#Arp

• Acaena lucida — Specie de plantă erbacee perenă din genul Acaena, originară din regiunile reci și insulare ale emisferei sudice (cum ar fi Insulele Falkland, Țara de Foc și regiunile magelanice). Caracteristica sa definitorie o reprezintă frunzișul de un verde intens, cu o suprafață extrem de lucioasă și netedă, lipsită de perișori denși, care reflectă puternic lumina și conferă plantei un aspect proaspăt, vibrant, ideal pentru acoperirea solului în zone umede sau parțial umbrite.
• acantocarp — Termen morfologic vegetal utilizat ca adjectiv pentru a descrie o plantă, o varietate sau o structură al cărei fruct este acoperit cu spini, ghimpi, țepi rigizi sau excrescențe ascuțite. Această adaptare anatomică a pericarpului are rolul principal de a proteja semințele în curs de dezvoltare împotriva prădătorilor și de a facilita zoocoria, permițând fructului să se agațe de blana animalelor pentru a fi răspândit (cum este cazul castanului sălbatic sau al unor specii de Xanthium).
• acantodont — Termen morfologic savant utilizat ca adjectiv pentru a descrie un organism, un dinte sau o structură dentară care prezintă o formă ascuțită, conică și ghimpoasă, asemănătoare unui spin. În anatomia comparată și în studiul faunei extincte, acest termen descrie configurația dinților fixați direct pe marginile maxilarului la anumite reptile sau pești fosili, unde dinții nu au rădăcini adânci, ci se proiectează ca niște ghimpi rigizi adaptați pentru reținerea prăzii.
• acarp — Care este lipsit de fructe, care nu produce rod sau care prezintă o incapacitate biologică de fructificare. În botanica aplicată, termenul caracterizează plantele, arborii sau culturile vegetale care, din cauza unor anomalii genetice, a condițiilor climatice nefavorabile ori a atacurilor de agenți patogeni, nu reușesc să își finalizeze ciclul reproductiv prin formarea și maturarea fructelor.
• acarpelat — Care este complet lipsit de carpele (frunze modificate cu rol reproductiv feminin care alcătuiesc gineceul sau pistilul florii). Termenul descrie în mod specific florile unisexuate masculine (staminate) sau florile sterile, în a căror structură anatomică aparatul reproducător feminin este total absent ori avortat din stadiile timpurii de mugur floral.
• acarpo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) utilizat în terminologia botanică pentru a introduce în structura semantică a unui neologism referirea directă la absența fructelor, la incapacitatea de rodire sau la lipsa unui organ de tip carpel. Acesta provine din limba greacă și ajută la formarea unor termeni științifici specializați care descriu anomalii sau stadii evolutive din biologia reproductivă a plantelor, precum 'acarpotrop'.
• acarpotrop — Care nu își modifică orientarea, poziția sau mișcarea în funcție de prezența, greutatea ori dezvoltarea fructelor; lipsit de carpotropism. Termenul descrie în mod specific pedunculii florali sau ramurile unor plante care rămân rigide, erecte sau neschimbate după polenizare, spre deosebire de organele carpotrope care se curbează spre sol (geocarpie) sau își schimbă poziția pentru a facilita dispersia semințelor.
• acarpotropic — Formă adjectivală nelogistică rară, utilizată sinonim cu termenul 'acarpotrop'; care este caracterizat prin absența mișcărilor, curburilor sau orientărilor induse de dezvoltarea și greutatea fructelor. Descrie comportamentul fiziologic al acelor tulpini, axe sau pedunculi florali care își mențin structura rigidă și poziția verticală neschimbată pe parcursul întregului stadiu de post-fecundare, neprezentând nicio reacție de tip carpotropic.
• acățărare — Acțiunea de a se acățăra și rezultatul ei; urcarea, escaladarea sau ridicarea cu efort pe o suprafață abruptă, stâncoasă ori înaltă prin prindere fermă cu mâinile și picioarele; cățărare. În contextul graiurilor vechi carpatice, termenul denumea mișcarea laborioasă a păstorilor sau vânătorilor pe versanții muntoși, fiind o formă arhaică nativă înlocuită complet în limba modernă standard de derivatul 'cățărare'.
• acroparestezie — Tulburare senzitivă subiectivă, cu caracter episodic sau permanent, manifestată prin senzații anormale de amorțeală, furnicături, înțepături sau arsuri localizate exclusiv la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini și picioare). Acest fenomen neurologic structural reflectă o iritație sau o compresie a fibrelor nervoase periferice, fiind un simptom cardinal în sindromul de tunel carpian, în neuropatiile periferice metabolice (precum cea diabetică) sau în tulburările vasomotorii funcționale.
• acrosarc — Tip de fruct carnos, simplu și indehiscent, derivat dintr-un ovar inferior, caracterizat prin faptul că pericarpul fuzionează strâns cu receptaculul hipertrofiat și cărnos care înconjoară complet semințele (cum este cazul fructului de agriș sau al unor specii de cactuși). Această structură anatomică vegetală complexă asigură protecția embrionilor și facilitează endozoocoria, adică dispersia semințelor prin intermediul animalelor care consumă învelișul suculent.
• acrosincarpie — Condiție structurală sau anomalie morfologică vegetală caracterizată prin fuziunea, sudarea ori unirea parțială a carpelelor sau a fructelor individuale exclusiv la nivelul extremităților lor superioare (apicale), în timp ce porțiunile inferioare sau bazele rămân distincte și separate în timpul dezvoltării.
• acrospiră — Primul lăstar embrionar, germen, plumulă sau tulpiniță rudimentară care se dezvoltă din embrionul unei semințe de cereale (în special la orz) în timpul procesului de germinare. În industria malțului și a berii, monitorizarea lungimii și dezvoltării acestei structuri anatomice sub învelișul bobului (bobul malțificat) este un parametru tehnic esențial pentru evaluarea gradului de dezagregare și solubilizare a amidonului din endosperm.
• actinocarp — Termen botanic structural ce descrie o plantă, un carpel sau un fruct ale cărui elemente componente sunt dispuse în mod radiar, simetric ori stelat în jurul unui ax central. În taxonomia vegetală istorică, termenul a fost utilizat și pentru a desemna un grup de plante acvatice sau palustre (cum ar fi genul Damasonium, denumit în trecut Actinocarpus) caracterizate prin fructe compuse din folicule așezate în formă de stea strălucitoare.
• acut — Care se manifestă intens, brusc și pe o durată scurtă, fiind opusul stărilor cronice (în medicină); sunet înalt, subțire sau ascuțit (în muzică și fonetică); de asemenea, descrie un unghi mai mic de 90 degrade (în geometrie). La nivel figurativ, termenul exprimă o senzație pătrunzătoare, o criză presantă sau o sensibilitate extrem de fină și ageră a simțurilor.
• acutus — Termen științific, medical sau latin utilizat direct în taxonomie, anatomie ori patologie pentru a descrie o structură ascuțită, un organ terminal proeminent sau o fază clinică de o intensitate critică. Acesta apare frecvent în denumirile binominale ale speciilor de plante sau insecte care prezintă elemente anatomice ascuțite ori în formule clinice arhaice preluate direct din terminologia medicală clasică.
• adăugătură — Element, bucată de material, text sau detaliu adăugat ulterior la un ansamblu gata format pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l extinde sau a-i completa sensul. În context textil, reprezintă o bucată de pânză folosită pentru a mări un veșmânt, în timp ce în filologie descrie un adaos sau o inserție textuală realizată de un editor sau copiist într-un manuscris.
• adăugitură — Element, bucată de material, text sau detaliu adăugat ulterior la un ansamblu gata format pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l extinde sau a-i completa sensul. În context textil, reprezintă o bucată de pânză folosită pentru a mări un veșmânt, în timp ce în filologie descrie un adaos sau o inserție textuală realizată de un editor sau copiist într-un manuscris.
• adelfocarpie — Fenomen biologic sau proprietate botanică întâlnită la anumite specii de plante angiosperme, caracterizată prin producerea unor fructe strâns grupate, sudate sau înfrățite structural. Această formare anatomică strânsă provine adesea dintr-o inflorescență compactă în care ovarele florilor vecine fuzionează în timpul maturizării, facilitând o dispersie colectivă a semințelor.
• Adenostyles tomentosa — Specie de plante erbacee, perene, aparținând familiei Asteraceae, originară din regiunile muntoase ale Europei Centrale și de Sud (în special din Alpi, Apenini și Carpați). Această plantă este recunoscută structural prin frunzele sale mari, cordate și acoperite pe partea inferioară cu un perișor des, alb-pâslos (tomentos), precum și prin inflorescențele purpurii sub formă de calatidiu, adaptate la climatul umed al pădurilor montane și al poienilor alpine.