#specific

• acrostichoides — Termen taxonomic utilizat ca epitet specific în nomenclatura botanică bilingvă pentru a descrie o specie de plantă (cel mai frecvent ferigi, cum ar fi Polystichum acrostichoides) ale cărei frunze, structuri fertile sau dispoziții ale sorilor seamănă izbitor din punct de vedere morfologic cu cele ale genului 'Acrostichum'.
• adansonii — Epitet specific utilizat în nomenclatura botanică binară pentru a denumi specii de plante deosebite, cel mai frecvent asociat cu specia Monstera adansonii sau cu subspecia istorică a baobabului african, Adansonia digitata. Termenul clasifică varietăți vegetale remarcabile prin adaptările lor structurale, cum ar fi frunzele perforate natural ale popularei monstere agățătoare, utilizate la scară largă în designul interior contemporan.
• adempțiune — Revocare implicită sau stingere a unui legat testamentar cu titlu particular, care intervine atunci când bunul specific lăsat prin testament nu se mai găsește în patrimoniul testatorului în momentul decesului acestuia. Acest fenomen juridic se produce fie prin înstrăinarea voluntară a bunului de către testator, fie prin distrugerea sau transformarea radicală a acestuia, transformând dispoziția testamentară într-una caducă.
• aelurofobie — Frică morbidă, irațională, persistentă și nejustificată de pisici. Această tulburare de anxietate specifică determină reacții vegetative severe (transpirații, tahicardie, atacuri de panică) la contactul real sau imaginar cu felinele, forțând individul afectat să evite sistematic locurile în care s-ar putea afla aceste animale.
• aeroduct — Conductă de mari dimensiuni, tub structural, canal artificial sau instalație tehnică complexă special concepută pentru captarea, transportul, vehicularea sau distribuirea maselor de aer ori a altor gaze într-un sistem industrial, minier sau de ventilație urbană. De asemenea, termenul poate descrie conceptual un coridor aerian securizat destinat exclusiv tranzitului controlat al anumitor fluxuri pneumatice.
• ailurofob — Persoană care manifestă o teamă irațională, patologică și persistentă față de pisici; individ afectat de o fobie specifică ce declanșează stări de anxietate acută la vederea ori contactul cu felinele. Ca adjectiv, descrie un comportament, o reacție sau o atitudine marcată de această aversiune structurală severă.
• ailurofobie — Teamă patologică, irațională și persistentă de pisici; tulburare anxioasă specifică ce provoacă panică intensă, transpirație sau reflexe de evitare la simpla vedere, auzire sau anticipare a contactului cu o felină domestică, indiferent de dimensiunea sau comportamentul acesteia.
• aleppicum — Epitet specific utilizat în nomenclatura binară latină din biologie și medicină pentru a desemna specii de plante, organisme sau afecțiuni dermatologice care provin din regiunea orașului Alep ori au fost identificate istoric acolo. Apare structural în fitonime (ex. bumbacul de Alep) sau în terminologia medicală veche referitoare la paraziți și leziuni cutanate endemice în Orientul Apropiat.
• alopoliploidie — Stare, proprietate sau fenomen structural constând în prezența a mai mult de două seturi de cromozomi provenite de la specii diferite în urma hibridării interspecifice. Alopoliploidia reprezintă un motor evolutiv major în regnul vegetal, permițând apariția instantanee de specii noi, fertile și izolate reproductiv de genitori, combinând avantajele genetice ale ambelor linii ancestrale.
• altalensis — Epitet specific în latina științifică, utilizat în nomenclaturile biologice internaționale pentru a descrie o specie (de plantă, insectă sau organism) descoperită, colectată ori endemică în regiunea Munților Altai (de exemplu, specii denumite simbolic sau geografic altalensis, corelate taxonomic cu regiunea altaică). Acest descriptor structural ajută la stabilirea ariei biogeografice native a taxonului în eșantioanele de laborator.
• altissimum — Epitet specific utilizat în nomenclatura binomială latină din botanică pentru a descrie o specie de plantă care se remarcă prin înălțimea sa deosebită sau prin faptul că este cea mai înaltă din cadrul genului său (de exemplu, Anthurium altissimum).
• ambrosiifolia — Epitet specific utilizat în nomenclatura botanică binară pentru a descrie o specie de plantă ale cărei frunze prezintă o formă, o segmentare sau o textură similară cu cele ale plantelor din genul Ambrosia. Termenul provine din combinarea numelui de gen 'Ambrosia' cu substantivul latin 'folium' (frunză), fiind atribuit structural unor specii diverse pentru a le evidenția caracteristicile morfologice foliare.
• ambrosioides — Epitet specific folosit în taxonomia plantelor pentru a desemna o specie care seamănă puternic ca aspect general, formă a inflorescenței sau miros cu plantele din genul Ambrosia. Termenul combină radicalul 'Ambrosia' cu sufixul grecesc '-oides' (asemănător cu, având forma de), fiind un indicator vizual sau olfactiv utilizat frecvent în identificarea științifică a speciilor (de exemplu, Dysphania ambrosioides, cunoscută ca epazote).
• amensal — Care aparține amensalismului sau este caracteristic acestuia; organism, specie ori populație biologică dintr-un ecosistem care suferă efecte negative, inhibiție structurală sau distrugere totală în urma interacțiunii cu o altă specie, în timp ce aceasta din urmă rămâne complet neutră, nefiind afectată pozitiv ori negativ. Reprezintă elementul asimetric inhibat dintr-o relație de coabitare forțată.
• amfiplastie — Fenomen citogenetic sau anomalie structurală cromozomială ce apare în urma hibridării interspecifice, caracterizată prin modificarea morfologică constantă (alterarea formei, constricțiilor secundare sau a organizatorilor nucleolari) a unui set de cromozomi proveniți de la o specie parentală sub influența citoplasmei sau a genomului speciei partenere.
• amphibius — Epitet specific utilizat în nomenclatura binară latină pentru a desemna un organism vegetal sau animal care are un mod de viață dublu sau amfibiu, fiind capabil să trăiască, să se dezvolte ori să se reproducă atât în mediul acvatic, cât și în cel terestru. Este întâlnit frecvent în denumiri științifice celebre, precum cea a hipopotamului (Hippopotamus amphibius) sau a unor plante palustre.
• amplexifolia — Epitet specific utilizat în nomenclatura botanică binomială (latină) pentru a descrie o plantă ale cărei frunze îmbrățișează sau înconjoară complet tulpina prin baza lor. Este forma de feminin a adjectivului latin 'amplexifolius', întâlnită frecvent în denumirile științifice oficiale de specii pentru a indica o trăsătură foliară amplexicaulă definitorie.
• androfobie — Tulburare anxioasă caracterizată prin frica irațională, patologică și persistentă de bărbați sau prin aversiunea profundă față de prezența și caracteristicile asociate masculinității. Acest mecanism psihologic structural determină adesea atacuri de panică intense și comportamente severe de evitare socială, fiind declanșat, în majoritatea cazurilor, de traume emoționale severe suferite în copilărie.
• androgalactozemie — Condiție metabolică ereditară extrem de rară, manifestată exclusiv la pacienții de sex masculin, caracterizată prin incapacitatea structurală a organismului de a metaboliza corect galactoza din cauza unui deficit enzimatic specific legat de cromozomul X sau influențat de hormoni androgeni, ducând la acumularea de compuși toxici în țesuturi.
• androgeus — Formă de bază grafică latină pentru numele eroului mitologic cretan Androgeu sau, în contextul biologiei moderne, epitet specific utilizat în nomenclatura binară internațională pentru a desemna diverse specii de insecte ori organisme care prezintă caracteristici morfologice structurale legate de masculinitate sau care au fost descoperite în regiuni asociate simbolic cu legendele clasice.