#textură

• aeroliform — Care are aspectul, forma, structura sau compoziția chimică asemănătoare cu cea a unui aerolit (meteorit pietros); se referă în mod special la fragmentele minerale, rocile sau masele metalo-granuloase terestre care prezintă caracteristici texturale similare cu corpurile de natură cosmică prăbușite pe Pământ.
• afanitic — Care prezintă caracteristicile unui afanit; termen utilizat pentru a descrie textura rocilor magmatice ale căror componente cristaline sunt de dimensiuni microscopice sau submicroscopice, fiind imposibil de distins cu ochiul liber. Această structură extrem de fină indică o solidificare rapidă a magmei sau a lavei la suprafața scoarței terestre ori în imediata apropiere a acesteia, proces ce a împiedicat creșterea unor cristale mari.
• afiric — Termen de specialitate utilizat pentru a descrie o rocă magmatică sau vulcanică a cărei textură este extrem de fină, microcristalină ori vitroasă, fiind caracterizată prin absența totală a fenocristalelor (cristale mari vizibile cu ochiul liber). Rocile afirice se formează prin răcirea extrem de rapidă a lavei la suprafața scoarței terestre, fenomen ce împiedică dezvoltarea granulelor minerale macroscopice.
• agatin — Care aparține agatului, privitor la agat sau care are aspectul, textura ori proprietățile structurale ale acestei varietăți de calcedonie. În sens tehnic sau mineralogic, descrie materiale, roci silicative sau straturi silicioase care prezintă benzi paralele de culori diferite ori o textură fin zonată, caracteristică pietrelor semiprețioase din clasa silicaților.
• alb-gălbui — Care este de o culoare albă cu o ușoară nuanță sau tentă de galben; de culoarea untului, a fildeșului sau a laptelui nefiert. În medicină, biologie și geologie, termenul este utilizat în mod standard pentru a descrie aspectul structural al unor țesuturi, secreții, minerale sau flori din natură.
• aleuritic — Care aparține aleuritului, privitor la aleurit sau care conține elemente detritice fine cu dimensiuni intermediare între nisip și argilă. În geologia structurală, termenul descrie textura sau structura unor roci sedimentare în care predomină particule minerale microscopice (praf sau silt), conferind rocii un aspect făinos la atingere și proprietăți mecanice specifice privind permeabilitatea și coeziunea.
• aleuronic — Care se referă la aleuronă, care aparține aleuronei sau care conține o cantitate mare de granule proteice de rezervă. În biologia vegetală structurală, termenul descrie țesuturile, celulele sau straturile seminale definite printr-o activitate enzimatică intensă și prezența incluziunilor azotoase cristaloide implicate în metabolismul germinativ al plantelor.
• alfitomorf — Care are aspectul, consistența sau forma făinii; cu textură pulverulentă, făinoasă sau granular-fină. În botanica descriptivă și micologie, termenul este utilizat ca neologism extrem de rar pentru a caracteriza suprafața unor frunze, spori sau tulpini acoperite cu un strat fin de perișori sau secreții ceroase care lasă o amprentă albicioasă, asemănătoare făinii la atingere.
• alipicios — Care are proprietatea de a se alipi ușor, caracterizat printr-o textură lipicioasă, vâscoasă sau adezivă; variantă lexicală expresivă pentru materiale sau substanțe care aderă rapid la suprafețe. În sens figurat și comportamental, descrie o persoană sau un animal extrem de drăgăstos, insistent în manifestarea afecțiunii, care caută în permanență contactul fizic și apropierea.
• alveat — Care este prevăzut cu alveole, care prezintă scobituri mici și adânci pe suprafața sa, asemănător unui fagure de miere; celulor, excavat structural. În botanică și zoologie, descrie un receptacul, o sămânță sau un înveliș organic a cărui textură este marcată de adâncituri geometrice regulate.
• apătoșire — Acțiunea de a se apătoși și rezultatul ei; proces progresiv de transformare a unei substanțe, texturi sau aliment într-un mediu fluid, apos și lipsit de consistența inițială. Acest fenomen este întâlnit în special în procesele de alterare biologică a legumelor sau în erorile de legare a compozițiilor culinare.
• arenaceu — Care are natura, aspectul sau compoziția nisipului; bogat în granule de nisip ori format structural din depozite detritice fine de cuarț. În sens geologic și mineralogic, descrie roci sedimentare (cum sunt gresiile sau conglomeratele fine) ori soluri a căror matrice texturală principală prezintă granulometrie nisipoasă conform standardelor de clasificare litologică.
• areniform — Care are forma, aspectul sau textura nisipului; granular, grunzuros sau pulverulent, asemănător vizual ori structural cu masa de granule fine de cuarț. În sens mineralogic și industrial, termenul descrie substanțe, agregate cristaline sau pulberi tehnice care se prezintă sub formă de particule mărunte, libere și neslefuite, ce nu aderă puternic între ele.
• argiliform — Care are forma, aspectul sau proprietățile fizice ale argilei; mase minerale sau depozite sedimentare fine care prezintă o structură plastică, compactă și coloidală asemănătoare argilei. În sens geologic, descrie materiale rezultate din alterarea profundă a silicaților, capabile să devină maleabile în prezența apei și să își mențină forma după uscare conform parametrilor texturali standard.
• aricire — Acțiunea de a se arici și rezultatul ei; proces prin care suprafața unui material, o țesătură sau firele de păr devin aspre, rigide, zburlite ori ridicate în sus, amintind structural de înfățișarea țepilor unui arici. În metalurgie sau mecanică, termenul poate descrie formarea unor mici asperități, bavuri sau neregularități ascuțite pe fața unei piese în urma unei prelucrări termice ori mecanice defectuoase.
• arinos — Termen regional sau arhaic folosit pentru a descrie un sol, o rocă sau o suprafață cu textură nisipoasă, granulară ori fărămicioasă, care conține sau seamănă structural cu arina (nisipul). În context agrar, caracterizează pământurile ușoare, permeabile, dar sărace în nutrienți, din cauza proporției mari de granule silicioase.
• armure — Variantă arhaică, regională sau etimologică neadaptată pentru substantivul „armură”; înveliș protector din plăci de oțel sau zale menit să apere corpul oșteanului în luptă. De asemenea, în industria textilă modernă (ca împrumut tehnic din limba franceză), termenul poate descrie un mod specific de încrucișare a firelor de urzeală și bătătură într-o țesătură pentru a obține un anumit model sau o rezistență structurală deosebită.
• așchios — Care conține multe așchii sau se desface ușor în așchii; cu suprafața neregulată, aspră și plină de fragmente lemnoase ori minerale desprinse. În sens mecanic sau mineralogic, se referă la textura unui material casant sau la tipul de fractură al unei roci care produce margini tăioase și neregulate în momentul spargerii.
• asprilișor — Un pic aspru, moderat de rugos sau ușor astringent la gust; termen diminutival folosit pentru a descrie o suprafață, o țesătură ori o substanță care prezintă mici asperități, fără a fi însă complet dură sau deranjantă la atingere. În oenologie, descrie un vin tânăr care are o aciditate discretă și o tentă ușor tăioasă pe palat.
• asprire — Acțiunea de a se aspri și rezultatul ei; proces prin care o suprafață își pierde finețea și devine rugoasă, sau prin care un gust capătă o tentă astringentă. În sens figurat, reprezintă o creștere a severității, a exigenței sau a intensității unor reguli, pedepse ori condiții meteorologice; sinonim funcțional cu înăsprire, fiind utilizat pentru a descrie rigidizarea unei atitudini sociale sau instituționale.