#specific

• Aster brachytrichus — Denumirea științifică a unei specii de plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, nativă din regiunile montane ale Chinei de Sud-Vest (Yunnan, Sichuan); este caracterizată prin tulpini erecte, perișori scurți și rigizi pe întreaga suprafață (de unde și numele) și inflorescențe decorative cu ligule lungi, albastre-pal sau liliachii și un centru proeminent, galben.
• Aster canus — Denumirea științifică a steluței cărunte, o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, nativă din Europa de Est și Balcani (inclusiv din zonele de silvostepă ale României); este caracterizată printr-o nuanță cenușie, căruntă a întregii plante, datorată unui strat dens de perișori lânoși, și prin inflorescențe de talie medie cu raze liliachii și disc galben.
• asterioides — Epitet specific utilizat în nomenclatura binominală latină pentru a descrie o plantă, un organism sau o structură anatomică ce prezintă o formă ori o înfățișare asemănătoare cu o stea sau cu plantele din genul Aster; este format prin combinarea rădăcinii grecești 'aster' cu sufixul de asemănare '-oides'.
• asterius — Epitet specific sau termen în latina științifică (provenind din grecescul 'asterios' - stelat, sclipitor), utilizat în taxonomie pentru a descrie specii de animale, insecte sau fosile care prezintă tipare cromatice radiate, pete în formă de stea sau o carapace cu textură geometrică strălucitoare.
• astrafobie — O tulburare de anxietate specifică manifestată ca o teamă irațională, patologică și persistentă de tunete și fulgere, întâlnită atât la oameni, cât și la unele animale. Această fobie declanșează reacții disproporționate față de pericolul real, determinând modificări comportamentale severe, cum ar fi izolarea autoimpusă, verificarea obsesivă a prognozelor meteo sau manifestări fizice de panică acută în timpul furtunilor.
• atripurpureum — Epitet specific latinesc utilizat în nomenclatura botanică (la forma neutră) pentru a descrie plante, varietăți sau cultivare care au frunze, flori sau tulpini de o culoare purpurie închisă, aproape neagră. Acest termen structural servește la diferențierea taxonomică a acelor taxoni care prezintă o acumulare masivă de pigmenți antocianici în țesuturile lor exterioare.
• atropos — Numele uneia dintre cele trei Moire (sau Ursitoare) din mitologia greacă, cea care tăia firul vieții muritorilor, simbolizând destinul implacabil și moartea; în biologie, este utilizat ca epitet specific în nomenclatură (de exemplu, Acherontia atropos - fluturele cap-de-mort) sau ca rădăcină structurală pentru denumirea unor genuri de plante și substanțe extrem de toxice.
• atropunicea — Epitet specific latinesc utilizat în nomenclatura botanică internațională (la forma feminină) pentru a desemna plante, flori sau varietăți vegetale care au o culoare roșu-purpuriu închis, intensă sau sângerie. Acest termen descriptiv servește drept indicator structural în taxonomie pentru a diferenția exemplarele cu un nivel ridicat de pigmenți naturali de tip antocianici față de formele tipice ale speciei.
• atrorubens — Epitet specific latinesc cu terminație unică utilizat în nomenclatura botanică și zoologică pentru a descrie o specie, o varietate sau un organ vegetal care are culoarea roșu închis, roșu-negricios sau roșu-rubiniu întunecat. Acest calificativ structural servește la delimitarea precisă a acelor taxoni care prezintă o nuanță intensă și întunecată a țesuturilor foliare sau a petalelor.
• autohtonism — Curent ideologic, cultural și literar apărut în prima jumătate a secolului al XX-lea, caracterizat prin valorificarea exclusivă sau prioritară a tradițiilor locale, a specificului național și a elementelor etnice ancestrale, în opoziție cu tendințele de modernizare și împrumuturile culturale din Occident. În spațiul cultural românesc, orientarea a subliniat importanța civilizației rurale ca nucleu al spiritualității și autenticității naționale.
• autohtonist — Persoană care aderă la principiile autohtonismului, susținând sau promovând cu prioritate valorile culturale locale și specificul etnic; privitor la autohtonism ori caracteristic acestui curent. Ca substantiv, desemnează de cele mai multe ori un scriitor, filosof sau ideolog dintr-o epocă marcată de confruntări doctrinare identitare.
• avellanarius — Termen latin utilizat în taxonomia biologică modernă ca epitet specific în denumirea științifică a pârșului de alun (Muscardinus avellanarius), un mamifer rozător de talie mică din familia gliridelor; cuvântul provine etimologic din substantivul latin 'avellana' (alună), făcând referire directă la habitatul preferat al acestui animal și la hrana sa principală, constând în alune și fructe de pădure. Este utilizat exclusiv în literatura academică, ihtiologie, ecologie și ghidurile de specialitate pentru identificarea riguroasă a speciei.
• azureum — Termen de origine latină utilizat în nomenclatura științifică internațională (botanică, zoologie, microbiologie) ca epitet specific pentru a desemna specii de plante, insecte sau microorganisme care prezintă o colorație albastră-azurie caracteristică. În sens structural, cuvântul servește drept indicator morfologic în taxonomie pentru identificarea vizuală a specimenelor.