#spin

• Aralia spinosa — Denumirea științifică binominală a bastonului lui Hercule (Hercules' club), un arbust mare sau arbore de dimensiuni mici, foios, din familia Araliaceae, nativ din estul Statelor Unite. Este recunoscut în botanică prin tulpini și ramificații acoperite cu ghimpi foarte ascuțiți, frunze dublu compuse uriașe (printre cele mai mari din flora Americii de Nord) și inflorescențe terminale masive sub formă de panicule albe, urmate de bace purpurii închise iubite de păsări.
• areci — Denumire regională sau variantă populară rară utilizată în anumite zone ale țării pentru a desemna un tip de mărăcine, arbust spinos sau iarbă aspră care crește pe terenurile aride și necultivate. Înțelesul structural provine din vocabularul empiric pastoral, termenul fiind păstrat exclusiv în glosarele dialectale locale.
• Argan — Denumire de gen vernacular, eponim sau variantă sinonimică veche utilizată în trecut pentru clasificarea arborelui de argan (Argania spinosa), o specie endemică regiunilor semideșertice din sud-vestul Marocului. În sens structural-botanic, planta se caracterizează prin trunchi noduros, ramuri spinoase, frunze mici, ovale și fructe de tip drupă care conțin sâmburi bogați în uleiuri esențiale, fiind o resursă ecologică critică pentru prevenirea deșertificării și o sursă majoră pentru industria cosmetică.
• Argemone — Gen taxonomic de plante erbacee anuale sau perene din familia Papaveraceae, originar din regiunile semiaride ale Americii, caracterizat prin frunze spinoase asemănătoare cu cele ale scaieților și flori mari, decorative, cu petale albe sau galbene; speciile acestui gen secretă un latex galben strălucitor intens, toxic, bogat în alcaloizi izochinolinici cu proprietăți medicinale și industriale complexe.
• Argemone alba — Specie de plantă erbacee anuală sau bienală din familia Papaveraceae, originară din regiunile centrale și sudice ale Americii de Nord, cunoscută popular sub denumirea de mac spinos alb. Planta se caracterizează structural prin tulpini erecte, ramificate și intens acoperite cu ghimpi rigizi, frunze lobate cu nervuri albicioase proeminente și flori mari, solitare, ale căror petale de un alb imaculat înconjoară un centru dens format din numeroase antere galbene, strălucitoare, secretând un latex gălbui toxic.
• Argemone grandiflora — Specie de plantă erbacee anuală sau perenă din genul Argemone, familia Papaveraceae, originară din Mexic și regiunile învecinate, cunoscută popular sub numele de mac spinos cu flori mari. Planta se distinge structural prin frunzișul de o nuanță cenușiu-albăstruie (glauc), tulpini robuste mai puțin spinoase decât ale altor specii din gen și inflorescențe spectaculoase cu flori mari, ale căror petale delicate, creponate și de un alb imaculat, pot atinge diametre de până la 10-12 centimetri.
• arhiplasmă — Termen citologic istoric propus de biologul Theodor Boveri pentru a desemna substanța diferențiată a citoplasmei care înconjoară centrosomul și din care se formează firele fusului de diviziune celulară (aparatul acromatic). Deși biologia moleculară modernă folosește concepte rafinate precum matrice pericentriolară sau microtubuli, termenul rămâne important în istoria microscopiei pentru descrierea structurilor dinamice celulare primordiale.
• arici — Mamifer mic insectivor (Erinaceus europaeus) cu botul ascuțit și spatele acoperit cu țepi lungi și rigizi, care se strânge în formă de ghem în caz de pericol ca mecanism de autoapărare structurală. În sens tehnic sau militar, termenul desemnează un dispozitiv defensiv format din grinzi încrucișate (arici ceh) utilizat ca barieră antitanc, o piesă industrială prevăzută cu dinți proeminenți ori o perie cilindrică aspră folosită pentru curățarea coșurilor de fum.
• Arkwright — Nume propriu de origine engleză purtat de personalități istorice marcante, cel mai celebru fiind Sir Richard Arkwright, inventator și industriaș din timpul Revoluției Industriale, considerat părintele sistemului modern de fabrică. Acestuia i se atribuie inventarea cadrului de tors cu apă (water frame), o inovație structurală fundamentală care a mecanizat filarea bumbacului și a transformat radical producția textilă globală.
• arzmarzar — O denumire regională rară folosită în anumite microtoponime și graiuri din sudul României pentru a desemna un arbust sălbatic, o varietate de mărăcine sau o formă degradată de arțar pitic ce crește în zonele calcaroase și aride. Termenul este utilizat uneori de comunitățile rurale vechi pentru a descrie tufele țepoase folosite la delimitarea naturală a hotarelor sau a ogoarelor.
• aspaloid — Care se mândrește cu o formă, o structură sau un aspect asemănător cu aspalatul sau cu tufele spinoase din genul Aspalathus; în sens descriptiv general, se referă la organisme, tulpini vegetale sau formațiuni minerale care prezintă ramificații dense, rigide, neregulate și acoperite cu proeminențe aspre.
• Astrophytum asterias — Specie endemică de plante suculente din genul Astrophytum (familia Cactaceae), de dimensiuni mici, cu tulpină globuloasă, turtită și complet lipsită de spini, divizată de regulă în fix 8 coaste plane și regulate. Suprafața sa verzui-cenușie este decorată cu numeroși trichomi (pete albe microscopice din perișori), având în centru areole mari, lânoase, din care apar flori galbene cu centrul roșu-portocaliu; este o specie protejată, aflată în pericol de dispariție în mediul său nativ din Mexic și Texas.
• Astrophytum capricorne — Specie de plante xerofite din genul Astrophytum (familia Cactaceae), originară din regiunile semideșertice ale Mexicului (deșertul Chihuahuan), caracterizată printr-o tulpină sferică ce devine cilindrică la maturitate, divizată în 7-8 coaste ascuțite. Specia se distinge prin spinii săi lungi, flexibili, aplatizați și răsuciți, care amintesc de coarnele unei capre (sau ale capricornului), și prin florile sale mari, galbene, cu un centru purpuriu sau roșu intens.
• Astrophytum myriostigma — Specie de cactuși suculenți din genul Astrophytum (familia Cactaceae), originară din zonele muntoase și aride ale Mexicului central și nordic. Planta are o tulpină globuloasă, complet lipsită de spini, divizată de obicei în 5 coaste proeminente, ceea ce îi conferă un aspect stelat tridimensional; întreaga sa epidermă este acoperită dens de mii de trichomi (pete albe microscopice), dându-i o nuanță caracteristică alb-argintie, iar florile sale mari sunt galbene pur, fără centru roșu.
• Astrophytum ornatum — Cea mai mare și mai viguroasă specie de cactuși din genul Astrophytum (familia Cactaceae), endemică în canioanele și pantele calcaroase din Mexicul central (statele Querétaro și Hidalgo). Planta are o tulpină sferică în tinerețe care devine columnară la maturitate, putând atinge peste un metru înălțime; prezintă 8 coaste spiralate subtil, este înarmată cu spini lungi, rigizi și gălbui, iar epiderma sa este decorată cu benzi ornamentale curbate de trichomi albi, având flori mari galbene.
• ataxoparaplegie — Afecțiune neurologică rară și complexă caracterizată prin asocierea clinică a ataxiei (lipsa de coordonare a mișcărilor) cu paraplegia (paralizia membrelor inferioare). Acest sindrom este determinat de lezarea simultană sau degenerarea combinată a cordoanelor posterioare și laterale ale măduvei spinării, fiind întâlnit în neurosifilis (tabes dorsal), scleroza combinată subacută sau în anumite traumatisme severe ale coloanei vertebrale.
• Atriplex hortensis — Denumirea științifică a lobodei de grădină, o plantă erbacee anuală cultivată pe scară largă pentru frunzele sale comestibile, verzi, roșii sau gălbui, utilizate tradițional în gastronomia est-europeană. Această specie prezintă o structură adaptativă rezistentă, fiind bogată în vitamine, minerale și antioxidanți, fiind apreciată atât ca legumă timpurie de primăvară, cât și pentru proprietățile sale terapeutice depurative.
• autodezagreabil — Care își provoacă neplăcere, disconfort sau aversiune față de sine însuși; care se percepe pe sine într-un mod neplăcut, respingător ori inconfortabil din punct de vedere estetic, moral sau comportamental. Reprezintă o stare structurală de respingere a propriei imagini sau identități.
• autopneumocefalie — Acumulare spontană sau congenitală de aer ori gaz în interiorul cavității craniene (în ventriculii cerebrali, spațiul subarahnoidian sau parenchimul cerebral), care se produce fără un traumatism extern evident sau fără o intervenție chirurgicală prealabilă. Acest fenomen patologic structural rar este determinat, de regulă, de prezența unei fistule osoase sau duralocutanate native, a unui defect la nivelul sinusurilor paranazale sau de acțiunea unor microorganisme producătoare de gaz în cadrul unei infecții endocraniente latente.
• axis — A doua vertebră cervicală a coloanei vertebrale la om și la animalele superioare, situată imediat sub atlas, având rolul structural de a servi ca pivot pentru rotația delicată a capului. Piesa osoasă se caracterizează printr-o apofiză verticală numită apofiza odontoidă, în jurul căreia se execută mișcările de torsiune craniană. În zoologie, termenul desemnează de asemenea o specie de cerb originară din India (Cervus axis), caracterizată printr-o blană pătată și coarne zvelte.