#prinde

• aprinde — A face ca un material combustibil să înceapă să ardă, a da foc; a pune în funcțiune un aparat electric, o lampă sau un sistem de iluminat prin stabilirea contactului electric. În sens reflexiv sau figurat, înseamnă a se umple de pasiune, entuziasm, mânie ori dragoste intensă, sau a deveni roșu la față din cauza unei emoții puternice ori a febrei.
• aprindere — Acțiunea de a aprinde și rezultatul ei; proces fizico-chimic de declanșare a combustiei unui material sau amestec carburant. În ingineria mecanică, definește sistemul mecanic ori electronic care generează scânteia necesară funcționării motorului cu ardere internă, iar în medicină este utilizat popular pentru a desemna o inflamație acută, febrilă și severă a unui organ.
• aprinsoare — Termen regional sau arhaic rar, utilizat pentru a defini starea sau procesul de aprindere, înflăcărare intensă, pasiune mistuitoare ori febră mare a corpului. În structura textelor poetice sau literare vechi, substantivul aduce o nuanță arhaică ce combină forța fizică a focului cu zbuciumul interior emoțional sau coleric al unui individ.
• aprinzăciune — Termen regional sau abstract rar întâlnit în subgraiurile intracarpatice, utilizat ca sinonim pentru 'aprinsoare' sau 'aprindere'; definește calitatea, starea sau procesul psihic de înflăcărare intensă, pasiune mistuitoare ori starea fizică febrilă a corpului. În structura lexicului arhaic, cuvântul asociază forța distructivă a focului cu izbucnirile temperamentale sau colerice ale unui individ.
• aprinzare — Variantă fonetică regională sau formă nominală arhaică pentru substantivul 'aprindere'; acțiunea de a aprinde un foc sau un corp combustibil, ori starea de combustie rezultată. În sens figurat, înregistrat în unele manuscrise vechi, redă izbucnirea bruscă a unei stări de mânie, înflăcărare sau pasiune pătimașă, păstrându-și astăzi o valoare pur documentară și filologică.
• aprinzătoare — Mecanism, dispozitiv portabil sau substanță chimică special utilizată pentru aprinderea focului, a unui arzător de aragaz sau a unui material combustibil (de exemplu, o aprinzătoare cu cuarț sau o pastilă inflamabilă). Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin singular sau plural a cuvântului 'aprinzător', descriind o entitate, o rază ori o piesă mecanică ce posedă proprietatea structurală de a declanșa arderea ori iluminarea.
• aprinzător — Aparat, dispozitiv mecanic ori electronic sau substanță chimică utilizată pentru a declanșa scânteia ori flacăra necesară aprinderii unui combustibil sau a unui arzător; de asemenea, în sens istoric, desemna persoana însărcinată cu aprinderea lămpilor stradale. Ca adjectiv, descrie un element, un corp ori o rază ce posedă capacitatea structurală de a provoca arderea, combustia sau iluminarea.
• apuca — A prinde, a înșfăca sau a lua strâns în mână un obiect ori o persoană; a surprinde pe cineva într-o anumită stare sau într-un anumit moment; a începe cu energie o activitate sau a porni pe un anumit drum; a trăi ori a apucat să vadă o anumită epocă sau un eveniment istoric. La nivel reflexiv, indică declanșarea bruscă a unei stări emoționale, a unei boli sau începerea sistematică a unei munci.
• apucare — Acțiunea de a apuca și rezultatul ei; actul fizic sau mecanic de prindere, strângere, înșfăcare ori fixare fermă a unui obiect, a unei piese sau a unei suprafețe prin intermediul forței manuale ori a unui dispozitiv automatizat de prindere.
• apucătoare — Ca substantiv, reprezintă o unealtă, un dispozitiv mecanic sau un organ de mașină conceput special pentru a prinde, a fixa ori a transporta piese și materiale; ca adjectiv, descrie o structură anatomică (mână, gheară, coadă) adaptată perfect pentru prehensiune, capabilă să apuce și să rețină ferm un obiect.
• apucătură — Deprindere, obicei prost, manifestare comportamentală negativă sau manieră de a acționa care a devenit reflexă; în sens larg, desemnează o conduită bizară, o toană sau un gest reprobabil ce tinde să se repete în mod frecvent, stârnind adesea dezaprobarea celor din jur.
• Aquila non capit muscas — Maximă latină celebră tradusă literal prin 'Vulturul nu prinde muște'; este folosită ca aforism moral, juridic sau politic pentru a exprima ideea că o persoană superioară, un spirit înalt, o instituție puternică sau un lider valoros nu se coboară la dispute mărunte, nu își pierde timpul cu detalii nesemnificative și nu se ocupă de lucruri triviale sau oameni neînsemnați.
• arcănire — Acțiunea de a arcăni și rezultatul ei; metodă arhaică de prindere sau capturare a animalelor (în special a cailor sălbatici) ori a oamenilor cu ajutorul unui laț lung numit arcan. Din punct de vedere istoric, termenul face referire la practica brutală de recrutare forțată a tinerilor în armată (luarea la oaste prin surprindere și legarea lor cu lațul), utilizată în trecut în Țările Române și în Imperiul Habsburgic, devenită ulterior o temă recurentă în folclorul și baladele populare.
• ardometru — Instrument de măsură industrial sau aparat de laborator utilizat pentru determinarea precisă a punctului de aprindere, a vitezei de propagare a flăcării sau a temperaturii de combustie pentru diverse substanțe lichide ori gazoase. În sens structural-ingineresc, ardometrul funcționează pe baza unor senzori termoelectrici sau celule optice care înregistrează parametrii reacției de oxidare rapidă în condiții controlate de presiune și volum.
• autoaprinde — A lua foc de la sine, în mod spontan sau automat, sub acțiunea unei creșteri locale de temperatură, presiune ori din cauza unei reacții chimice interne exoterme, fără intervenția directă a unei scântei ori a unei surse de flacără exterioară.
• autoaprindere — Fenomen sau proces termochimic prin care un amestec combustibil, un gaz ori un material solid ia foc de la sine în mod spontan, ca urmare a creșterii temperaturii sau presiunii interne peste o valoare critică (punct de autoaprindere) și a acumulării căldurii degajate de reacțiile de oxidare, fără intervenția unei surse exterioare de aprindere precum o scânteie sau o flacără. Reprezintă principiul fundamental de funcționare a motoarelor Diesel.
• autoaprins — Care a luat foc de la sine, în mod spontan sau automat, ca urmare a acumulării căldurii interne ori a unei reacții chimice, fără aportul unei surse de flacără exterioare.
• autodesprindere — Acțiunea de a se desprinde singur și rezultatul ei; proces automatizat sau mecanic prin care o componentă, un modul, o treaptă de rachetă ori un sistem auxiliar se separă în mod autonom de corpul principal, ca urmare a unui impuls electronic preprogramat ori a atingerii unor parametri fizici critici, fără intervenția manuală a unui operator.
• avans — Sumă de bani plătită anticipat dintr-o datorie, dintr-un salariu, în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare sau pentru executarea unei lucrări, urmând ca restul plății să fie achitat ulterior. În sens larg, termenul descrie un progres, o devansare, o distanță câștigată în timp ori spațiu față de cineva sau ceva. În tehnică și mecanică, reprezintă reglajul cinematic sau unghiular prin care o acțiune (cum ar fi aprinderea sau alimentarea) se produce înainte de momentul de referință.