#unguent

• abie — Variantă regională arhaică folosită în trecut în anumite zone ale Carpaților pentru a denumi bradul (Abies alba) sau rășina pură extrasă din scoarța coniferelor. În medicina populară românească, unguentele preparate pe bază de 'abie' (grăsime amestecată cu rășină și ceară de albine) erau folosite empiric de vindecătorii din sate ca cicatrizante puternice pentru rănile deschise ale bunicilor sau ca balsamuri pectorale împotriva lingoarei și aprinderii de plămâni.
• abietină — Substanță rășinoasă, de natură diterpenică, extrasă în trecut din rășina unor specii de conifere (în special din genul Abies). În farmacognozia timpurie și în medicina populară savantă a secolului al XIX-lea, era utilizată ca ingredient activ în prepararea unguentelor vulnerare, a plasturilor antireumatici sau ca stimulent balsamic pentru mucoasele respiratorii, datorită proprietăților sale antiseptice și cicatrizante.
• alifia — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'alifie'; preparat farmaceutic sau cosmetic de consistență semisolidă, onctuoasă, obținut dintr-o bază grasă (precum vaselina, lanolina sau ceara) în care sunt încorporate substanțe active. Aceasta este destinată aplicării topice pe piele sau mucoase în scopuri terapeutice, protectoare ori de hidratare profundă.
• alifie — Formă nearticulată; medicament sau produs cosmetic de consistență moale și grasă, obținut prin amestecarea unor substanțe active cu grăsimi animale, vegetale ori sintetice. Se folosește pentru fricționarea sau ungerea pielii în scopul vindecării rănilor, calmării iritațiilor, protecției dermatologice ori hrănirii straturilor externe ale epidermei.
• amforetă — Vas antic de dimensiuni mici, de formă asemănătoare unei amfore, având de regulă două toarte simetrice; recipient ceramic de proporții reduse utilizat în Antichitate pentru păstrarea esențelor prețioase, a parfumurilor fine, a uleiurilor aromatice sau a substanțelor cosmetice și unguentelor medicinale.
• antihemoroidal — Care previne, combate sau ameliorează simptomele provocate de hemoroizi; medicament, unguent, supozitor sau remediu topic utilizat în tratamentul afecțiunilor anorectale. În sens clinic, acționează structural prin reducerea inflamației, calmarea pruritului, tonifierea pereților vasculari și stimularea circulației venoase locale.
• antimicotic — Care previne, combate, oprește multiplicarea sau distruge fungii (ciupercile parazite) responsabili de declanșarea unei micoze; medicament utilizat pe scară largă în tratamentul infecțiilor fungice cutanate, mucoase sau sistemice. În sens farmacologic, acționează structural prin perturbarea sintezei ergosterolului din membrana celulară fungică sau prin inhibarea formării peretelui celular, ducând la liza agentului patogen.
• antipsoriazis — Care este utilizat în combaterea, ameliorarea sau tratarea psoriazisului; preparat farmaceutic, unguent sau procedeu terapeutic conceput special pentru a reduce inflamația cutanată, descuamarea accelerată și plăcile eritematoase specifice acestei afecțiuni cronice autoimune. Acționează local sau sistemic prin încetinirea ritmului hiperproliferativ al keratinocitelor și prin modularea răspunsului imun de la nivelul epidermei.
• antipsoric — Care combate, tratează sau vindecă raia (scabia); medicament, unguent ori substanță chimică utilizată pentru distrugerea parazitului Sarcoptes scabiei. Termenul, deși considerat parțial învechit în vocabularul medical modern (unde este înlocuit adesea de antiscabios), este utilizat istoric în toxicologie și farmacologie tradițională pentru a descrie remediile pe bază de sulf sau gudron aplicate împotriva dermatozelor parazitare.
• antireumatismal — Care combate, atenuează, previne sau elimină simptomele și manifestările patologice ale reumatismului. Termenul funcționează ca un sinonim semantic perfect pentru cuvântul antireumatic, fiind utilizat frecvent în nomenclatorul farmaceutic pentru a eticheta ceaiuri medicinale complexe, unguente pe bază de venin de albine sau extracte din plante, dar și medicamente de sinteză chimică destinate protecției țesuturilor articulare.
• Arnica — Un gen de plante erbacee perene din familia Asteraceae, care cuprinde aproximativ 30 de specii originare cu precădere din regiunile temperate și boreale ale Americii de Nord și Eurasiei. Specia tip, Arnica montana, este o plantă cu flori galben-aurii deosebit de apreciată în fitoterapie și medicina convențională pentru extractele sale bogate în helenalină, utilizate extern sub formă de geluri sau unguente datorită acțiunii analgezice și anti-ecchimotice.
• Arnica montana — Denumirea științifică a speciei tip din genul Arnica, o plantă erbacee perenă originară din regiunile muntoase ale Europei, cunoscută popular sub numele de arnică, carul-pădurilor sau podbal de munte. Planta este extrem de apreciată la nivel mondial în medicina tradițională și fitoterapie datorită inflorescențelor sale galben-aurii bogate în lactone sesquiterpenice (în special helenalină), flavonoide și uleiuri esențiale, folosite exclusiv extern ca remediu major antiinflamator, analgezic și cicatrizant în tratarea contuziilor, hematoamelor și durerilor musculare.
• axunge — Variantă lingvistică arhaică sau formă grafică simplificată pentru substantivul 'axungie', definind grăsimea topită de porc (untura), utilizată istoric în tehnica farmaceutică ca bază structurală grasă ideală pentru prepararea unguentelor, cremelor și magmelor medicinale. Datorită texturii sale delicate și capacității optime de a absorbi substanțele active, acest compus organic facilita aplicarea topică și pătrunderea profundă a remediilor în epidermă.
• bacitracină — Antibiotic polipeptidic cu spectru larg de acțiune, produs prin biosinteză de tulpini specifice de Bacillus subtilis sau Bacillus licheniformis. Acest compus farmacologic structural acționează prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian, fiind utilizat cu precădere în aplicații topice (unguente, creme) pentru prevenirea și tratarea infecțiilor cutanate și oculare superficiale provocate de bacterii Gram-pozitive.