#rude

• abrogare — Acțiunea de a abroga și rezultatul ei; anularea oficială, totală sau parțială, a valabilității juridice a unui act normativ (lege, decret, regulament) printr-o dispoziție legală ulterioară.
• abrudean — Persoană născută sau stabilită în orașul Abrud (județul Alba) ori în împrejurimile acestuia; (ca adjectiv) care aparține orașului Abrud sau locuitorilor săi, privitor la această localitate din Munții Apuseni.
• abrudeană — Femeie născută sau stabilită în orașul Abrud (județul Alba) ori în împrejurimile acestuia; (ca adjectiv) formă de feminin pentru 'abrudean', care aparține orașului Abrud, locuitorilor săi sau care este specific acestei regiuni din Munții Apuseni.
• abrudeancă — Femeie născută în orașul Abrud (județul Alba) sau originară din această localitate din Munții Apuseni.
• Adhuc sub iudice lis est — Aforism juridic și literar de origine latină, extras din 'Ars Poetica' de Horațiu, tradus literal prin 'Procesul este încă în fața judecătorului' sau 'Disputa nu a fost încă soluționată'. În sens structural și conceptual, expresia este utilizată în terminologia legală și jurnalistică contemporană pentru a desemna o cauză aflată în curs de judecată, asupra căreia nu s-a pronunțat o sentință definitivă, interzicând speculațiile publice.
• adoptiv —
• adulterin — Care provine dintr-un adulter sau se referă la un adulter; născut dintr-o relație de infidelitate conjugală în care cel puțin unul dintre părinți era căsătorit cu o altă persoană. În vechile coduri civile, termenul definea un statut juridic restrictiv pentru copii (copil adulterin), fiindu-le limitate drepturile succesorale. În legislația modernă și în dreptul familiei actual, discriminările juridice au fost complet eliminate, însă cuvântul păstrează conotații etice, religioase sau sociologice.
• adulterină — Forma de feminin singular pentru adjectivul 'adulterin'; care provine dintr-un adulter sau se referă la un act de infidelitate conjugală în care cel puțin unul dintre parteneri este legat printr-o căsătorie valabilă cu o altă persoană. În istoria dreptului civil, termenul califica o relație, o filiație sau o descendență (legătură adulterină) supusă unor restricții juridice și succesorale severe, inechități care au fost complet eliminate din legislația modernă contemporană.
• afinitate — 1. Atractie electivă reciprocă, simpatie profundă, compatibilitate spirituală sau potrivire de caractere între două sau mai multe persoane. 2. Legătură juridică stabilită prin căsătorie între un soț și rudele celuilalt soț (rudă prin alianță). 3. Proprietate a unor corpuri sau substanțe chimice de a se combina selectiv unele cu altele. În sens larg, termenul reflectă o asemănare structurală, funcțională sau conceptuală evidentă între obiecte, fenomene, limbi sau curente culturale.
• agnat — Ruda pe linie masculină care descinde dintr-un strămoș comun de sex masculin, supusă istoric aceleiași autorități paterne (patria potestas) în dreptul roman. În sens structural, termenul definește rudenia civilă sau juridică, spre deosebire de cognat, care reprezintă rudenia de sânge pe linie maternă.
• agnată — Persoană de sex feminin care se află în raport de rudenie agnatică; femeie integrată juridic în aceeași familie cu strămoșul comun pe linie exclusiv masculină. În dreptul roman, o agnată își pierdea adesea acest statut structural în momentul căsătoriei, trecând sub autoritatea juridică a familiei soțului ei (conventio in manum).
• agnatic — Care aparține agnaților sau agnației, privitor la agnați; sistem de rudenie bazat exclusiv pe descendența pe linie masculină dintr-un strămoș comun. În dreptul succesoral, termenul descrie regulile stricte de transmitere a bunurilor, titlurilor nobiliare ori tronului, excluzând complet sau parțial descendenții pe linie maternă.
• agnație — Formă de rudenie civilă sau juridică bazată pe descendența exclusivă pe linie masculină dintr-un strămoș comun; totalitatea agnaților dintr-o familie sau dintr-un gint. În societatea romană antică, agnația crea obligații religioase și juridice stricte, fiind net diferențiată de cognație (rudenia pe linie maternă).
• agnațiune — Formă învechită și livrescă a substantivului agnație, utilizată în trecut în tratatele juridice și traducerile vechi de drept civil sau istorie romană. Desemnează raportul de rudenie civilă bazat exclusiv pe descendența pe linie masculină dintr-un strămoș comun sub autoritatea aceluiași pater familias.
• aletofite — Termen de specialitate utilizat în botanică și ecologie pentru a desemna plantele ruderale, buruienile sau speciile vegetale pionier care cresc pe terenuri degradate, margini de drum, dărâmături sau soluri antropizate, modificate profund prin activitatea umană. Aceste organisme prezintă o rezistență deosebită și capacitatea de a coloniza rapid habitate instabile.
• alienabilitate — Însușirea sau caracterul juridic a ceea ce este alienabil; aptitudinea legală a unui bun, drept sau titlu de proprietate de a fi înstrăinat, vândut, donat ori transferat în mod valabil dintr-un patrimoniu în altul. Această caracteristică structurală constituie regula de bază a circuitului civil privat, garantând libertatea deplină de dispoziție a titularilor de drepturi economice.
• androchor — Despre plante sau specii vegetale ale căror semințe, fructe ori spori sunt dispersați și răspândiți în mediul înconjurător prin intermediul activităților umane voluntare sau involuntare. Acest proces ecologic structural reprezintă o formă specifică de antropocorie, fiind esențial în analiza extinderii plantelor ruderale, adventive sau a speciilor invazive în habitate modificate de om.
• antihrisis — Convenție sau contract de garanție reală prin care un debitor cedează creditorului său folosința unui bun imobil, acordându-i dreptul structural de a-i culege fructele ori veniturile în contul stingerii dobânzilor sau al capitalului datorat. Acest mecanism juridic de origine romano-bizantină reprezintă un gaj imobiliar utilizat istoric în dreptul civil.
• antilegal — Care se opune legii, ordinii juridice sau normelor de drept în vigoare; care încalcă o prevedere legală ori contravine spiritului constituțional al unui stat. În sens structural, descrie o acțiune, o măsură administrativă sau un comportament ilicit care se situează în afara cadrului normativ reglementat de autorități.
• apolitețe — Absență completă a politeții, a bunelor maniere sau a curtoaziei în comportament, gesturi ori vorbire; nepolitețe manifestă, grosolănie sau impolitețe. Reprezintă o încălcare conștientă sau accidentală a normelor de conduită socială acceptate într-o comunitate, provocând disconfort sau tensiuni în relațiile interpersonale.