#sedimentar

• acvitanian — Prima treaptă sau subdiviziune cronostratigrafică a epocii miocenului inferior, situată la baza perioadei neogene, acoperind un interval de timp de acum aproximativ douăzeci de milioane de ani; de asemenea, ca adjectiv, descrie elemente geologice din acest etaj ori se referă la regiunea Aquitaine din Franța și la locuitorii săi istorici. Acest termen structural marchează o perioadă geologică de tranziție majoră, definită prin modificări climatice globale și mișcări tectonice semnificative.
• aleurit — Sediment friabil, neconsolidat sau slab consolidat, alcătuit din fragmente minerale fine (în principal cuarț, feldspați și minerale argiloase) ale căror dimensiuni sunt intermediare între cele ale nisipului și cele ale argilei (cuprinse între 0,002 și 0,06 milimetri). Reprezintă componenta principală a prafului și a loessului, transformându-se prin diageneză și compactare geologică în roca sedimentară numită aleurit (siltit).
• aleurolit — Rocă sedimentară detritică consolidată, formată prin cimentarea și diageneza aleuritului (praf mineral fin, în principal cuarțos). Dimensiunile granulelor sale componente sunt intermediare între cele ale gresiilor și cele ale argilitelor, fiind cuprinse între 0,002 și 0,06 milimetri. Prezintă adesea o stratificare fină și este utilizată în geologie pentru reconstituirea mediilor sedimentare antice fosile sau lacustre.
• alogen — Care este de altă origine, născut sau format în altă parte decât locul în care se află; element (mineral, fragment de rocă, populație sau individ) străin de mediul autohton în care este integrat. În geologie, definește mineralele aduse din exterior și depuse într-un bazin sedimentar, iar în sociologie și antropologie, se referă la grupuri populaționale provenite dintr-o regiune geografică sau culturală diferită de cea nativă.
• alogeneză — Proces de formare, dezvoltare sau evoluție determinat de factori externi ori străini de structura internă a sistemului analizat. În geologie, reprezintă acumularea într-un bazin a unor sedimente și minerale formate în afara acestuia și transportate mecanic; în biologie, definește o direcție evolutivă secundară (aloforoză) marcată de adaptări specifice la medii locale noi, fără o creștere a complexității structurale generale.
• aluvial — Care provine din aluviuni, format prin depunerea treptată de mâl, nisip, pietriș și resturi organice aduse de apele curgătoare; propriu aluviunilor, specific zonelor de luncă sau deltelor. În sens pedologic și structural, descrie un tip de sol fertil sau un teren sedimentar format recent în văile râurilor prin procese de acumulare dinamică fluvială.
• aluvionar — Care provine din aluviuni, alcătuit sau format prin depunerea treptată de mâl, nisip, pietriș și resturi organice transportate de apele curgătoare; caracteristic aluviunilor. În sens geomorfologic și structural, definește câmpiile de luncă, deltele sau fâșiile terestre joase rezultate dintr-un proces îndelungat de sedimentare și acumulare dinamică fluvială.
• amonit — Moluscă cefalopodă marină fosilă din subclasa Ammonoidea, caracterizată printr-o cochilie calcaroasă externă, planospirală și compartimentată, care a trăit din Devonian până la sfârșitul Cretacicului. Fosilele acestor organisme sunt utilizate pe scară largă în geologia stratigrafică drept fosile de ghidaj pentru datarea precisă a straturilor de roci sedimentare din era Mezozoică.
• anadiageneză — Etapă intermediară sau profundă în cadrul procesului general de diageneză, caracterizată prin transformări fizico-chimice structurale intense ale sedimentelor îngropate la adâncimi mari, sub acțiunea temperaturilor și presiunilor crescute, dar fără a atinge stadiul de metamorfism. Acest fenomen implică recristalizarea mineralelor argiloase, compactarea masivă, deshidratarea profundă și cimentarea fluidelor interstițiale, ducând la litiificarea definitivă a rocilor sedimentare.
• anchimetamorfism — Proces geologic de metamorfism incipient, de intensitate foarte scăzută, care face tranziția între diageneză (consolidarea sedimentelor) și metamorfismul regional propriu-zis (faciesul șisturilor verzi); se desfășoară la temperaturi și presiuni relativ reduse, determinând recristalizarea parțială a mineralelor argiloase fără a distruge complet structurile sedimentare originare.
• anemoclaste — Roci clastice, fragmente minerale sau depozite sedimentare fragmentate, mărunțite și modelate structural prin acțiunea mecanică de eroziune, abraziune sau transport realizată de vânt (procese eoliene). Ca adjectiv, descrie structurile geologice sau detritusurile formate prin deflație și coraziune eoliană.
• anemogen — Produs, generat, modelat sau determinat structural de acțiunea vântului ori a curenților de aer (cum sunt formele de relief eoliene sau valurile marine de suprafață). În terminologia medicală și imagistică rară sau adaptată, poate descrie fenomene dinamice acustice legate de deplasarea fluidelor care simulează turbulențe sau sufluri similare curenților de aer.
• anisian — Subetaj sau etaj geologic stratigrafic situat la baza Triasicului Mediu, cuprins cronologic între acum aproximativ 247 și 242 de milioane de ani. Ca adjectiv, termenul se referă la rocile, sedimentele sau fosilele formate în această epocă, definită la nivel internațional prin apariția unor asociații specifice de amoniți și conodonți în secțiunile geologice de referință din zona Alpilor.
• ankerit — Mineral din clasa carbonaților, cu o structură cristalină similară cu cea a dolomitei, format dintr-un carbonat de calciu, magneziu, fier și mangan. Acest mineral structural se găsește frecvent în rocile sedimentare metamorfozate, în filoanele hidrotermale și în asociație cu minereurile de fier, prezentând nuanțe de la alb-gălbui până la brun-roșiatic din cauza oxidării fierului expus la aer.
• antolit — Formațiune minerală sau concrețiune sedimentară subterană, formată prin precipitarea și acumularea treptată a sărurilor minerale în interiorul unor cavități carstice ori straturi geologice specifice. Acest agregat cristalin structural se dezvoltă adesea sub formă de stalactite sau cruste ramificate, având o compoziție chimică dictată de microclimatul peșterii și de puritatea soluțiilor hidrotermale care circulă prin masivul stâncos.
• antracolitic — Care aparține, se referă sau este specific antracolitului ori perioadei geologice de formare a depozitelor masive de cărbune superior combinate cu structuri calcaroase; rocă sedimentară sau formațiune cristalină caracterizată prin intercalații de carbonat de calciu și incluziuni organice fosile bogate în carbon fix. În sens stratigrafic, descrie elemente structurale sau straturi petrografice ce conservă proprietățile fizice și chimice din era paleozoică.
• antras — Termen tehnic arhaic sau regional utilizat pentru a descrie o varietate inferioară de huilă friabilă sau un praf de cărbune fin, sedimentat în galeriile de extracție vechi, cu un conținut ridicat de impurități minerale și cenușă. În petrografie, se poate referi la fragmentele microscopice de materie organică carbonizată dispersate în rocile sedimentare argiloase, folosite ca indicatori ai gradului de metamorfism termic.
• antropolit — Rămășiță umană fosilizată sau corp omenesc petrificat prin incrustare cu substanțe minerale (calcar, silice) în sedimente de peșteră ori straturi geologice străvechi. Acest termen tehnic rar este utilizat în studiul fosilelor pentru a desemna specimenele scheletice preistorice care au suferit un proces complet de diageneză și mineralizare structurală.
• apțian — Etaj geologic superior al Cretacicului inferior, situat cronologic între Barremian și Albian, caracterizat structural prin depuneri sedimentare masive bogate în amoniți și prin extinderea unor faune marine specifice; ca adjectiv, descrie rocile, formațiunile sau fosilele care s-au format în această perioadă din istoria Pământului.
• arcoză — Rocă sedimentară detritică grosieră, asemănătoare gresiei, formată structural în urma dezintegrării granitului sau a altor roci magmatice și compusă dintr-un procent ridicat de feldspat (peste 25%) alături de cuarț și mică. Din punct de vedere geologic, prezența arcozei într-un strat terestru indică un proces de dezintegrare mecanică rapidă și un transport pe distanțe scurte într-un climat arid sau semiarid, unde alterarea chimică a fost minimă.