#toxic

• Ab love principium — Aforism latin adaptat în metodologologia medicală și epidemiologie însemnând 'să începem cu ceea ce este cel mai important' (literal: 'începutul de la Jupiter'). În diagnosticul clinic, toxicologie și investigarea epidemiologică, maxima impune regula de a începe evaluarea cu ipoteza cea mai probabilă, cu toxicul cel mai periculos sau cu organul vital cel mai afectat, pentru a optimiza timpul de intervenție și a salva viața pacientului.
• ab ovo — Expresie latină provenită din scrierile lui Horațiu, însemnând literal 'de la ou'. În embriologie și toxicologia dezvoltării, se referă la analiza unui proces biologic, biologic celular sau a acțiunii unui agent teratogen (toxic care produce malformații) urmărit chiar de la stadiul de celulă-ou (zigot) sau din momentul fertilizării, pentru a înțelege mecanismul complet de alterare a dezvoltării intrauterine.
• Abadan — Oraș și port major în sud-vestul Iranului, situat pe insula cu același nume din delta râului Shatt al-Arab. În epidemiologia ocupațională, toxicologie și medicina de mediu, zona este intens studiată la nivel internațional din cauza impactului pe termen lung al emisiilor provenite de la una dintre cele mai mari rafinării de petrol din lume, analizându-se incidența bolilor respiratorii cronice și a patologiilor oncologice la lucrătorii din industria petrochimică.
• abărlău — Termen din medicina populară românească sau fitoterapia arhaică utilizat regional pentru a denumi extracte, infuzii concentrate sau soluții empirice preparate din plante cu efecte purgative puternice, vomitive sau ușor toxice. În vechile practici empirice din sate, aceste amestecuri curative erau folosite pentru 'curățarea sângelui' sau eliminarea paraziților intestinali, intoxicațiile accidentale cu abărlău fiind frecvent documentate în rapoartele medicilor de plasă din secolele trecute.
• abataj — Locul de muncă dintr-o mină unde se extrag mineralele utile sau operațiunea de sacrificare a animalelor într-un abator. În medicina muncii, abatajul minier este intens studiat din cauza riscului major de pneumoconize (silicoză, antracoză) indus de inhalarea prafului industrial, iar în igiena publică, abatajul zootehnic implică reglementări stricte pentru prevenirea contaminării bacteriene a cărnii și controlul zoonozelor.
• Abd El-Krim — Lider militar și politic marocan (1882-1963), conducător în Războiul Rif; trupele și populația civilă aflată sub comanda sa au fost primele victime ale utilizării masive pe scară largă a armelor chimice (gaz muștar / iprită) lansate de forțele coloniale, eveniment de referință în studiul toxicologiei militare și al efectelor pe termen lung ale gazelor de luptă.
• abietin — Termen utilizat în vechea chimie farmaceutică pentru a descrie un principiu amar, o substanță rășinoasă sau o glicozidă extrasă din scoarța și acele unor specii de conifere (genul Abies). În secolele trecute, cercetătorii analizau abietinul pentru potențialul său febrifug (de scădere a febrei) și stimulant, însă supradozarea remediilor concentrate ce conțineau acest compus putea provoca iritații gastrice acute sau nefrită toxică.
• abrastol — Sare de calciu a sulfo-beta-naftolului, utilizată în trecut în industria alimentară și vinificație ca agent antiseptic, conservant și de stabilizare a băuturilor fermentate; compus chimic din clasa derivaților naftolici interzis ulterior în legislația sanitară modernă din cauza potențialului său toxic ridicat asupra organismului.
• Abrus — (Botanică) Gen de plante agățătoare din familia Fabaceae (Leguminosae), native în regiunile tropicale și subtropicale ale lumii, caracterizate prin frunze penate și păstăi ce conțin semințe sferice adesea intens colorate și extrem de toxice din cauza conținutului de abrină.
• Abrus precatorius — (Botanică) Specie de plantă agățătoare din genul Abrus, nativă în zonele tropicale, cunoscută popular sub numele de 'ochiul-păpușii' sau 'boaba de mătanii'; semințele sale mici, de un roșu aprins cu o pată neagră la bază, sunt folosite tradițional în bijuterii și rozarii, dar sunt extrem de letale dacă sunt ingerate sau mestecate, conținând abrină.
• absintism — Stare patologică, fizică și psihică, provocată de consumul cronic și abuziv de absint, caracterizată istoric prin halucinații, convulsii și degradare mentală rapidă. În filozofia morală și etica socială de la sfârșitul secolului al XIX-lea, absintismul a fost analizat nu doar ca o simplă afecțiune medicală, ci ca un simptom major al decadenței sociale, o evadare auto-distructivă din realitate și o prăbușire a simțului datoriei morale în fața nihilismului existențial.
• absorbție — Procesul fizic sau chimic prin care o substanță pătrunde în masa altui corp; în toxicologie clinică și farmacocinetică, reprezintă pătrunderea unui toxic sau medicament în circulația sanguină prin membranele biologice.
• abțigui — A se înveseli sau a intra într-o stare de ebrietate ușoară ori moderată prin consumul de băuturi alcoolice; a se binedispune la un pahar. Folosit uneori la forma tranzitivă pentru a descrie acțiunea de a îmbăta pe cineva pe furiș sau treptat. Reprezintă un termen pitoresc din argoul românesc, având o conotație mai degrabă comică sau indulgentă decât una severă sau peiorativă.
• abuziv — Care constituie un abuz, care depășește limitele legalității, ale moralității sau ale bunului-simț; bazat pe forță, pe bunul-plac sau pe un raport inegal de putere, în dauna drepturilor altei persoane. În sens medical sau comportamental, desemnează o utilizare exagerată, nocivă și lipsită de moderație a unei substanțe, a unui privilegiu sau a unei resurse.
• acrodinie — Sindrom clinic complex structural, caracterizat prin dureri intense, eritem, tumefiere, parestezii și descuamare la nivelul mâinilor și picioarelor, însoțit adesea de tulburări neuropsihice severe (iritabilitate, insomnie) și tahicardie. În context medical, această disfuncție neurologică și vasculară afectează cu precădere copiii și este cauzată din punct de vedere etiologic de intoxicația cronică cu mercur.
• acroleină — Lichid volatil, incolor sau slab gălbui, cu un miros extrem de înțepător, sufocant și lacrimogen, având formula chimică CH2=CH-CHO; propenal. Această aldehidă nesaturată simplă structural este extrem de toxică și inflamabilă, formându-se prin deshidratarea glicerinei la temperaturi înalte (cum ar fi în timpul prăjirii grăsimilor animale sau vegetale) ori prin arderea incompletă a biomasei și a tutunului, fiind utilizată industrial ca intermediar în sinteza materialelor plastice și a erbicidelor.
• Actaea — Termen cu multiple valențe; în botanică reprezintă un gen de plante erbacee perene din familia Ranunculaceae, cunoscute popular sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor', caracterizate prin fructe de tip bacă adesea toxice. În mitologia greacă, Actaea este numele uneia dintre nereide (nimfe ale mării), iar în astronomie desemnează un satelit natural al obiectului transneptunian 120347 Salacia.
• Actaea alba — Denumire științifică (sinonimă cu Actaea pachypoda) pentru o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este remarcabilă structural prin fructele sale de tip bacă, de culoare albă, cu un punct negru central, susținute de pediceli groși și roșii, înfățișare ce îi conferă numele popular de 'ochii păpușii' (doll's eyes). Toate componentele plantei conțin toxine cardiogene puternice.
• Actaea rubra — Denumire științifică pentru o specie de plantă erbacee perenă și otrăvitoare din familia Ranunculaceae, răspândită în America de Nord și în unele regiuni boreale. Spre deosebire de ruda sa cu fructe albe, Actaea rubra se caracterizează structural prin ciorchini de bace sferice de un roșu aprins, strălucitor (rar albe în varietăți specifice), purtate pe pediceli subțiri. Toate părțile plantei sunt extrem de toxice, afectând sistemul nervos și muscular.
• Actaea spicata — Denumire științifică pentru specia tip a genului Actaea, cunoscută popular în limba română sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor'. Este o plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceae, autohtonă în pădurile umbroase de foioase și conifere din Europa și Asia. Se recunoaște structural prin frunzele mari, dințate, inflorescențele albe în formă de spic și fructele de tip bacă, negre și lucioase, care conțin substanțe iritante puternice.