#similar

• absoarbe — A îngloba, a încorpora sau a reține un corp, un lichid, o energie ori, în sens figurat, a capta total atenția, resursele sau identitatea cuiva. În filozofia morală și ontologie, verbul descrie procesul prin care un sistem ideologic dominant, o comunitate sau o datorie supremă asimilează complet individualitatea unui subiect, dizolvându-i autonomia etică și integrându-l într-o structură colectivă mai amplă.
• absorbabil — Care poate fi absorbit, încorporat, dizolvat sau asimilat complet de către un corp, un mediu sau o structură majoră. În filozofia morală și ontologie, termenul este utilizat metaforic pentru a descrie acele elemente individuale, valori particulare sau doctrine secundare care dețin capacitatea structurală de a fi înglobate integral într-un sistem de gândire dominant sau într-o comunitate, pierzându-și treptat alteritatea.
• absorbant — 1. Adjectiv care are capacitatea sau proprietatea de a absorbi, de a îngloba sau de a asimila substanțe, energii, lichide ori influențe. 2. Figurat: care captează în totalitate atenția, interesul, gândurile sau timpul cuiva; acaparator. 3. În ontologie și filozofia socială, termenul desemnează o structură, un mediu sau o doctrină dominantă ce asimilează complet elementele individuale din jur, neutralizându-le autonomia etică și topindu-le în propriul sistem normativ.
• absorbi — 1. A îngloba, a încorpora, a asimila sau a sorbi o substanță, o energie ori un lichid. 2. Figurat: a capta integral atenția, interesul sau timpul cuiva; a cufunda într-o stare de profundă meditație. 3. În ontologie și etică, acțiunea prin care o colectivitate, o ideologie supremă sau o datorie morală cronică asimilează complet individualitatea unui subiect, dizolvându-i autonomia și integrându-l organic în propria structură de valori.
• absorbire — Acțiunea de a absorbi și rezultatul ei; procesul de înglobare, asimilare sau încorporare completă a unui corp, a unei energii ori a unei influențe. În filozofia morală și ontologie, termenul descrie dinamica activă prin care un sistem ideologic major, o comunitate sau o datorie socială cronică asimilează deplin un individ, dizolvându-i autonomia etică pentru a-l integra într-o structură colectivă.
• absorbitor — 1. Substantiv neutru sau masculin desemnând un aparat, un corp sau o substanță care absoarbe gaze, lichide ori energii. 2. Adjectiv sinonim cu 'absorbant'; acaparator, care captează integral resursele sau atenția. 3. În ontologia socială și etică, termenul descrie metaforic instanța, instituția sau filosoful altruist care funcționează ca un ecran protector pentru comunitate, preluând, reținând și neutralizând conflictele, suferințele ori energiile distructive din jur.
• absorbțiune — Variantă ortografică și fonetică livrescă, învechită sau rară a substantivului „absorbție”, întâlnită în textele juridice, teologice și eseistice românești din secolul al XIX-lea, modelată direct după terminologia franceză veche. În plan filozofic, păstrează în totalitate sensul de asimilare completă, fuziune sau încorporare a unei individualități ori a unui principiu secundar în interiorul unui sistem doctrinar dominant, subliniind caracterul solemn, formal și structural al acestui proces de dizolvare etică.
• absorbtivitate — Substantiv abstract ce desemnează însușirea, calitatea sau măsura în care un corp, un mediu sau o structură posedă o capacitate de absorbție sau asimilare. În plan filozofic și etic, termenul se referă la permeabilitatea conceptuală a unui sistem ideologic ori la puterea unei comunități de a asimila indivizi, valori colaterale ori influențe culturale străine, topindu-le în propria identitate.
• absorpție — Neologism rar, variantă ortografică adaptată direct din rădăcina latină academică (*absorptio*) sau din limba franceză (*absorption*), utilizat uneori ca sinonim pentru „absorbție”. În filozofia morală, epistemologie și teoria sistemelor, termenul definește starea sau procesul structural prin care un corp de idei, o normă etică sau o entitate asimilează influențele colaterale, dizolvând granițele conceptuale dintre profan și sacru ori dintre relativ și absolut.
• absorpțiune — Fenomenul fizic sau chimic prin care o substanță (gaz, lichid sau energie) pătrunde în masa altui corp și este reținută de acesta; procesul de asimilare a nutrienților de către un organism viu. În sens economic sau social, reprezintă integrarea completă a unor elemente, fonduri sau entități mai mici într-o structură mai mare.
• americaniza — A face ca o persoană, o colectivitate, o limbă sau o instituție să adopte caracteristicile, obiceiurile, mentalitățile, formele lingvistice ori stilul de viață specific Statelor Unite ale Americii; a insufla sau a căpăta un caracter structural american. În contextul globalizării, se referă la procesul prin care elemente culturale locale sunt modificate ori înlocuite sub influența modelelor economice și de divertisment din SUA.
• americanizare — Acțiunea de a (se) americaniza și rezultatul ei; proces social, economic și cultural de asimilare sau adoptare pe scară largă a valorilor, obiceiurilor, limbii, doctrinei politice și stilului de viață caracteristic Statelor Unite ale Americii. Acest fenomen structural global este strâns legat de expansiunea mass-mediei, a brandurilor multinaționale și a tehnologiei din SUA, generând adesea dezbateri privind pierderea identității culturale locale.
• americanizat — Care a fost supus procesului de americanizare; persoană, colectivitate, instituție, limbă sau brand comercial care a adoptat caracteristicile, mentalitățile, obiceiurile ori stilul de viață specific Statelor Unite ale Americii. În sens structural, descrie starea finală a unui element cultural modificat sub influența modelelor economice și sociale transatlantice.
• anabolism — Fază fundamentală a metabolismului, caracterizată prin totalitatea proceselor biochimice de asimilare și biosinteză prin care organismul transformă substanțele nutritive simple, provenite din mediu, în compuși macromoleculari complecși (proteine, acizi nucleici, glicogen și țesuturi). Acest fenomen structural celular necesită un consum direct de energie chimică, furnizată de descompunerea moleculelor de ATP.
• analog — Care prezintă o analogie, care este asemănător, similar sau parțial identic cu un alt obiect, fenomen ori concept din punct de vedere structural sau funcțional. În electronică și cibernetică, descrie un dispozitiv, semnal sau calculator care operează cu mărimi fizice continue (tensiune, curent) pentru a reprezenta datele, spre deosebire de sistemele digitale (numerice). În biologie, se referă la organe cu funcții similare, dar cu origini embrionare diferite.
• analogie — Asemănare totală sau parțială, corespondență structurală ori raport de proporție stabilit între două sau mai multe obiecte, fenomene, cuvinte sau concepte care sunt altfel diferite în esența lor. În logică, reprezintă o formă de raționament inductiv prin care se deduce că dacă două elemente se aseamănă în anumite privințe, ele se vor asemăna probabil și în altele. În lingvistică, desemnează procesul de creare sau modificare a unor forme gramaticale sub influența unui tipar lingvistic dominant.
• anglicizare — Acțiunea de a angliciza sau procesul structural prin care un element lingvistic, un nume propriu, o comunitate sau un obicei adoptă caracteristici binedefinite specifice limbii engleze ori culturii anglo-saxone. În lexicologia modernă, reprezintă fenomenul de adaptare fonetică, ortografică și morfologică a împrumuturilor străine la normele limbii engleze sau, în sens invers, asimilarea lexicului englez în structurile altor limbi.
• apercepa — A supune procesului de apercepție; a percepe un stimul, un obiect sau o idee nouă prin corelarea și integrarea ei conștientă în sistemul cunoștințelor, experiențelor și reprezentărilor acumulate anterior. Această acțiune presupune un nivel înalt de atenție voluntară și asimilare mentală profundă.
• apercepat — Care a fost supus procesului de apercepție; stimul, obiect sau concept conștientizat și integrat complet în structura cognitivă și în fondul de cunoștințe anterioare ale unui individ. Descrie starea finală a unei percepții rafinate prin intermediul atenției voluntare și al memoriei.
• apercepe — A realiza o apercepție; a asimila și a interpreta în mod conștient o senzație, o idee sau o experiență nouă prin intermediul cunoștințelor și reprezentărilor psihice stocate anterior. Spre deosebire de simpla percepție organică, această acțiune implică participarea activă a atenției, a memoriei și a rațiunii.