#acar

• argintuitor — Persoană sau meșter specializat în tehnica argintării, respectiv în acoperirea metalelor comune cu un strat fin de argint prin metode galvanice, chimice sau mecanice; ca adjectiv, descrie un factor, o substanță ori un dispozitiv utilizat în procesul de placare argentică. În sens industrial modern, termenul se referă la operatorul de galvanizare care gestionează băile electrolitice și controlează grosimea depunerii metalului prețios pe diverse piese sau circuite.
• argosire — Acțiunea de a argosi și rezultatul ei; procesul tehnic sau mesteșugăresc de prelucrare a pieilor brute sau a țesăturilor groase prin înmuiere și tratare cu substanțe speciale (argăseală, taninuri, săruri minerale sau soluții acide) cu scopul de a le conferi impermeabilitate, flexibilitate, rezistență la putrezire și o textură durabilă. În sens tradițional, reprezintă o tehnică arhaică de tăbăcărie aplicată în comunitățile rurale pentru obținerea materialelor de cojocărie.
• armonirui — Variantă arhaică, regională sau hibridă pentru acțiunea de a pune de acord, a împăca sau a aranja elemente într-o formă ordonată (înrudit structural cu conceptul de armonizare sau potrivire a lucrurilor disparate). Acest termen este întâlnit izolat în vechi manuscrise de tranziție sau dialecte specifice, descriind metaforic netezirea neînțelegerilor sau aducerea la un numitor comun a unor stări tensionate.
• aruncătoare — Forma de plural a substantivului aruncător (dispozitive, arme sau mașinării concepute pentru a propulsa sau expulza proiectile, flăcări, grenade ori alte obiecte la distanță); de asemenea, poate îndeplini rolul de adjectiv feminin plural pentru a descrie entități, forțe, structuri sau substanțe care au proprietatea sau funcția de a arunca, lansa ori împrăștia elemente în spațiu.
• arundinaceus — Epitet specific utilizat în taxonomia latină din biologie, tradus prin 'asemănător cu trestia' sau 'care trăiește în stufărișuri'; desemnează specii de plante cu tulpini înalte și rigide sau specii de păsări și insecte al căror habitat natural este direct legat de zonele palustre bogate în stuf și trestie, cum ar fi lăcarul mare (Arocephalus arundinaceus).
• Asafiev — Numele de familie al renumitului muzicolog, compozitor și critic muzical rus Boris Vladimirovici Asafiev (1884–1949), o personalitate marcantă a culturii muzicale sovietice; este faimos pentru dezvoltarea teoriei intonației în muzică și pentru compunerea unor balete de succes precum 'Flăcările Parisului' și 'Fântâna din Bahcisarai'.
• asaltare — Acțiunea de a asalta și rezultatul ei; operațiunea militară de atacare în forță a unei fortificații sau acțiunea civilă de copleșire ori invadare în masă a unui obiectiv sau a unei persoane; termenul funcționează ca substantiv verbal abstract, fiind înlocuit în mod curent în limbajul cotidian prin substantivul de bază 'asalt'.
• Asanga — Numele unui renumit călugăr, învățat și filozof indian din secolele IV-V d.Hr., considerat unul dintre principalii fondatori ai școlii idealiste Yogācāra (sau Cittamātra / 'Doar conștiință') din cadrul budismului Mahāyāna; personalitate spirituală legată istoric de mănăstirea Nalanda și faimoasă pentru textele sacre pe care le-ar fi primit direct în cerul Tușita de la viitorul Buddha, Maitreya.
• așarnare — Acțiunea de a se așarna și rezultatul ei; stare de îndârjire extremă, persistență încăpățânată, pasiune oarbă sau furie concentrată cu care o persoană urmărește un scop, un inamic sau o idee. Este un împrumut livresc utilizat în special în texte literare vechi ori traduceri din secolul al XIX-lea pentru a reda o determinare violentă sau o înverșunare neobosită.
• Asvaghosa — Poet, dramaturg și filozof budist indian de limbă sanscrită din secolele unu-doi după Hristos, considerat unul dintre marii maeștri ai literaturii clasice indiene și un pionier al școlii filozofice Mahayana. Operă sa structurală de căpătâi este poemul epic Buddhacarita (Viața lui Buddha), care a unificat stilul artistic clasic (kavya) cu învățăturile spirituale profunde.
• atacare — Acțiunea de a ataca; actul de declanșare a unei ofensive militare ori a unei agresiuni fizice sau verbale. În sens juridic și administrativ, reprezintă procedura formală și legală de contestare, respingere sau anulare a unui act oficial, a unei decizii administrative ori a unei hotărâri judecătorești în fața unei instanțe superioare.
• atriogramă — Reprezentare grafică sau înregistrare fizică ori digitală a activității electrice, mecanice sau de presiune specifice atriilor cardiace, obținută de obicei prin tehnici de cateterism intracardiac sau electrofiziologie invazivă. Analiza sa structurală permite identificarea precisă a anomaliilor de conducere sinusală și a modificărilor de presiune din camerele superioare ale inimii.
• automacara — Vehicul autopropulsat, format dintr-un șasiu de autocamion de mare tonaj pe care este montată o instalație mecanică sau hidraulică de ridicat (macara), dotată cu un braț telescopic ori cu zăbrele. Acest utilaj mobil complex este utilizat pe șantierele de construcții, în logistică, transporturi industriale și intervenții de urgență pentru manipularea, ridicarea, poziționarea și mutarea unor încărcături sau structuri grele în diverse puncte de lucru, oferind avantajul unei mari mobilități de deplasare pe drumurile publice.
• automacaragiu — Muncitor calificat și autorizat a cărui meserie constă în conducerea, manevrarea, deservirea și întreținerea tehnică a unei automacarale. Acest operator profesionist este responsabil de executarea în condiții de maximă siguranță a manevrelor de prindere, ridicare și plasare a sarcinilor grele pe șantiere, trebuind să dețină cunoștințe avansate de balisaj, semnalizare, diagrame de sarcină și legislație specifică privind protecția muncii.
• autoridicător — Dispozitiv, mecanism sau vehicul industrial capabil să își ridice, să își înalțe sau să își monteze propria structură ori componentele grele prin forțe și sisteme hidraulice proprii, fără asistența unei macarale externe. Se folosește cu precădere în construcții pentru a descrie macaralele turn speciale (autoridicătoare) sau platformele hidraulice mobile de mare precizie.
• avdar — Regionalism arhaic sau element lexical străvechi întâlnit în anumite dialecte periferice, folosit uneori ca variantă fonetică sau semantică pentru baci, păstor ori persoană care supraveghează vitele într-o așezare; de asemenea, în unele comunități istorice, termenul făcea referire la un loc de adăpostire sau un ocol pentru animale pe timp de iarnă. Semantica sa este strâns legată de viața pastorală arhaică și de organizarea gospodăriilor din zonele montane ori subcarpatice.