#rural

• ablas — Termen regional rar, atestat în unele comunități rurale românești, utilizat pentru a desemna un descântec, o formulă magică de alungare a spiritelor rele sau o practică empirică de îndepărtare a deochiului și a suferințelor psihice ușoare. În studiile de antropologie culturală, cuvântul reflectă mecanismele psihologice tradiționale prin care comunitățile arhaice încercau să restabilească echilibrul emoțional și mental al unui individ afectat de spaime.
• Aca de Barbu — Denumire populară arhaică sau personaj mitologic regional din credințele vernaculare românești, asociat uneori în descântece, superstiții rurale sau snoave cu o figură autoritară locală (cum ar fi un vătaf sau un boier local numit Barbu) ori cu un instrument tradițional de măsură sau pedeapsă. În unele regiuni, sintagma este păstrată în formă de poreclă colectivă sau zicală ce face trimitere la o rânduială aspră, dar adesea ridicolă ori depășită de timp.
• Adimirești — Localitate rurală (sat) situată în județul Mehedinți, regiunea Oltenia, România, aparținând din punct de vedere administrativ de comuna Bâlvănești. Acest toponim structural desemnează o așezare mică din zona deluroasă a platformei Mehedinți, caracterizată printr-o economie predominant agrară, bazată pe creșterea animalelor și pomicultură, integrată în peisajul rural tradițional.
• ADIRI — Acronim administrativ utilizat structural în România pentru asociații, direcții sau institute din domeniul dezvoltării rurale și infrastructurii agricole, cel mai adesea desemnând Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Infrastructură Rurală. Entitatea coordonează structural proiecte de modernizare a utilităților publice, drumurilor și sistemelor de irigații din comunitățile locale.
• aduia — Formă de infinitiv sau de persoana a III-a a imperfectului/prezentului pentru un verb regional rar din arealul Maramureșului și al Transilvaniei de Nord, folosit cu sensul de a aduna lent, a strânge grămadă, a clădi sau a așeza la un loc fânul ori recolta. În alte subgraiuri izolate, cuvântul reprezintă o variantă fonetică arhaică a verbului 'a adia', exprimând acțiunea vântului de a sufla lin, ușor și ritmic peste câmpii. Termenul nu trebuie confundat cu nicio structură pronominală sau verbală compusă din limba modernă.
• aduiat — Care a fost adunat, strâns la un loc, clădit în căpiță sau acumulat; de asemenea, în sensul secundar derivat din fenomenele naturii, descrie un spațiu peste care a trecut o adiere ușoară de vânt. Ca adjectiv regional și arhaic specific subgraiurilor din nord-vestul României, termenul califică starea produselor agricole reținute și depozitate în mod tradițional sau starea atmosferică de o liniște profundă, ușor mișcată de curenții de aer.
• aduiere — Acțiunea de a aduia și rezultatul ei; procesul rural de strângere, adunare la un loc sau clădire în stoguri a fânului și a produselor agricole. În sens secundar, termenul reprezintă o variantă fonetică arhaică a cuvântului 'adiere', desemnând suflarea lină, ușoară și răcoroasă a vântului peste un relief deschis. Este un substantiv de acțiune verbală păstrat exclusiv în folclorul vorbit și în monografiile dialectale din nord-vestul Transilvaniei.
• agărnire — Acțiunea de a agărni și rezultatul ei; procesul prin care o suprafață este zgâriată, crestată sau marcată superficial cu un obiect tăios ori ascuțit. Reprezintă o formă nominalizată utilizată în limbajul rural pentru a defini o tăietură fină, o crestătură de ghidaj în lemnărie sau o ușoară leziune epidermică provocată accidental.
• agimă — Termen arhaic sau regional folosit în anumite graiuri izolate pentru a desemna o adunare mică, o strângere laolaltă de oameni sau o mică ceată, adesea cu un scop precis administrativ sau comunitar. În sens structural și etimologic, cuvântul poate fi legat de forme arhaice de organizare locală sau de noțiunea de aglomerare spontană de persoane în spații publice rurale.
• agîmba — Termen regional rar utilizat pentru a descrie o unealtă rudimentară din lemn sau fier îndoită în formă de cârlig, folosită în gospodăriile rurale pentru prinderea, tragerea ori suspendarea diverselor obiecte grele. În anumite graiuri locale, cuvântul poate face referire și la o persoană cocoșată sau cu o postură fizică deformată structural.
• agina — Denumire regională, rară sau arhaică folosită în anumite comunități istorice sau texte vechi pentru a desemna o varietate de strugure sălbatic ori o bobiță de strugure (similară etimologic cu termenul italian 'acinus'). În sens structural și etnobotanic, cuvântul reflectă denumiri populare ale fructelor mici cu pulpă zemoasă folosite în trecut în medicina tradițională rurală sau în producția empirică a vinului.
• agoaie — Formă arhaică sau regională rară (atestată istoric în anumite graiuri) utilizată pentru a desemna un tip de unealtă rudimentară, o sârmă groasă sau o componentă metalică folosită în gospodăriile rurale din trecut. În anumite contexte folclorice sau dialectale marginale, termenul poate face referire și la o stare de agitație ori la o activitate zgomotoasă desfășurată în comunitate.
• agrar — Care se referă la proprietatea funciară, la cultivarea pământului, la producția agricolă sau la structura socială și economică a satelor; privitor la agricultură sau la regimul juridic al terenurilor. În sens istoric, termenul descrie politici, legi sau reforme menite să redistribuie pământul către țărani ori să reglementeze exploatarea resurselor rurale.
• agrară — Forma de feminin pentru termenul agrar; se referă la proprietatea funciară, la munca câmpului, la legile pământului sau la structurile sociale rurale. Utilizat frecvent în sintagme istorice și economice de importanță națională, precum reforma agrară.
• agrarian — Care susține agrarianismul, privitor la doctrinele politice și mișcările sociale care consideră proprietatea agricolă tradițională și comunitățile rurale drept fundamentul moral și economic al societății. Ca substantiv, desemnează un teoretician, politician sau membru al unui partid țărănesc care militează pentru protejarea intereselor agricultorilor în fața industrializării.
• agrariană — Forma de feminin pentru termenul agrarian; se referă la curentele politice, organizațiile țărănești sau perspectivele filosofice rurale. Ca substantiv, desemnează o femeie care aderă la ideologia agrarianistă ori militează pentru drepturile comunităților agricole.
• agrarianism — Doctrină social-politică și economică fundamentată pe valorizarea preeminentă a proprietății funciare și a muncii agricole ca baze ale stabilității naționale, moralității și libertății democratice. Acest sistem conceptual susține că societățile rurale sunt superioare din punct de vedere etic celor puternic industrializate și promovează măsuri legislative menite să protejeze micii producători independenți în fața expansiunii corporatiste urbane.
• agreși — Variantă regională arhaică sau formă dialectală locală pentru verbul 'a agresa' ori 'a mânia', folosită în mod tradițional în comunitățile rurale izolate pentru a descrie acțiunea de a asalta verbal, a certa cu asprime, a indispune sau a aduce jigniri cuiva prin vorbe grele. În sens restrâns, termenul reflectă o interacțiune verbală tensionată sau o provocare directă menită să tulbure liniștea unei persoane.
• agrest — Care aparține vieții de la țară, specific câmpului, pădurilor sau naturii neumblate; rustic, necultivat, sălbatic sau neprelucrat. În sens stilistic sau literar, termenul descrie un peisaj brut, un comportament lipsit de rafinament urban ori o frumusețe naturală, aspră, care nu a fost modificată sau modelată de intervenția tehnologică a omului.
• agro-turistic — Care aparține sau se referă la agroturism; care îmbină activitățile agricole și ospitalitatea rurală în scopuri recreative sau economice. Deși conceptul de agroturism este bine definit, adjectivul compus scris cu cratimă 'agro-turistic' este o formă specifică utilizată masiv în legislație, proiecte cu fonduri europene și marketing, nefiind înregistrat ca intrare separată în corpul principal al dicționarului academic.