#DEX

• a aborda — A te adresa direct unei persoane pentru a iniția o conversație, o negociere sau o interacțiune socială; a începe să studiezi, să discuți, să tratezi sau să rezolvi o problemă complexă, un subiect teoretic ori o situație critică; (în sens maritim original) a aduce o navă în contact direct cu o altă navă sau cu malul, voluntar sau din cauza unei coliziuni accidentale.
• a aborta — A pierde sau a întrerupe în mod prematur, spontan ori provocat, evoluția unei sarcini (avort); (în informatică și tehnologie, prin extensie modernă) a opri forțat executarea unui program, a unui script sau a unei operațiuni tehnice înainte de finalizarea sa completă; (în sens figurat, livresc) a eșua în realizarea unui plan, a unui proiect sau a unei acțiuni în fazele sale incipiente.
• a abrevia — A scurta, a reduce sau a comprima un cuvânt, o expresie, un text sau o paradigmă discursivă prin eliminarea unor litere, silabe sau fragmente întregi, fără a altera sau a pierde sensul original al unității lingvistice; a folosi prescurtări sau sigle codificate în procesul scrierii sau al editării textelor.
• abil — Calitate a unui individ de a demonstra dexteritate motorie, coordonare fină și rapiditate în execuția unor sarcini fizice sau cognitive complexe. În semiologia neurologică și medicina muncii, termenul evaluează integritatea căilor piramidale și extrapiramidale; un pacient 'abil' prezintă reflexe intacte, praxie păstrată (capacitatea de a executa mișcări intenționate coordonate) și absența tremorului intențional sau a ataxiei.
• abilitate — Capacitatea fizică sau intelectuală a unei persoane de a efectua cu ușurință, iscusință și succes o anumită activitate, sarcină sau meșteșug; îndemânare, pricepere, dexteritate sau talent practic dezvoltat prin exercițiu și experiență.
• abondare — Acțiunea de a abonda sau rezultatul ei; termen rar sau învechit utilizat pentru a descrie procesul de acumulare în cantități foarte mari sau de revărsare a ceva.
• aborât — Termen extrem de rar, cu caracter arhaic sau regional, provenit din verbul 'a aborî' (variantă fonetică veche pentru a borî / a vomita); indică starea unui lucru care a fost murdărit cu vomă sau, în sens figurat și peiorativ, un obiect ori o situație care provoacă o repulsie fizică profundă, o greață extremă sau un dezgust profund.
• abord — Acțiunea de a acosta sau de a atinge malul ori o altă navă (termen maritim); (în medicină/chirurgie) cale, modalitate tehnică sau zonă anatomică aleasă de chirurg pentru a ajunge la un organ, la o leziune ori la un vas de sânge în timpul unei operații; (în sens figurat, livresc) mod de abordare, atacare sau tratare a unei probleme, a unui subiect sau a unei persoane.
• abordabil — Cu care se poate comunica ușor, care este prietenos, sociabil, binevoitor și deschis la dialog (despre oameni); care poate fi înțeles, învățat sau parcurs fără dificultăți majore (despre texte, teorii, materii); care are un preț moderat, rezonabil sau convenabil, fiind accesibil din punct de vedere financiar (despre produse, servicii, prețuri); (în sens geografic sau tehnic) la care se poate ajunge cu ușurință, accesibil fizic.
• abordagiu — Formă arhaică, timpurie sau regională folosită în vechiul limbaj juridic-maritim din secolul al XIX-lea pentru a desemna acțiunea de abordaj (ciocnirea intenționată sau accidentală a două nave); termen învechit utilizat și pentru a descrie taxa, procesul sau litigiul juridic rezultat în urma unei coliziuni navale în apele teritoriale.
• abordaj — Atac executat pe mare prin apropierea forțată și fixarea unei nave de o alta inamică pentru a permite echipajului să urce la bordul ei și să o cucerească prin luptă corp la corp; ciocnire mecanică, voluntară sau accidentală, dintre două ambarcațiuni sau nave aflate în mișcare pe o cale navigabilă; (în sens figurat, modern) interpelare bruscă, directă sau îndrăzneață a unei persoane în scopul de a obține o favoare, o informație sau o interacțiune imediată.
• abordare — Acțiunea de a aborda o persoană, o problemă sau o situație; metodă, perspectivă, strategie sau unghi conceptual adoptat pentru a studia, analiza, trata sau rezolva o chestiune teoretică ori practică; modalitate specifică de interacțiune socială inițială sau de comunicare interpersonală; (în sens tehnic sau maritim) procesul de apropiere fizică și ghidare către un punct de contact fix, cum ar fi un mal, o pistă ori o altă navă.
• abordat — Care a fost făcut obiectul unei discuții, analize, cercetări sau tratări teoretice ori practice (despre subiecte, probleme, teme); (despre persoane) care a fost interpelat, contactat direct sau căruia i s-a adresat cineva în scopul de a iniția o conversație ori o colaborare; (în sens maritim sau militar) ambarcațiune care a fost atinsă de o altă navă sau capturată prin manevra de abordaj.
• abordor — Persoană care abordează pe cineva, care inițiază cu ușurință un dialog, o interpelare sau o confruntare verbală; (în sens maritim istoric) navă militară sau corsar care execută manevra de abordaj asupra unei ambarcațiuni inamice; (adjectival) care manifestă o tendință accentuată sau o abilitate specifică de a aborda subiecți, probleme ori persoane.
• abori — Formă verbală arhaică, regională sau populară utilizată ca variantă fonetică veche pentru 'a borî' (a vomita, a vărsa); (reflexiv sau intranzitiv) a elimina pe gură, în mod violent și involuntar, conținutul stomacului din cauza unei stări de greață, intoxicație sau indigestie acută; (în sens figurat și peiorativ) a exprima verbal, cu vulgaritate sau furie, idei respingătoare ori insulte grele.
• aborigen — Persoană care face parte din populația băștinașă, originară dintr-un anumit teritoriu geographic, ale cărei origini istorice preced colonizarea sau stabilirea ulterioară a altor grupuri etnice; (adjectival) care este autohton, indigen, nativ sau strâns legat prin naștere și evoluție de un anumit habitat ecologic sau spațiu cultural preexistent.
• aborigenă — Persoană de sex feminin care face parte din populația autohtonă, băștinașă sau indigenă a unui teritoriu geografic, ale cărei origini istorice documentate preced colonizarea sau stabilirea ulterioară a altor grupuri etnice dominante; (adjectival) formă de feminin pentru tot ce aparține acestor populații primordiale, fiind nativ, originar sau strâns legat prin naștere și tradiție milenară de un anumit habitat ecologic sau spațiu cultural preexistent.
• aborigenitate — Calitatea, starea sau însușirea de a fi aborigen, autohton sau băștinaș; ansamblul caracteristicilor identitare, culturale, istorice și juridice care definesc apartenența originară a unei populații sau a unui individ la un anumit teritoriu geografic înainte de apariția proceselor de colonizare ori migrație externă; (în filozofia culturii) legătură primordială, spirituală și indisolubilă între o comunitate umană și pământul natal străvechi.
• Aborigines — Denumire istorică, etnologică și antropologică utilizată la nivel internațional pentru a desemna populațiile indigene originare din Australia (Aborigenii australieni) care populau continentul înainte de sosirea colonizatorilor europeni; (în istoria antică) termen utilizat de autorii clasici romani pentru a numi primii locuitori mitologici sau preistorici ai regiunii Latium din Italia, considerați a fi stabiliți acolo 'de la începuturi' (ab origine).
• aborire — Acțiunea de a abori (a vomita, a vărsa) și rezultatul ei, folosită ca o variantă fonetică arhaică sau regională pentru substantivul verbal 'borâre'; procesul fiziologic de eliminare violentă și involuntară a conținutului gastric prin cavitatea bucală; (în sens figurat, peiorativ) acțiunea de a revărsa insulte, vulgarități sau vorbe grele într-un mod necontrolat.