivului sau adverbului 'aproape' ori 'apropiat'; situat la o distanță destul de mică în spațiu sau în timp, aflat destul de aproape de un punct de referință. Sugerează o nuanță de familiaritate, indulgență sau aproximare blândă în evaluarea distanței.
• apropriabil — Care poate fi apropriat, însușit sau transformat în proprietate privată ori exclusivă; bun, drept, resursă sau concept abstract care permite, din punct de vedere juridic ori structural, dobândirea posesiei sale legale de către un individ ori o entitate.
• aprosimativ — Formă arhaică, regională ori hibridă din lexicul premodern utilizată ca variantă pentru termenul 'aproximativ'; care este aproape de valoarea reală, de adevăr ori de un anumit punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ, orientativ.
• aprossimativ — Variantă grafică etimologică sau italianizantă utilizată în textele românești din perioada premodernă pentru termenul 'aproximativ'; care este aproape de adevăr, de valoarea reală ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ sau orientativ.
• aprostimativ — Formă alterată, regională sau hibridă născută din contaminarea fonetică populară dintre cuvintele 'aproximativ' și verbe ori substantive din sfera estimării sau apropierii; utilizat în graiurile nestandardizate pentru a exprima o valoare orientativă, nedeclarată cu precizie absolută.
• aproximatif — Formă arhaică, livrescă ori neologică timpurie utilizată în textele premoderniști ca variantă cu iz francez pentru adjectivul sau adverbul 'aproximativ'; care este aproape de valoarea reală, de adevăr ori de un punct de referință, fără a fi perfect exact; estimativ, orientativ.