Dicționarul Explicativ al Limbii Române Contemporane

• autodezvoltare — Procesul continuu, conștient și multidimensional de îmbunătățire a calității vieții, a competențelor profesionale și a stării de spirit prin efort propriu; disciplină practică ce reunește strategii de management al timpului, inteligență emoțională și autoeducare cu scopul de a atinge autoactualizarea.
• autodirijare — Acțiunea de a se autodirija și rezultatul ei; proces prin care un individ își asumă controlul deplin asupra propriei educații și evoluții, sau proprietate tehnică a unui vehicul sau proiectil de a-și corecta traiectoria în mod autonom spre o țintă.
• autodisciplinare — Acțiunea de a se autodisciplina și rezultatul ei; procesul conștient și sistematic prin care o persoană își impune un set riguros de reguli, norme comportamentale și limitări voluntare pentru a-și struni impulsurile spontane și a-și atinge obiectivele propuse.
• autodistrus — Care s-a distrus singur prin propriile mecanisme interne, fără o forță distructivă exterioară; sistem prăbușit prin activarea unui protocol de siguranță autonom, sau persoană ruinată moral ori fizic din cauza propriilor greșeli și vicii.
• autodivinizare — Acțiunea de a se autodiviniza și rezultatul ei; procesul psihologic, cultural sau politic prin care un individ se ridică singur la statutul de zeu ori își arogă atributele divinității, manifestat prin orgoliu nemăsurat și negarea propriilor limitări umane.
• autodizolvare — Acțiunea de a se autodizolva și rezultatul ei; proces fizico-chimic autonom de degradare și lichefiere a unei substanțe, sau act politic prin care un organism colectiv (parlament, comisie, asociație) își încetează existența legală prin proprie voință.
• autodizolvat — Care s-a dizolvat sau s-a descompus prin propriile mecanisme chimice ori biologice interne; structură instituțională sau politică (parlament, comitet) care și-a încetat activitatea juridică în mod voluntar prin decizia proprie a membrilor săi.
• autodocumentat — Care s-a documentat singur, posedând toate informațiile și datele necesare obținute prin efort propriu; cod software sau componentă tehnică ce conține instrucțiuni interne explicite și clare, eliminând nevoia unor ghiduri externe suplimentare.
• autodominare — Acțiunea de a se autodomina și rezultatul ei; procesul conștient și voluntar de exercitare a controlului asupra propriului comportament, stări afective și gânduri, reprezentând fundamentul stoicismului și al autocontrolului emoțional.
• autodominat — Care este stăpânit sau controlat prin propria voință; persoană sau caracter care a reușit să își subordoneze impulsurile emoționale, dorințele și pornirile instinctive unei rațiuni riguroase sau unui set stabil de principii morale.
• autodotat — Care s-a înzestrat sau s-a utilat singur cu instrumentele, logistica, aparatura sau mașinăriile necesare desfășurării activității sale; laborator, cabinet sau profesionist care deține dotări asigurate prin efort financiar și organizatoric propriu.
• autodric — Autovehicul special amenajat și carosat pentru transportul mortuar ceremonial al sicrielor cu trupurile neînsuflețite către cimitir sau crematoriu; dric motorizat modern.
• autodubă — Autovehicul de dimensiuni medii sau mari, cu caroserie închisă și rigidă, utilizat pentru transportul de mărfuri, echipamente speciale sau, în dotarea autorităților, pentru transportul securizat al deținuților ori al efectivelor de intervenție.
• autoechilibrat — Care se află în stare de echilibru stabil datorită propriilor mecanisme ori senzori interni; dispozitiv sau vehicul capabil să își mențină în mod autonom orientarea corectă sau stabilitatea structurală.
• autoeducat — Care s-a instruit, s-a format sau și-a îmbunătățit comportamentul și caracterul prin propriul efort conștient, fără a depinde în mod exclusiv de profesori ori de instituții de învățământ formale; persoană care a parcurs cu succes un proces autonom de autoformare.
• autoelogiat — Care s-a lăudat singur, care a fost obiectul propriilor sale elogii; persoană cu o atitudine infatuată care își atribuie în mod exclusiv meritele unui succes colectiv.
• autoelogiu — Elogiu adus propriei persoane; text, discurs sau declarație publică prin care un individ își preamărește singur meritele, talentul, faptele sau calitățile morale deosebite.
• autoemoționare — Acțiunea de a se autoemoționa și rezultatul ei; proces psihic de generare autonomă a unei stări emotive prin autosugestie ori procese imaginative intense, manifestat adesea prin modificări ale ritmului cardiac și stări de hipersensibilitate.
• autoemoționat — Care și-a provocat singur o stare de tulburare sau de sensibilitate afectivă prin intermediul propriilor gânduri, amintiri ori scenarii imaginate; persoană cuprinsă de o emoție intensă generată exclusiv din interior, fără un stimul extern direct.
• autoerijare — Acțiunea de a se autoerija și rezultatul ei; actul public sau intenția prin care o persoană ori un grup își asumă în mod neautorizat și abuziv un anumit rol de conducere, autoritate morală, arbitru sau apărător al unei cauze, fără o legitimare oficială.