#aditional

• aba — Țesătură groasă din lână, de obicei albă sau cenușie, bătută la piuă. În etnomedicina și istoria igienei din spațiul balcanic, acest material era utilizat în trecut pentru confecționarea hainelor țărănești rezistente la intemperii, dar și ca izolator termic elementar în tratamente empirice rurale (împachetări uscate pentru combaterea frisoanelor sau a reumatismului).
• abager — Meșteșugar care se ocupă cu fabricarea sau cu comercializarea abalei sau a hainelor din aba. În contextul igienei istorice și al etnomedicinii, breslele de abageri controlau calitatea și densitatea pănurii, asigurând confecționarea veșmintelor tradiționale ce serveau drept barieră termică esențială împotriva epidemiilor cauzate de expunerea la frig și umezeală.
• abai — Termen regional rar utilizat în anumite zone din vestul României pentru a desemna o bucată mare de țesătură de lână groasă sau o pătură de pănură grosieră. În practicile empirice de sănătate rurală, acest material (abaiul) era încălzit la sobă și aplicat pe toracele pacienților cu afecțiuni respiratorii sau pe articulațiile dureroase pentru efectul său analgezic și sudorific.
• abaldă — Termen arhaic și regional extrem de rar, atestat în unele glosare din nordul Transilvaniei, utilizat istoric pentru a descrie o unealtă rudimentară din lemn (pisălog gros sau zdrobitor) folosită în gospodăriile țărănești sau de către vracii locali pentru mărunțirea și zdrobirea scoarței de copac, a rădăcinilor fibroase sau a grăsimilor animale utilizate la prepararea remediilor și unguentelor empirice.
• abrăcat — (Regional) Care este îmbrăcat, înveșmântat sau acoperit cu haine; (prin extensie, despre paturi sau încăperi) gătit ori protejat cu țoluri, scoarțe sau cergi tradiționale.
• acaret — Clădire accesorie sau anexă gospodărească (cum ar fi grajdul, șura, magazia, porumbăria sau bucătăria de vară) situată în curtea unei locuințe, separată sau alipită de corpul principal al casei. Utilizat adesea la plural (acareturi), termenul desemnează ansamblul construcțiilor secundare destinate adăpostirii animalelor, uneltelor sau proviziilor, fiind o componentă structurală tipică a gospodăriilor rurale și a conacelor boierești tradiționale.
• acăstaie — Clădire sau casă construită cu o înălțime disproporționată sau exagerată în raport cu baza ori cu restul așezărilor din jur; locuință ridicată mult prea sus. În sens etnografic regional, termenul derivă din structura tehnică a schelelor înalte sau a construcțiilor monumentale din lemn din zonele rurale ale Moldovei și Bucovinei, sugerând o arhitectură neobișnuită, adesea privită cu ironie de comunitate.
• acruma — A supune un material, un aliment sau o substanță unui proces de acrire sau fermentare acidă controlată; a deveni acru. În anumite contexte meșteșugărești sau tehnice vechi (cum ar fi tăbăcăria ori pregătirea textilelor), acțiunea se referă la tratarea chimică structurală a fibrelor sau a pieilor în băi de soluții slab acide pentru a le modifica proprietățile fizice de elasticitate și rezistență.
• Acsenia — Variantă onomastică regională și arhaică a numelui propriu feminin 'Xenia' sau 'Axenia', de origine grecească (provenind din 'Xenia', care semnifică ospitalitate, primire călduroasă sau străină). În spațiul cultural românesc, este întâlnit cu precădere în comunitățile tradiționale din mediul rural sau în documentele vechi bisericești, desemnând o persoană de sex feminin și păstrând o puternică conotație istorică și spirituală.
• Acsica — Formă hipocoristică și diminutivală a prenumelui feminin Acsenia sau Axenia, utilizată în context familial sau colocvial pentru a exprima afecțiunea, apropierea și familiaritatea. Este un termen specific onomasticii tradiționale românești, întâlnit în special în comunitățile rurale din trecut, unde numele lungi erau adaptate prin sufixe populare pentru a deveni mai ușor de pronunțat în viața de zi cu zi.
• acșor — Diminutiv popular al substantivului 'ac'; ac de dimensiuni foarte mici utilizat în activități de croitorie fină, broderie tradițională sau pentru fixarea delicată a componentelor vestimentare. În sens regional, termenul poate descrie și un obiect ascuțit de mici dimensiuni care seamănă cu un ac, cum ar fi ghimpii anumitor plante sau elemente metalice minuscule din structura unor mecanisme de precizie.
• adalmaș — Obicei tradițional românesc constând în oferirea unei cinste (de regulă băutură sau mâncare) de către cumpărător vânzătorului și martorilor, pentru a pecetlui și a sărbători încheierea unei tranzacții comerciale (în special vânzarea de animale sau pământ); cinstea oferită în această ocazie. Acest ritual structural are valoare simbolică de confirmare socială a târgului, marcând obligativitatea contractului nescris.
• adat — Termen utilizat în antropologia juridică și în istoria religiilor pentru a desemna ansamblul de legi cutumiare, obiceiuri tradiționale și norme nescrise care reglementează viața socială, familială și administrativă a comunităților musulmane (în special în Asia de Sud-Est, precum Indonezia și Malaezia). Acest sistem juridic tradițional coexistă adesea în mod structural cu legea islamică (Șaria) și cu legislația statală modernă.
• adăugat — Care a fost pus, inclus sau unit pe lângă un element ori o cantitate existentă pentru a o mări, completa sau întregi; care se află în plus față de structura inițială. În economie, termenul este extrem de utilizat în sintagma 'taxă pe valoarea adăugată' (TVA), desemnând valoarea suplimentară creată în procesul de producție și distribuție al unui bun.
• adăugător — Persoană care adaugă, suplimentează, inserează sau completează un set de date, o listă ori un ansamblu material. Ca adjectiv, descrie orice element, factor numeric, componentă sau proces care aduce un plus, o mărire ori o extindere față de un punct de referință preexistent.
• adăugire — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; element, detaliu, clauză sau text completat ori inserat ulterior pentru a întregi, extinde sau modifica o structură preexistentă. În sferă editorială și juridică, reprezintă un addendum sau o notă suplimentară care clarifică ori rectifică prevederile sau informațiile dintr-un document de bază.
• adăugitor — Persoană care adaugă, suplimentează, inserează sau completează un set de date, o listă ori un ansamblu material. Ca adjectiv, descrie orice element, factor numeric, componentă sau proces care aduce un plus, o mărire ori o extindere față de un punct de referință preexistent.
• addendum — Document adițional, anexă sau completare scrisă atașată unui contract, unui tratat, unei opere literare sau unui set de specificații tehnice existente. Acest element structural este utilizat pentru a adăuga informații esențiale, clarificări, corecturi sau modificări oficiale, fără a fi necesară rescrierea completă a documentului principal de bază.
• adet — Obicei, datină, tradiție sau normă cutumiară înrădăcinată în viața socială a comunităților din Principatele Române, introdusă în perioada influenței otomane; de asemenea, în sens administrativ vechi, desemna o taxă oficială sau un bir tradițional plătit conform obiceiului pământului. Acest termen structural reflectă un mod de organizare juridică și culturală bazat pe legi nescrise, respectate cu strictețe de societatea feudală rurală.
• adînca — Grafie alternativă (cu 'î' în interiorul cuvântului) pentru verbul a adânci; acțiunea de a face ca ceva să devină mai adânc, de a mări profunzimea unei cavități, a unui canal sau a unei ape. În sens figurat, exprimă procesul de intensificare a unei stări, de cercetare minuțioasă ori studiere profundă a unei probleme, respectiv evoluția spre o fază mai gravă sau mai complexă.